Timeliness of appellate filing via fax after court closing hours in administrative litigation

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalului Botoşani reclamanţii A., B., C. şi D., prin Sindicatul E., au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Botoşani, Guvernul României şi Unitatea Administrativ Teritorială - Comuna Vlăsineşti - prin Primar, obligarea Guvernului României să emită Normele de aplicare a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată prin Legea nr. 94/2014 privind acordarea tichetelor de vacanţă şi să aprobe aceste norme prin Hotărâre a Guvernului.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului să aloce bugetului de stat sumele necesare acordării tichetelor de vacanţă şi să vireze aceste sume consiliului judeţean, obligarea acestuia din urmă să vireze sumele necesare către unitatea administrativ-teritorială pârâtă pentru acordarea tichetelor de vacanţă şi obligarea Unităţii administrativ-teritoriale pârâte să le acorde tichetele de vacanţă în limita legală de 6 salarii de bază minime brute pe ţară garantate în plată începând cu anul 2014.

Prin Încheierea de şedinţă din 18 februarie 2016, Tribunalul Botoşani a disjuns capătul de cerere având ca obiect obligarea Guvernului României să emită Normele de aplicare a O.U.G. nr. 8/2009 aprobată prin Legea nr. 94/2014 privind acordarea tichetelor de vacanţă şi să aprobe aceste norme prin Hotărâre a Guvernului, formându-se prezentul dosar, iar prin Sentinţa civilă nr. 230 din 3 martie 2016 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 168 din 22 iunie 2016, a admis, în parte, cererea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României şi intervenientul în interesul altei persoane Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, a obligat pârâtul Guvernul României la elaborarea normelor de modificare şi completare a H.G. nr. 215/2009 pentru aprobarea normelor metodologice privind acordarea tichetelor de vacanţă (voucherelor de vacanţă).

Totodată, a respins ca prematură cererea vizând obligarea pârâtului la alocarea şi virarea sumelor pentru acordarea tichetelor de vacanţă şi ca nefondată cererea de intervenţie.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii, pentru motivele circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Regularitatea promovării căii de atac

În temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) şi ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepţia tardivităţii recursului invocată din oficiu.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care s-a soluţionat acţiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Potrivit art. 182 din C. proc. civ. " (1) Termenul care se socoteşte pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlineşte la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură. (2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanţă sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispoziţiile art. 183 fiind aplicabile."

Prin Decizia nr. 34/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, s-a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen."

Înalta Curte are în vedere, totodată, faptul că, prin Decizia nr. 605/2016, Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 182 alin. (2) sunt constituţionale, iar Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 34/2017 nu a relevat aspecte diferite de cele confirmate prin respectiva decizie, statuând în concordanţă cu instanţa de contencios constituţional.

În cauză, se constată că sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 4 iulie 2016 (conform dovezii aflate la dosar fond), iar recursul a fost transmis prin fax la data de 20 iulie 2016, ora 16:16, după încheierea activităţii instanţei, aşadar cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., care s-a împlinit la data de 20 iulie 2016, ora 16:00.

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Potrivit dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, întrucât se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Aşadar, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancţiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul pârâtului Guvernul României împotriva Sentinţei nr. 168 din 22 iunie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP