Annulling subsidy revocation for breach of bee colony maintenance target based on force majeure epidemic and impossibility of contractual notification
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, quashed the lower court’s judgment, and ordered the annulment of the administrative act establishing a budgetary claim against the claimant, thereby ruling in favor of the private individual. The dispute concerned a challenge to a Rural Investment Finance Agency (AFIR) decision that deducted 60% of a granted financial subsidy (approx. €14,000) on the grounds that the beneficiary failed to maintain the contractual target of 95 bee colonies, having lost 94 due to a fungal epidemic, and allegedly failed to notify the authority of this "force majeure" event within the 15-day contractual deadline. Relying on the principle that an uncontrolled epidemic constitutes force majeure under Art. 17 of the financing contract and Article 2 of O.U.G. 66/2011, the Court held that the beneficiary was objectively unable to fulfill the notification obligation since the mass death was only discovered during the control itself, and thus the initial classification of the event as a regular infraction rather than force majeure was an erroneous legal interpretation justifying the full reversal of the administrative penalty.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004, art. 181 alin. (2) C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 189 alin. (2) C. proc. civ, art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011; Annulling subsidy revocation for breach of bee colony maintenance target based on force majeure epidemic and impossibility of contractual notification: Primul a vizat faptul că reclamantul nu a mai îndeplinit criteriul privind numărul de familii de albine, la controlul efectuat de intimată în vederea acordării tranşei a 2-a din împrumut constatându-se decesul a 94 de familii de albine (stupi) din cele 95 şi al doilea argument viza faptul că există o culpă a reclamantului care nu a notificat autoritatea în termen de 15 zile de la producerea evenimentului de forţă majoră invocat - infestarea albinelor - conform art. 17 alin. (2) din contractul de finanţare şi să anunţe încetarea cazului în termen de 5 zile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la instanţă la data de 30 decembrie 2015 pe rolul Curţii de Apel Oradea, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună admiterea ca întemeiată a acţiunii în sensul anulării Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 5 mai 2015 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x/17 iunie 2015 emise de AFIR.
Prin actul constestat s-a stabilit o creanţă bugetara în suma echivalentă a finanţărilor nerambursabile achitate (transa I integral), în temeiul reţinerii unor nereguli - comunicat prin scrisoarea recomandata x.
Prin Sentinţa nr. 232 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale privind anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 5 mai 2015 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x/17 iunie 2015 emise de pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant au fost încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita interpretare şi aplicare a legii de către prima instanţă prin soluţia de respingere a acţiunii şi de menţinere ca legal emise a actelor administrative contestate.
Recurentul-reclamant invocă faptul că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală în raport de situaţia de fapt, respectiv de cele trei tipuri de nereguli arătate în procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor emise la data de 5 mai 2015.
Astfel se arată că deşi în mod corect, în urma analizării celor trei tipuri de nereguli au fost înlăturate motivat două dintre acestea, au fost menţinute actele contestate pentru existenţa nereguli constând în aceea că reclamantul în calitate de beneficiar nu ar fi realizat acţiunile propuse în planul de afaceri prin prisma numărului zootehnic - numărul de albine apreciat ca fiind criteriu de eligibilitate al contractului de finanţare.
În esenţă recurentul-reclamant critică hotărârea de fond sub două aspecte primul în ceea ce priveşte reţinerea ca nelegală a faptului că la data controlului s-a constatat că recurentul-reclamant nu a menţinut un număr de 95 de familii de albine producătoare fiind contestat decesul a 94 din cele 95 de familii şi al doilea în ceea ce priveşte culpa reţinută în sarcina reclamantului în sensul de încălcare a obligaţiei prevăzute în contract de a notifica autoritatea de situaţia de forţă majoră care a determinat decesul albinelor în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Recurentul-reclamant arată că a fost în imposibilitate obiectivă de a anunţa decesul celor 94 de familii de albine deoarece despre acest fapt s-a aflat cu ocazia controlului AFIR neputând fi reţinută încălcarea obligaţiei de notificare şi în consecinţă existenţa abaterii reţinute în actele contestate.
Se solicită a se constata că nu există nici una din neregulile reţinute în actele contestate şi în consecinţă să se admită recursul să se caseze sentinţa atacată şi pe fond să se admită acţiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepţia tardivităţii formulării recursului şi în subsidiar pe fond respingerea recursului ca nefondat.
La dosar recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare solicitând respingerea excepţia tardivităţii recursului.
Curtea pe excepţia tardivităţii formulării recursului o va respinge pentru următoarele motive.
În raport de dispoziţiile speciale prevăzute de art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004 care se referă cu prioritate în raport de obiectul recursului termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării sentinţei atacate.
În cauză sentinţa recurată a fost comunicată reclamantului-recurent la data de 24 noiembrie 2016 conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar ultima zi s-a împlinit la data de 10 decembrie 2016 zi de sâmbătă, zi nelucrătoare.
Conform art. 181 alin. (2) C. proc. civ. "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungeşte până în prima zi lucrătoare care urmează".
În cauză termenul de recurs care se împlinea la data de 10 decembrie 2016 s-a prelungit legal până la data de 12 decembrie 2016 acesta fiind termenul legal de declarare a recursului conform dovezii înregistrării - dosar recurs.
Faţă de cele constatate, Curtea constată că recursul a fost declarat cu respectarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 189 alin. (2) C. proc. civ. şi în consecinţă va fi respinsă excepţia tardivităţii formulării recursului invocată de intimata-pârâtă, urmând a fi analizat recursul pe fond.
