Military promotion revocation challenge barred by out-of-time preliminary complaint; appeal dismissed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1 Cererea de chemare în judecată

Prin Cererea înregistrată, la data de 20 martie 2015, pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, anularea Ordinului nr. SP 375 din 28 decembrie 2012 emis de Statul Major General şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri, cu titlu de daune morale, în sumă de 750.000 euro.

Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului de a formula plângere prealabilă. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.

Prin Sentinţa civilă nr. 59 din 5 iunie 2015, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.

Prin Sentinţa civilă nr. 1013 din 28 septembrie 2015, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoare Curţii de Apel Târgu-Mureş. Totodată, constatând ivit conflict negativ de competenţă a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

Prin Decizia civilă nr. 116 din 26 ianuarie 2016, Înalta Curte a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu-Mureş.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 mai 2016.

La termenul de judecată din 17 iunie 2016, instanţa a calificat excepţia prescripţiei dreptului de a formula plângere prealabilă, invocată de pârât, ca fiind excepţia inadmisibilităţii acţiuni.

Prin Sentinţa civilă nr. 69 din 17 iunie 2016, Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, ridicată din oficiu şi, în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.

2. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre judecare instanţei de fond.

A apreciat recurentul-reclamant că dispozitivul hotărârii este neclar, privind admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii.

De asemenea, soluţia instanţei este lipsită de temei probatoriu.

Astfel, atât argumentul pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, în susţinerea excepţiei invocate prin întâmpinare, cât şi argumentul instanţei, pe aspectul nerespectării termenului de 30 de zile pentru solicitarea revocării Ordinului nr. SP 375 din 28 decembrie 2012 al Statului Major General, nu au suport probatoriu. Se iterează, repetitiv, că ar fi luat cunoştinţă de ordinul atacat în luna aprilie 2014 şi că relativ la această dată trebuie calculat termenul de efectuare a procedurii prealabile.

Instanţa a luat act de susţinerea pârâtului, potrivit căreia nu deţine alte înscrisuri, decât memoriul său din care ar rezulta că ar fi luat cunoştinţă de ordinul de revocare a avansării în grad.

A precizat recurentul că nu prezintă relevanţă o simplă afirmaţie a sa dintr-un memoriu, câtă vreme pârâtul nu a făcut nicio dovadă privind data la care i-a adus la cunoştinţă Ordinul nr. SP 375 din 28 decembrie 2012 al Statului Major General.

Sarcina acestei probe incumbă pârâtului, restul argumentelor constituind simple speculaţii, cel mult prezumţii, cu care nu se poate opera sub aspect probatoriu.

Este neîntemeiată şi trunchiată susţinerea instanţei privind sarcina probei, pentru că, atâta vreme cât pârâtul, ori instanţa, invocă o dată de la care porneşte calculul termenului de prescripţie, are şi obligaţia de a face dovada datei la care i-a fost comunicat actul administrativ. Sarcina probei este relativ răsturnată, revenind pârâtului sarcina de a face dovada datei la care i-a comunicat ordinul.

A mai apreciat recurentul-reclamant că afirmaţia sa din memoriu nu are valoarea probatorie a unei recunoaşteri depline, ca în dreptul procesual civil comun, nefiind incidente prevederile art. 348 şi urm. C. proc. civ.

A menţionat că nu are cunoştinţe juridice şi, neiniţiat fiind şi fără apărare, poate cădea într-o capcană procedurală.

Astfel, magistratul trebuie să sancţioneze pasivitatea pârâtului în a depune dovada comunicării ordinului, pasivitate similară procesual lipsei dovezii şi chiar lipsei actului comunicării, ca atare.

3. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

4. Decizia instanţei de recurs

Examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, apreciază că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 sau 8 C. proc. civ. invocate de recurent.

4.1. Motivul de casare prevăzut de pct. 4 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. se referă la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti de către instanţă.

Acest motiv de recurs priveşte un "exces de putere" al instanţei, care derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive, prin săvârşirea unor acte care intră în atribuţiile unor organe aparţinând altei autorităţi constituite în stat decât cea judecătorească.

Or, recurentul-reclamant nu a precizat în niciun fel modalitatea în care prima instanţă şi-ar fi depăşit atribuţiile, astfel că acest motiv de recurs a fost invocat formal, fără a fi argumentat.

4.2. Nici motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi reţinut de instanţa de control judiciar.

Obiectul acţiunii îl reprezintă anularea Ordinului nr. SP 375 din 28 decembrie 2012 emis de Şeful Statului Major General prin care a fost revocat Ordinul nr. SP 367 din 30 noiembrie 2011 prin care recurentul-reclamant A. a fost înaintat la gradul de locotenent colonel (rez.).

Potrivit art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004,

"(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

(...)

(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. Plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, se va introduce în termen de 30 de zile din momentul în care persoana vătămată a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul actului. Pentru motive temeinice, plângerea prealabilă se poate formula şi peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de conţinutul acestuia. Termenul de 6 luni prevăzut în prezentul alineat, precum şi cel prevăzut la alin. (1) sunt termene de prescripţie."

De asemenea, conform art. 193 alin. (1) C. proc. civ.,

"(1) Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată."

4.3. Din coroborarea acestor texte legale, rezultă că formularea plângerii prealabile constituie o condiţie specială, obligatorie, de exercitare a acţiunii, care trebuie să fie îndeplinită cu respectarea termenelor prevăzute de lege.

De asemenea, reclamantul este obligat să ataşeze dovada îndeplinirii acestei proceduri. Astfel, sunt neîntemeiate susţinerile recurentului privind sarcina probei îndeplinirii procedurii prealabile.

Neîndeplinirea acestei proceduri sau îndeplinirea acesteia peste termenul prevăzut de lege afectează însuşi dreptul la acţiune în contencios administrativ.

4.4. Recurentul-reclamant susţine că nu s-ar fi făcut dovada datei la care i-a fost comunicat ordinul contestat.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă se va introduce în termen de 30 de zile de la momentul la care persoana vătămată a luat cunoştinţă pe orice cale de conţinutul actului.

Astfel, în cauză, nu prezintă relevanţă data comunicării actului atacat, legea prevăzând, ca punct de plecare pentru calculul termenului de 30 de zile, momentul la care persoana a luat cunoştinţă de conţinutul actului pe orice cale.

Cu toate că, după cum s-a reţinut mai sus, dovada îndeplinirii procedurii prealabile se anexează cererii de chemare în judecată, ceea ce presupune ca reclamantul să facă dovada parcurgerii procedurii, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant s-a adresat pârâtului Ministerul Apărării Naţionale la data de 24 noiembrie 2014 printr-un "memoriu", prin care solicita anularea Ordinului nr. SP 375 din 28 decembrie 2012, menţionând că, în caz contrar, se va adresa instanţei de judecată.

Prin memoriul respectiv, însuşi recurentul-reclamant a subliniat faptul că "nu am greşit luna şi anul de aducere la cunoştinţă, luna aprilie 2014". De asemenea, memoriul este datat chiar de către recurent, ca fiind scris la data de 24 noiembrie 2014, iar, prin Adresa răspuns nr. x din 17 decembrie 2014 emisă de Ministerul Apărării Naţionale-UM 02515, se confirmă faptul că a adresat memoriul către ministrul Apărării Naţionale la data de 24 noiembrie 2014.

De asemenea, aspect corect reţinut şi de prima instanţă, în raport cu cele constatate, în cauză nu a fost respectat nici termenul de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

4.5. Toate aceste considerente conduc la concluzia că dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 69 din 17 iunie 2016 pronunţate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 mai 2019.

GGC - CP