Competence of civil vs. administrative appellate courts for appeals against first-instance civil judgments in public procurement contract execution disputes

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 18 septembrie 2018, reclamanta A. - SC B. SA - SC C. SA - SC D. SA, prin liderul de A., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a solicitat obligarea pârâtei la respectarea şi aducerea la îndeplinire a obligaţiei sale contractuale aferente Sub-clauzei 20.3 lit. b) din Contractul de execuţie lucrări nr. x din 11 iulie 2012 la "Magistrala 4 - Legătura 2 - Parc Bazilescu - Străuleşti - Lucrări de construcţii tunel, galerie, staţii, depou, terminal intermodal, calea de rulare şi instalaţiile aferente în vederea punerii în funcţiune", respectiv la nominalizarea de urgenţă a unei persoane înlocuitoare a Adjudecătorului, în persoana d-lui F., sau oricare altă persoană aflată pe lista oficială a adjudecătorilor FIDIC, semnarea Acordului tripartit de soluţionare a disputelor şi parcurgerea procedurii de soluţionare a disputelor prin intermediul Comisiei de Adjudecare a Disputelor (CAD).

În drept a invocat dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

1.2. Prin Sentinţa civilă nr. 7153 din 16 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A. - SC B. SA - SC C. SA - SC D. SA prin liderul de A. în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a fost obligată pârâta la nominalizarea de urgenţă a unei persoane înlocuitoare a Adjudecătorului, în persoana d-lui F., sau oricare altă persoană aflată pe lista oficială a adjudecătorilor FIDIC şi, drept urmare, la semnarea Acordului tripartit de soluţionare a disputelor şi parcurgerea procedurii de soluţionare a disputelor prin intermediul Comisiei de Adjudecare a Disputelor.

1.3. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC E. SA, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei recurate şi pe cale de consecinţă, rejudecând cauza în fond să se respingă acţiunea intimatei -reclamante ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă A. - SC B. SA - SC C. SA - SC D. SA, prin liderul de A., a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea recursului, raportat la prevederile art. 55 alin. (3) din Legea 101/2016.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Prin Decizia civilă nr. 30 din 7 martie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că potrivit prevederilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante."

Conform prevederilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 "Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice (…)."

Din dispoziţiile legale mai sus evocate, rezultă că instanţa competentă să soluţioneze recursul declarat împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate cererile ce decurg din executarea contractelor administrative, este secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel care judecă în complet specializat în achiziţii publice.

În prezenta cauză, cererea dedusă judecăţii decurge din executarea unui contract administrativ.

Prin urmare, instanţa competentă să soluţioneze recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 7153 din 16 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti este Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care judecă în complet specializat în achiziţii publice, conform prevederilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, iar prin Încheierea din data de 20 martie 2019, a fost admisă excepţia de necompetenţă funcţională a completului de judecată, dosarul fiind trimis pentru repartizare unui complet specializat în achiziţii publice, din cadrul aceleiaşi secţii.

La primul termen de judecată, a fost invocată din oficiu excepţia necompetenţei materiale.

2.2. Prin Decizia civilă nr. 45 din 4 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului formulat pârâtă E. SA împotriva Sentinţei civile nr. 7153 din 28 noiembrie 2018 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.

Totodată, a constatat intervenit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de apel a reţinut că prezentul litigiu a fost iniţiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 care a adus o serie de modificări importante în derularea contenciosului contractelor administrative.

Una dintre modificările importante constă în segregarea litigiilor decurgând din contractele administrative, după cum urmează:

a) litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ şi litigiile legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, sunt în competenţa instanţei de contencios administrativ;

b) litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa instanţelor de drept comun.

Aşadar, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competenţa instanţelor de drept comun, acesta fiind şi motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluţionat, în primă instanţă, de judecătorie, secţia civilă.

Referitor la noţiunea de instanţă de drept comun, aceasta ar fi instanţa civilă şi, în funcţie de calitatea părţilor şi de obiectul contractului administrativ, completurile specializate în litigii între profesionişti.

Stabilind competenţa instanţei de drept comun, legiuitorul a schimbat în profunzime regimul juridic şi regulile după care aceste litigii se vor desfăşura (termen de prescripţie, lipsa impunerii parcurgerii procedurii prealabile) şi, cu toate că legea de modificare nu face nicio referire la legea de procedură pe care instanţa de drept comun o va aplica, sunt argumente solide în sensul aplicării dreptului comun (definiţia noţiunii de "contencios administrativ" cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 care exclude activitatea instanţelor de drept comun şi posibilitatea instanţelor de drept comun de a aplica Legea nr. 554/2004; procedura de soluţionare prevăzută în capitolul II din Legea nr. 554/2004 vizează doar soluţionarea cererilor în contenciosul administrativ; căile de atac şi termenele reglementate de Legea nr. 554/2004 vizează exclusiv hotărârile pronunţate de instanţele de contencios administrativ, prin urmare dispoziţiile legale care le reglementează nu se aplică hotărârilor pronunţate de instanţele de drept comun).

Raportat la aceste statuări, Curtea de apel a reţinut că norma prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 este inaplicabilă prezentului litigiu, atribuit de la început în competenţa instanţelor de drept comun, întrucât aceasta se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) din lege care, fiind soluţionate în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice, sunt supuse recursului la secţia contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă, de asemenea, în complet specializat în achiziţii publice, aplicând legea contenciosului administrativ, în completarea legii speciale.

În cauză, calea de atac şi termenul pentru declararea acesteia sunt cele de drept comun, iar instanţa competentă cu soluţionarea căii de atac este instanţa ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia civilă, complet specializat în litigii cu profesionişti.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI a civilă.

În cauză, cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, la data de 18 septembrie 2018, prin care reclamanta A. - SC B. SA - SC C. SA - SC D. SA, prin liderul de A., în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, a solicitat obligarea pârâtei la respectarea şi aducerea la îndeplinire a obligaţiei sale contractuale aferente Sub-clauzei 20.3 lit. b) din Contractul de execuţie lucrări nr. x din 11 iulie 2012 la "Magistrala 4 - Legătura 2 - Parc Bazilescu - Străuleşti - Lucrări de construcţii tunel, galerie, staţii, depou, terminal intermodal, calea de rulare şi instalaţiile aferente în vederea punerii în funcţiune", respectiv la nominalizarea de urgenţă a unei persoane înlocuitoare a Adjudecătorului, în persoana d-lui F., sau oricare altă persoană aflată pe lista oficială a adjudecătorilor FIDIC, semnarea Acordului tripartit de soluţionare a disputelor şi parcurgerea procedurii de soluţionare a disputelor prin intermediul Comisiei de Adjudecare a Disputelor (CAD), decurge din executarea unui contract administrativ.

Potrivit normei de competenţă prevăzută de art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 212/2018, procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Prin Sentinţa civilă nr. 7153 din 16 noiembrie 2018 pronunţată de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, cererea reclamantei a fost admisă iar împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta E. SA

Aşadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri prin care fost soluţionată o cerere ce priveşte executarea unui contract de achiziţie publică.

Este adevărat că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 reglementează competenţa instanţei care soluţionează calea de atac a recursului, respectiv secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice, însă aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, norma se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) - Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor - care se soluţionează în prima instanţă de secţia de contencios administrativ a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.

Or, în condiţiile în care, scopul modificărilor intervenite prin Legea nr. 212 din 25 iulie 2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 554/2004 şi a altor acte normative şi intenţia legiuitorului au fost de a stabili competenţa litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative în favoarea instanţei civile de drept comun, care va aplica dreptul comun, este evident că art. 55 alin. (3) nu poate fi interpretat decât în sensul că recursul va fi soluţionat de secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, în complet specializat în achiziţii publice, doar dacă calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din acelaşi act normativ, nefiind aşadar aplicabil în cauză.

Prin urmare, calea de atac şi termenul pentru declararea recursului sunt cele de drept comun, iar instanţa competentă în soluţionarea căii de atac este instanţa ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanţă, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia civilă.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind recurenta SC E. SA şi intimata A. - SC B. SA - SC C. SA - SC D. SA în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 iunie 2019.

GGC - CP