Conflict between individual and normative administrative acts regarding prior objection deadlines and res judicata in public domain inventorization.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin Sentinţa nr. 224 din 11 februarie 2016, reclamanta SC A. SA Comăneşti, prin administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Câmpulung Moldovenesc şi Guvernul României, anularea, în parte, a Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1170 din 23 iulie 2004 - poziţia nr. 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce priveşte inventarierea terenului de 9.710,48 mp, parte din suprafaţa totală de 28.450 mp, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc f.n.N, str. x, f.n.- str. x, E - str. x, S - Gara Călători, V- str. x, în domeniul public de interes local al Unităţii administrativ-teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 154 din 13 iunie 2016, a respins, ca nefondată, excepţia de netimbrare, invocată de pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare.

Totodată, a admis excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile, invocată de acelaşi pârât şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC A. SA Comăneşti, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a reluat situaţia de fapt, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea eronată a normelor de drept material care reglementează actele administrative cu caracter individual sau normativ, invocând greşita calificare a unei hotărâri de Guvern de inventariere a domeniului public de interes local ca fiind act cu caracter individual.

Astfel, a învederat că Anexa nr. 3 la H.G. nr. 1170 din 23 iulie 2004 - poziţia 369 de completare a H.G. nr. 1357/2001, care formează obiectul cauzei, este un act administrativ cu caracter normativ, aşa încât procedura prealabilă putea fi formulată oricând, prin urmare în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea ca urmare a admiterii excepţiei tardivităţii formulării plângerii prealabile.

În esenţă, a susţinut că un act administrativ are caracter fie normativ, fie individual, în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produce.

Prin urmare, în mod greşit prima instanţă a calificat actul administrativ supus analizei ca fiind unul individual, cu motivarea că anexele sale enumeră bunuri individual determinate, care fac parte din domeniul public de interes local al unei localităţi determinate, în condiţiile în care o astfel de calificare era obligatoriu a se aporta la întinderea efectelor juridice pe care le produce actul, în cauză fiind vorba de efecte erga omnes.

Pe de altă parte, a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat în privinţa Deciziei civile nr. 285 din 15 martie 2016 şi Încheierii din 8 martie 2016 ale Tribunalului Suceava, pronunţate în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1170 din 23 iulie 2004 - poziţia 369 de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce priveşte terenul de 9.710,48 mp în domeniul public de interes local al Unităţii administrativ-teritoriale Câmpulung Moldovenesc, ca inadmisibilă, motivat de faptul că actele administrative normative nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate, iar controlul judecătoresc al unor astfel de acte se exercită de instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare.

A susţinut că respectiva hotărâre este opozabilă pârâtului Municipiul Câmpulung Moldovenesc, fiind pronunţată în contradictoriu cu acesta.

Prin urmare, actul contestat a fost deja calificat ca fiind act administrativ cu caracter normativ printr-o hotărâre definitivă căreia nu i se poate aduce atingere printr-o soluţie contrară.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, pentru examinarea criticilor formulate prin acţiune pe fondul raportului de drept substanţial.

4. Apărările intimaţilor-pârâţi

Prin întâmpinările formulate în cauză, intimaţii-pârâţi Municipiul Câmpulung Moldovenesc şi Guvernul României au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate, fiind temeinică şi legală.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor intimaţilor şi în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea, în parte, a Anexei nr. 3 la H.G. nr. 1170 din 23 iulie 2004 - poziţia nr. 369, de completare a H.G. nr. 1357/2001, în ceea ce priveşte inventarierea terenului de 9.710,48 mp, parte din suprafaţa totală de 28.450 mp, situată în municipiul Câmpulung Moldovenesc f.n.N, str. x, f.n.- str. x, E - str. x, S - Gara Călători, V- str. x, în domeniul public de interes local al Unităţii administrativ-teritoriale Câmpulung Moldovenesc.

Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia tardivităţii formulării plângerii prealabile, invocată de acelaşi pârât şi, în consecinţă, a respins acţiunea ca inadmisibilă, în raport cu prevederile art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004, în considerarea că hotărârea de guvern de atestare a domeniului public al unei localităţi nu este un act administrativ cu caracter normativ, ci individual.

Potrivit susţinerilor recurentei, se reţine că actul administrativ dedus judecăţii a fost calificat ca fiind act administrativ cu caracter normativ printr-o hotărâre definitivă, cu privire la care a invocat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat şi căreia nu i se poate aduce atingere printr-o soluţie contrară.

Or, nu poate fi posibilă calificarea diferită a aceluiaşi act administrativ, atacat în cele două litigii distincte, o dată în cadrul Dosarului nr. x/2015 al Tribunalului

Suceava, pe calea excepţiei de nelegalitate, în care s-a stabilit ca fiind act administrativ cu caracter normativ, iar în prezentul dosar pe calea acţiunii în anulare în care s-a considerat că reprezintă act administrativ cu caracter individual.

În aceste condiţii, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere necesitatea respectării autorităţii de lucru judecat în raport cu Decizia civilă nr. 285 din 15 martie 2016 pronunţată de Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. x/2015, instituţie reglementată de art. 430 din C. proc. civ.

În acest sens, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei pentru soluţionarea fondului litigiului.

Cu ocazia rejudecării, judecătorul fondului va ţine cont de dezlegarea dată de instanţă, în mod definitiv, în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Suceava, în sensul că actul administrativ ce formează şi obiectul prezentei cauze a fost calificat ca fiind act administrativ normativ, cu autoritate de lucru judecat, situaţie în care prezentul demers judiciar va fi soluţionat în fond, urmând să se procedeze la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi şi art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta SC A. SA Comăneşti împotriva Sentinţei nr. 154 din 13 iunie 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP