Tax assessment execution suspension rejected due to res judicata and lack of imminent damage
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the tax authority's appeal, quashed the Court of Appeal's decision that had suspended the execution of the tax assessment, and finally dismissed the taxpayer's request for suspension as unfounded. The dispute arose from a tax assessment decision issued by a local tax administration for VAT liabilities, where the taxpayer challenged the validity of the tax inspection report and the tax assessment on grounds of procedural violations (right to be heard) and substantive errors (artificial transactions between affiliated companies and mischaracterization of business activities). The Supreme Court held that the conditions for judicial suspension under Article 14 and Article 15 of Law No. 554/2004 were not met because the "well-justified case" requirement was lacking; specifically, the presumptive legality of the administrative act was reinforced by the *res judicata* effect of a prior civil judgment that had rejected the taxpayer's claims, thereby preventing a re-examination of the merits in a summary suspension proceeding. The court further found no imminent damage justifying the exception to the principle of *ex officio* execution, ruling that the taxpayer had failed to demonstrate a serious doubt regarding the legality of the tax act sufficient to warrant protective measures.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 15 din Legea nr. 554/2004, Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, art. 431 alin. (2) C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 574/2004; Tax assessment execution suspension rejected due to res judicata and lack of imminent damage: The dispute arose from a tax assessment decision issued by a local tax administration for VAT liabilities, where the taxpayer challenged the validity of the tax inspection report and the tax assessment on grounds of procedural violations (right to be heard) and substantive errors (artificial transactions between affiliated companies and mischaracterization of business activities). The Supreme Court held that the conditions for judicial suspension under Article 14 and Article 15 of Law No. 554/2004 were not met because the "well-justified case" requirement was lacking; specifically, the presumptive legality of the administrative act was reinforced by the *res judicata* effect of a prior civil judgment that had rejected the taxpayer's claims, thereby preventing a re-examination of the merits in a summary suspension proceeding. The court further found no imminent damage justifying the exception to the principle of *ex officio* execution, ruling that the taxpayer had failed to demonstrate a serious doubt regarding the legality of the tax act sufficient to warrant protective measures.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the appeal, quashing the lower court's decision, and re-judging the case by dismissing the suspension request.
Full text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ fiscal, reclamantul A. SRL Gropeni a chemat în judecată pârâţii: Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Constanţa, jud. Constanţa, Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, jud. Brăila şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constanţa, jud. Constanţa, solicitând ca în temeiul art. 11 şi 15 din Legea nr. 554/2004 şi art. 278 alin. (2) Noul C. proc. fisc. să se dispună anularea şi suspendarea deciziei de impunere x nr. 83/2 martie 2016 emisă de pârâtă până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anulare a acţiunii în anulare.
2. Soluţia instanţei de fond prin Încheierea de şedinţă din 20 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2016 s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/2 martie 2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, până la soluţionarea definitivă a cauzei promovate de către reclamantul A. SRL în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi, Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Constanţa, Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila şi Ministerul Finanţelor Publice - ANAF - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii Constanţa.
3. Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Criticile aduse hotărârii instanţei de fond vizează următoarele aspecte:
Recurenta arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.
Prin sentinţa atacată instanţa a admis acţiunea şi a dispus suspendarea Deciziei de impunere nr. x/2 martie 2016.
Se apreciază că instanţa nu a motivat în ce mod se justifică suspendarea judecătorească a actului prin prisma condiţiilor de admisibilitate legale.
În sistemul Legii nr. 554/2004 (art. 14), suspendarea judecătorească poate fi pronunţată în situaţia în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- există un caz bine justificat;
- există posibilitatea producerii unei pagube care nu ar putea fi altfel înlăturate.
Instanţa nu a motivat existenţa vreunui caz bine justificat raportat la speţa concretă şi nu a scos în evidenţă în ce măsură există îndoieli asupra legalităţii actului. Astfel, trecerea în revistă a aspectelor cu titlu general referitoare la preocuparea Comitetului.de Miniştri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă fără referiri concrete la situaţia societăţii reclamante nu este natură a legitima concluzia existenţa unui caz bine justificat.
Mai susţine instanţa că "atâta timp cât autoritatea emitentă sau judecătorul se află într-un proces de evaluare din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi".
