Jurisdiction assigned to Sector 6 Bucharest District Court for creditor's forced execution authorization against Environmental Fund Administration.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cadrul procesual

Prin Cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, sub nr. x/2019, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditorului B., a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului Administraţia Fondului pentru Mediu, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 1089 din 18 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2946 din 12 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în cadrul aceluiaşi dosar.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Încheierea din data de 18 ianuarie 2019, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. privind pe creditorul B. şi pe debitoarea Administraţia Fondului pentru Mediu, în favoarea Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ.

În considerentele încheierii de dezînvestire s-a reţinut că titlul executoriu pentru care s-a solicitat încuviinţarea executării silite este reprezentat de Sentinţa nr. 1089 din 18 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ, în Dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului prin Decizia nr. 2946 din 12 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, hotărâri pronunţate în materia contenciosului administrativ prin care s-a dispus anularea unor acte administrative.

Potrivit art. 2 lit. ţ) coroborat cu art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de executare în materia contenciosului administrativ este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.

În speţă, fondul litigiului a fost soluţionat de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ, instanţă căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

2.2. Prin Sentinţa nr. 379 din 7 martie 2019, Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti; a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Tribunalul Dolj a reţinut, din analiza textelor art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, că executarea silită în maniera specifică domeniului contenciosului administrativ este necesară, în primul rând, în cazul hotărârii de obligare a autorităţii publice la rezolvarea cererii, indiferent dacă ea dublează hotărârea de anulare a actului sau nu.

Sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reprezintă un mijloc de constrângere a pârâtului (autoritatea publică) să execute obligaţia de "a face" stabilită prin hotărârea judecătorească şi reprezintă un mijloc indirect de executare a obligaţiei de a încheia, înlocui, modifica actul administrativ, respectiv de a elibera conform dispoziţiilor hotărârii judecătoreşti un act, adeverinţă, nefiind necesară în acest caz apelarea la prevederile dreptului comun în materie de executare silită.

În speţă, reclamantul nu a înţeles să uzeze de procedura prevăzută de dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, în maniera specifică domeniului contenciosului administrativ, pentru a atrage competenţa instanţei care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, sentinţa fiind pusă în executare prin procedura de drept comun antamată în C. proc. civ., nefăcând obiectul dispoziţiilor art. 24 - 25 din Legea contenciosului administrativ

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

În cauză, în baza titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 1089 din 18 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia contencios administrativ, în Dosarul nr. x/2018, definitivă, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., la cererea creditorului B., a solicitat Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei Administraţia Fondului pentru Mediu, pentru realizarea obligaţiei instituite în sarcina autorităţii publice, de a analiza fondul cererii de finanţare nerambursabilă nr. x", cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Cererea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., republicat.

În conformitate cu prevederile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ este instanţă de executare numai în privinţa cererilor formulate de creditor în vederea aplicării sancţiunilor prevăzute la art. 24 alin. (3) - (4) (amendă pentru conducătorul instituţiei, penalităţi de întârziere, despăgubiri), neavând posibilitatea legală să dispună alte măsuri, în speţă să soluţioneze cereri de învestire/încuviinţare executare silită, dispoziţiile cu caracter special fiind de strictă interpretare.

În speţă, deşi titlul executoriu ce stă la baza cererii de încuviinţare a executării silite este reprezentat de o hotărâre judecătorească pronunţată în materia contenciosului administrativ şi cuprinde o obligaţie care se încadrează în prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, creditorul B. nu a înţeles să uzeze de procedura specială de executare instituită de dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004, pentru a atrage competenţa instanţei de executare care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, hotărârea judecătorească fiind pusă în executare prin procedura de drept comun reglementată de C. proc. civ.

Pe cale de consecinţă, devin incidente dispoziţiile de drept comun, instanţa de executare fiind cea prevăzută în art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Conform alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., republicat "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

În cauză, sediul debitoarei Administraţia Fondului pentru Mediu se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, instanţă căreia îi revine competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare silită, în temeiul art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind petentul Biroul de Executor Judecătoresc A. în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 05 iunie 2019.

GGC - CP