Scope of public regime administrator's mandate: expiration of fixed term versus implicit continuity and non-opposability of trade registry entries

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată, iniţial, pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 16 februarie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 22 ianuarie 2016 întocmit de pârâtă, prin care s-a reţinut existenţa unui conflict de interese, constând în faptul că, în perioada 21 iunie 2012 - în prezent, a încălcat dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deţinând, simultan, atât funcţia de Primar al Comunei Teregova, judeţul Caraş-Severin, cât şi calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Regiei Publice Locale - Ocolul Silvic B. RA.

2. Soluţia de declinare

Prin Sentinţa civilă nr. 217 din 15 aprilie 2016, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

3. Soluţia instanţei de fond

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 19 aprilie 2016.

Prin Sentinţa civilă nr. 132 din 18 mai 2016, Curtea a admis acţiunea reclamantului şi a anulat Raportul de evaluare nr. x din 22 ianuarie 2016 emis de Agenţia Naţională de Integritate.

4. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţei, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, rejudecând, respingerea contestaţiei cu consecinţa menţinerii ca temeinic şi legal a raportului de evaluare contestat.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Hotărârea primei instanţe este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor Legii nr. 26/1990 (art. 21 - 22) privind Registrul comerţului, republicată, a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare (art. 87 alin. (1) lit. d), precum şi a C. civ.

Expirarea mandatului administratorului societăţii pe acţiuni nu conduce la pierderea calităţii de a mai reprezenta în mod legal societatea, în condiţiile în care contractul de mandat poate înceta prin revocarea acestuia de către mandant, prin renunţarea mandatarului la mandat sau insolvenţa mandantului/mandatarului.

În situaţia în care acţionarii societăţii nu au revocat administratorul sau nu au numit alţi administratori, se consideră că acesta va continua să reprezinte societatea până la numirea unui alt administrator, având în vedere că legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, interesele bunei administrări a unei societăţi comerciale pe acţiuni reclamând efectuarea oricăror acţiuni care necesită protejarea acestora.

Expirarea mandatului administratorului este un fapt care nu constituie un argument suficient pentru a se reţine încetarea prerogativei de reprezentare, având în vedere împrejurarea că acest caz de încetare a obligaţiilor nu se regăseşte printre cazurile de încetare a contractului de mandat prevăzute de C. civ. Ca atare, nu numai că prerogativa reprezentării trebuie recunoscută administratorului căruia i-a expirat mandatul, ci trebuie să fie recunoscută acestuia chiar calitatea de administrator pe care a deţinut-o şi va continua să o deţină.

Soluţia primei instanţe nu ţine seama de rolul Registrului Comerţului, respectiv acela de informare a terţilor.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul a formulat note scrise în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

6. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în notele scrise ale intimatei, a cadrului normativ aplicabil şi a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Intimatul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. x din 22 ianuarie 2016 emis de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate. Prin acest act administrativ unilateral cu caracter individual recurenta-pârâtă a concluzionat în sensul că intimatul-reclamant, "în perioada 21 iunie 2012 - în prezent, a încălcat dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin deţinerea simultană atât a funcţiei de primar al Comunei Teregova, judeţul Caraş-Severin, cât şi calitatea de membru în Consiliul de Administraţie al Regiei Publice Locale - Ocolul silvic B. SA."

Instanţa de primă jurisdicţie a admis acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, faptul că partea nu a încălcat regimul incompatibilităţilor, reglementat de norma anterior individualizată, soluţie care este împărtăşită de instanţa de control judiciar pentru argumentele ce vor fi redate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, "funcţia de primar (…) este incompatibilă cu (…) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie (…) la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale precum şi la instituţiile publice".

În mod corect, prima instanţă a reţinut faptul că intimatul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece la data la care i-a început mandatul de primar al Comunei Teregova, respectiv 21 iunie 2012 (aspect necontestat în cauza de faţă), nu mai deţinea şi calitatea de administrator la Regia Publică Locală Ocolul Silvic B. SA, calitate care a încetat la data de 8 mai 2011. În fundamentarea acestui punct de vedere, Înalta Curte are în vedere următoarele aspecte:

Regia Publică Locală Ocolul Silvic B. SA a fost înfiinţată în baza Contractului de asociere nr. x din 15 mai 2006 încheiat între Primăriile Teregova, Armeniş, Slatina - Timiş şi Cornereva din judeţul Caraş-Severin, în scopul gospodăririi fondului forestier propriu aparţinând celor patru unităţi administrativ-teritoriale fondatoare. Dispoziţiile legale aplicabile acestei regii publice locale autonome sunt cele ale Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 276/2006 şi prin O.U.G. nr. 109/2011.

Art. 4 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea acestei regii publice locale impunea consiliilor locale ale entităţilor fondatoare să îşi desemneze reprezentanţii în Consiliul de administraţie. În acest scop, a fost adoptată de către Consiliul Local Teregova Hotărârea nr. 1/2007 prin care intimatul a fost numit în funcţia de administrator începând cu data de 8 mai 2007, pe o perioadă de 4 ani, mandat care a expirat la data de 8 mai 2011 (a se vedea dosar fond).

Potrivit art. 13 alin. (2) din Regulamentul anterior arătat, membrii consiliului de administraţie erau numiţi pe o perioadă de 4 ani, fără să se precizeze posibilitatea prelungirii mandatului (a se vedea dosar fond). Aşadar, contrar celor reţinute de recurentă în raportul de evaluare contestat în cauză, mandatul de administrator al intimatului în cadrul Ocolului Silvic B. SA a încetat prin ajungere la termen, nefiind posibilă reînnoirea tacită a acestuia.

Cât priveşte întinderea în timp a efectelor mandatului exercitat de intimat, sunt incidente prevederile Legii nr. 15/1990 (legea specială) şi cele ale C. civ. din 1864, în raport de momentul încredinţării mandatului, respectiv 8 mai 2007. În acest sens, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 conform cărora "actele şi faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârşite sau produse înainte de intrarea în vigoare a C. civ. nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare de la data încheierii sau, după caz, săvârşirii sau producerii lor." Prin urmare, termenul de 4 ani stabilit pentru exercitarea mandatului de reprezentare în cadrul Ocolului Silvic B. S.A. este un termen extinctiv, împlinirea lui determinând încetarea efectelor raportului juridic.

Relevante pe aspectul analizat sunt şi dispoziţiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 15/1990 (forma în vigoare la nivelul lunii mai 2007, când intimatul a fost desemnat ca reprezentant în consiliul de administraţie) potrivit cărora "membrii consiliului de administraţie (în speţa de faţă, ai regiei autonome - sn) sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani, iar jumătate din ei pot fi înlocuiţi la fiecare 2 ani."

Aşadar, în raport de dispoziţiile normative anterior arătate este evident faptul că durata mandatului intimatului a fost de 4 ani.

De altfel, la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, intimatul apare în calitate de administrator al Ocolului Silvic B. SA pentru un mandat de 4 ani (a se vedea dosar fond).

Înalta Curte apreciază că este nefondat argumentul recurentei în sensul că în situaţia în care acţionarii societăţii nu au revocat administratorul sau nu au numit alţi administratori se consideră că acesta va continua să reprezinte societatea până la numirea unui alt administrator, având în vedere că legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice.

Acest argument a fost preluat incomplet din Decizia nr. 27/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform căreia: "În interpretarea şi aplicarea unitară a art. 72 şi a art. 15312 din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 1552 din C. civ. de la 1864, respectiv la art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., cu aplicarea art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorul societăţii pe acţiuni al cărui mandat a expirat, fără a exista un act de numire a unui nou administrator şi o acceptare expresă din partea acestuia, deţine prerogativele reprezentării atâta timp cât încetarea funcţiei nu a fost publicată în conformitate cu legea."

Prin urmare, condiţia necesară ca mandatul să continue chiar şi în absenţa actului de numire şi a acceptării exprese din partea administratorului este ca încetarea funcţiei să nu fi fost publicată în conformitate cu legea. Însă, în speţa de faţă, condiţiile de exercitare a mandatului intimatului au fost înscrise în Registrului Comerţului, situaţie în care nu se poate susţine că nu s-a realizat opozabilitatea faţă de terţi cu privire la momentul încetării mandatului. Pe cale de consecinţă, nu era necesară realizarea unei noi menţiuni în legătură cu încetarea mandatului intimatului. De altfel, aşa cum intimatul a arătat în concluziile scrise depuse la dosar, aplicarea raţionamentului prelungirii automate a mandatului administratorului doar în virtutea principiului că legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice, ar însemna încălcarea acordului de voinţe al părţilor. În cazul dat, intimatul şi-a exprimat acordul de a reprezenta unitatea administrativ-teritorială în Consiliul de Administraţie doar pentru o perioadă de 4 ani.

Mai mult decât atât, trebuie menţionat că, la solicitarea instanţei, s-a comunicat faptul că "Ocolului Silvic B. SA nu a funcţionat niciodată şi, în consecinţă, nu a avut un Consiliu de Administraţie." (a se vedea dosar recurs).

În concluzie, mandatul de administrator al intimatului a încetat la data de 8 mai 2011, motiv pentru care în mod greşit recurenta a reţinut în privinţa acestuia existenţa cazului de incompatibilitate reglementat de prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 132 din 18 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2019.

GGC - CP