Susţinerea instanţei reprezintă o abatere de la principiul potrivit căruia suspendarea actului administrativ este o măsură excepţională.
Chiar fără analiza fondului, sumara analiză a actului duce la concluzia că nu poate fi vorba de nicio încălcare a dreptului contribuabilului de a fi ascultat şi a aduce argumente în cursul inspecţiei fiscale.
Aşa cum a reţinut organul de soluţionare a contestaţiei (pag. 8), contribuabilul a fost informat pe tot parcursul inspecţiei fiscale asupra constatărilor rezultate din inspecţia fiscală, cunoscând aspectele reţinute de organul fiscal în defavoarea sa: relaţia cu SC B. SRL.
Astfel, prin adresa nr. x/9 februarie 2016, contribuabilul a fost înştiinţat pentru a participa la discuţia finală din 10 februarie 2016. Prin aceeaşi adresă s-a adus la cunoştinţă acestuia că are dreptul de a-şi exprima în scris punctul de vedere cu privire la constatările organului de inspecţie iar punctul de vedere a fost exprimat în scris la data de 18 februarie 2016 înscrisurile în discuţie se găsesc la dosarul cauzei.
Raportat la situaţia concretă, actul administrativ fiscal (decizie de impunere) precum şi raportul de inspecţie fiscală sunt amplu motivate, organele de inspecţie fiscală raportându-se la situaţia de fapt concretă şi motivându-şi măsurile raportat la fiecare raport comercial al reclamantei cu partenerii săi comerciali şi arătând în concret motivele pentru care a stabilit în sarcina contribuabilului taxa pe valoarea adăugată.
Rezultă că nu poate fi vorba în speţă de existenţa unui caz bine justificat care să ducă la suspendarea judecătorească a actului. Mai mult decât atât, o suspendare a actului în lipsa cazului justificat, bazată doar pe existenţa cadrului legal în acest sens va fi de natură să aducă atingere intereselor creditorului, care are interesul legitim de a-şi vedea realizată creanţa, afectând astfel imperativul securităţii raporturilor juridice prin alterarea eficacităţii unui titlu de creanţă legal întocmit.
În speţă nu este întrunită nici condiţia privind iminenţa producerii unui prejudiciu în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. în speţă există un prejudiciu material, viitor şi previzibil pe care l-ar putea suferi dacă nu se suspendă executarea actului administrative.
Paguba iminentă reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Suspendarea executării este însă o măsură de excepţie care se justifică numai dacă actul administrative conţine dispoziţii a căror îndeplinire i-ar produce reclamantului un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului, condiţie care nu este îndeplinită în cauza.
Instanţa a adus ca argument faptul că partea adversă nu va putea face, plata salariilor. Această plată nu ar fi afectată întrucât potrivit art. 236 alin. (14) din C. proc. fisc. o eventuală poprire bancară nu va fi de natură să afecteze plata acestor drepturi.
Apărările intimaţilor
A. SRL a depus concluzii scrise şi a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.
II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Cererea de suspendare a executării este formulată în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit căruia:
"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond".
Problemele identificate sunt legate exclusiv de nereguli identificate de către organele fiscale la furnizorii din amonte, aspecte care, conform unei jurisprudenţe constante ale Curţii Europene de Justiţie, nu pot fi imputate societăţii decât dacă se stabileşte, având în vedere elemente obiective, că persoana impozabilă ştia sau ar fi trebuit să ştie că operaţiunea era implicată într-o fraudă.
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizare, în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau autorităţii ierarhice superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.
Suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a instanţei de judecată în vederea respectării principiului legalităţii.
Atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare din punct de vedere legal a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-şi producă efectele asupra celor vizaţi.
În plus, instituţia juridică analizată trebuie să ofere cetăţeanului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului, ceea ce realizează şi Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Pe de altă parte, actul administrativ se bucură de prezumţie de legalitate, de autenticitate şi veridicitate, trăsături care constituie fundamentul caracterului executoriu, rezultând principiul executării din oficiu, întrucât actul administrativ unilateral este însuşi titlu executoriu, suspendarea executării fiind condiţionată de existenţa unor cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unor pagube iminente.
În considerarea celor două principii incidente în materia actelor administrative al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu, suspendarea executării constituie o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile expres prevăzute de lege.
