Separate appeal against interim detention order during cassation review: statutory inadmissibility of interlocutory appeals at final instance

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 18 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2719/2004 s-a dispus, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului S.G.G. deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 17 din 16 februarie 2004, emis de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr. 1545/2003.

În motivarea acestei măsuri, curtea de apel a reținut următoarele:

„Asupra stării de arest a recurentului-inculpat constată că temeiurile ce au determinat arestarea inițială se mențin și justifică în continuare privarea de libertate, natura și gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanță, demonstrând pericol pentru ordinea publică, prevăzut de art. 148 lit. h)”.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S.G.G., solicitând prin concluziile puse de apărătorul desemnat din oficiu, să se dispună judecarea sa în stare de libertate, întrucât nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.

Examinând recursul declarat de inculpat, în raport cu dispozițiile legale în vigoare, Curtea constată că acesta este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare.

Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.: „Încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs”.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen., poate fi atacată separat cu recurs, de către procuror sau inculpat, numai încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care s-a dispus luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive, ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive.

Acest text de lege nu prevede însă, posibilitatea de a se declara recurs și împotriva încheierii prin care, în faza judecării recursului, s-a menținut măsura preventivă.

Revenind la speță, în baza lucrărilor din dosar se reține că:

La data de 18 august 2004, prim termen de judecată fixat în soluționarea recursului declarat de inculpatul S.G.G., împotriva deciziei penale nr. 795 din 30 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 3355/2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a dispus prin încheiere, printre altele, menținerea stării de arest a inculpatului.

Prin urmare, în raport de dispozițiile legale mai sus analizate, se constată că încheierea dată în faza soluționării recursului, prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului, nefiind arătată în mod expres de lege, nu poate fi atacată separat cu recurs, acesta fiind inadmisibil.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.G.G. și îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.G.G., împotriva încheierii din 18 august 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2719/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2004.