Analizând recursul declarat, în raport de motivul de recurs invocat, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicată greşită a legii.
Curtea apreciază că soluţia de respingere a acţiunii recurentului şi menţinerea ca legal emise a actelor contestate pe motivul existenţei nereguli reţinute în sensul că recurentul nu ar fi realizat acţiunile propuse în planul de afaceri prin prisma criteriului privind ţinta numărului de albine.
În esenţă prima instanţă înlăturând corect două din cele trei nereguli reţinute în procesul-verbal de constatare a neregulilor din 5 mai 2015 a menţinut actele contestate pentru două argumente.
Primul a vizat faptul că reclamantul nu a mai îndeplinit criteriul privind numărul de familii de albine, la controlul efectuat de intimată în vederea acordării tranşei a 2-a din împrumut constatându-se decesul a 94 de familii de albine (stupi) din cele 95 şi al doilea argument viza faptul că există o culpă a reclamantului care nu a notificat autoritatea în termen de 15 zile de la producerea evenimentului de forţă majoră invocat - infestarea albinelor - conform art. 17 alin. (2) din contractul de finanţare şi să anunţe încetarea cazului în termen de 5 zile.
În baza procesului-verbal de stabilire a celor trei nereguli reţinute în sarcina recursului s-a stabilit o creanţă bugetară în sumă echivalentă primei tranşe achitată integral reprezentând 60% din finanţare nerambursabilă respectiv suma de 64.849 RON.
În mod corect şi motivat prima instanţă a înlăturat ca nereguli primele două abateri reţinute în actul de control şi anume:
Beneficiarul nu ar fi investit cel puţin 30% din valoarea sprijinului total pentru achiziţia de teren, conform planului de afaceri.
Beneficiarul nu ar fi realizat obiectul de înregistrare la APIA - campania 2014 cu suprafaţa de teren şi culturile propuse.
Sentinţa nu a fost recurată sub acest aspect de niciuna din părţi.
Cu privire la cea de-a treia neregulă reţinută de prima instanţă respectiv neîndeplinirea criteriului privind ţinta numărului de albine pe motiv că din 95 de familii 94 au decedat din cauza unei epidemii fungice cu Nasema - aspect necontestat de autoritate, Curtea apreciază că în mod nelegal prima instanţă a încadrat această abatere ca fiind o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, fără a se lua în considerare împrejurările de fapt care au determinat decesul a 94 din cele 95 familii de albine şi data contestării acestui eveniment.
Fapt necontestat de intimată decesul celor 94 de familii de albine din cele 95 de familii a fost contestată cu ocazia controlului AFIR efectuat în vederea acordării celei de a 2-a tranşă din împrumut conform raportului x din 9 februarie 2015 încheiat de inspectori.
În raport de neregulile contestate nu a mai fost acordată recurentului tranşa a 2-a din împrumut.
Contrar primei instanţe, Curtea apreciază că abaterea reţinută nu reprezintă o neregulă deoarece în cauză decesul albinelor a fost provocat de o epidemie Nasema care poate reprezenta un caz de forţă majoră şi care în lipsa vinovăţiei reclamantului este de natură a înlătura existenţa acestei abateri şi consecinţele sale patrimoniale respectiv retragerea sprijinului financiar acordat respectiv de obligaţia de restituire a tranşei nr. 1.
Fapt necontestat de intimată după data constatării decesului familiilor de albine - 9 februarie 2015 apreciat de Curte ca fiind un eveniment da forţă majoră, care se încadrează în dispoziţiile art. 17 alin. (2) din contractul de finanţare recurentul-reclamant în calitate de beneficiar a efectuat cheltuieli proprii cu bună-credinţă pentru refacerea efectivului de albine.
În ceea ce priveşte nerespectarea obligaţiei de a notifica autoritatea în termen de 15 zile de la data procedurii evenimentului apreciat ca forţă majoră şi anunţarea încetării acestuia în termen de 5 zile Curtea constată că aceste obligaţii nu puteau fi executate în concret faţă de circumstanţele de fapt.
Astfel, fapt necontestat de intimată decesul albinelor ca realitate de fapt - 94 de familii din cele 95 de familii a fost contestată de ambele părţi ocazia controlului efectuat la 9 februarie 2015. Astfel încât în cauză nu poate exista o omisiune a notificării procedurii acestui eveniment în condiţiile în care recurentul a probat că din decembrie până la data controlului albinele au iernat iar rezultatul infectării reprezentat de decesul albinelor a reprezentat un caz de forţă majoră contestat de ambele părţi cu ocazia controlului 9 februarie 2015 neputând fi executată în fapt obligaţiile de notificare prevăzute de art. 17 alin. (2) şi (3) din contractul de finanţare.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că în cauză prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011 şi dispoziţiile contractului de finanţare pronunţând soluţia de respingere cu aplicarea greşită a legii, fiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În consecinţă, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată şi rejudecând.
Va admite acţiunea şi va dispune anularea procesului-verbal din 5 mai 2015 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 21765 din 17 iunie 2015 emise de AFIR.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. - PFA împotriva Sentinţei nr. 232 din 18 octombrie 2016 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi rejudecând,
Admite acţiunea şi dispune anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 5 mai 2015 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub nr. x/17 iunie 2015 emise de AFIR.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 iunie 2019.
GGC - CL