Pentru suspendarea executării unui act administrativ nu este suficient doar ca partea interesată să susţină că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, ci trebuie să prezinte indicii pe baza cărora să se poată realiza o analiză în concret a cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube, în raport cu natura şi amploarea măsurii dispuse prin actul contestat şi datele economice ale contribuabilului.
La modul concret, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumentele juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actelor administrative aflate în litigiu.
Totodată, Curtea reţine că în cadrul cererii de suspendare a executării nu se poate analiza pe fond raportul juridic dedus judecăţii.
Conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În concret, conform legislaţiei naţionale, condiţia existenţei unui caz bine justificat este îndeplinită în situaţia în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.
În jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analiza criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite de fapt sau de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Înalta Curte constată că în cauză este nu îndeplinită condiţia cazului bine justificat. Astfel se constată că în cauză s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 247 din 28 noiembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, prin care s-a respins contestaţia reclamantei.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, dispoziţiile legale incidente şi susţinerile părţilor, Curtea apreciază că cerinţa existenţei unui caz bine justificat nu este îndeplinită în cauză, prezumţia de legalitate fiind susţinută cu prisosinţă în cauză de autoritatea de lucru judecat, chiar provizorie, a hotărârii judecătoreşti pronunţată în cauza având ca obiect anularea actului administrativ.
Potrivit art. 430 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.
În cauza de faţă, Curtea observă incident efectul pozitiv al lucrului judecat statuat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. Aşa cum a subliniat şi ICCJ în jurisprudenţa sa, efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al -lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Cum în relaţia dintre părţi, prezumţia lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicţional într-un prim litigiu va fi opus părţilor din acel litigiu şi succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluţionat.
Chiar provizorie această autoritate de lucru judecat ea nu poate fi ignorată în cauza de faţă şi cu atât mai puţin contrazisă printr-o eventuală apreciere contrară, chiar pe baza unui control sumar al fondului, în sensul că decizia atacată nu este afectată de o îndoială serioasă asupra legalităţii sale. O altă instanţă care a realizat în concret un control de fond asupra aceluiaşi act administrativ a statuat că acesta nu este afectat de vicii de nelegalitate, statuare jurisdicţională suficientă aşadar, în opinia Curţii, pentru a se reţine aparenţa de drept, într-o cerere de suspendare, în defavoarea destinatarului actului administrativ contestat.
Înalta Curte reţine că nu este îndeplinită în cauză nici condiţia privind prevenirea unei pagube iminente în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 şi constată că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 574/2004.
Motivele de nelegalitate care se referă la legalitatea celor 4 tranzacţii realizate în aceeaşi zi, prin aceeaşi factură, între societăţi afiliate a fost analizată de instanţa de fond în acţiunea în anulare.
Cele invocate de reclamanta-intimată în cererea de suspendare, nulitatea deciziei de impunere şi nelegalitatea raportului de inspecţie fiscală, încălcarea principiului contradictorialităţii, constatările organelor fiscale privind achiziţiile de active, aprecierea condiţiilor artificiale în tranzacţii, ţin de fondul cauzei, nu pot fi analizate la nivel de aparenţă întrucât se antamează fondul cauzei.
Instanţa de fond a reţinut pe fondul cauzei:
"Expertiza nu a lămurit de ce respectivele tranzacţii au fost declarate atât de reclamant cât şi de către SC B. SRL abia în martie, respectiv în iunie 2014, împrejurare care nu poate fi omisă la stabilirea scopului pentru care au fost realizate în maniera respectivă. Experţii au reţinut doar veniturile din chirii, omiţându-le pe cele obţinute din producţia hranei pentru animale, care conduc la concluzia continuităţii activităţii".
Concluzionând, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 sentinţa de fond urmează a fi reformată.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Faţă de cele arătate mai sus, în raport de art. 496 coroborat cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul Administraţiei pentru Contribuabili Mijlocii, se va dispune casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a Deciziei de impunere nr. x/2016 emisă de AJFP Brăila, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Administraţia pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galaţi în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Galaţi împotriva Încheierii din 20 ianuarie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, pronunţate în dosarul nr. x/2016.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând;
Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/2 martie 2016 emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Brăila, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 4 iunie 2019.
GGC - CL