Waiver of appeal in retrocession of ecclesiastical property; court took act of the renunciation, leaving the lower court's dismissal in force

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, reprezentaţi prin arhiepiscop, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, anularea Deciziilor nr. 4300, 4301, 4302, 4303, 4304, 4305 şi 4306 din 19 noiembrie 2015 emise de Comisia Specială de Retrocedare.

Totodată, au solicitat retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. x şi CF nr. x a comunei cadastrale Vicovu de Sus, identice parcelelor cadastrale nr. x.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Suceava, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 115 din 23 mai 2016, a respins cererea formulată de reclamanţi, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casare hotărârii atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii.

4. Apărarea intimatei-pârâte

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, şi menţinerea sentinţei atacate, fiind temeinică şi legală.

6. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2019, aflată la fila x din dosar, recurenţii-reclamanţi au solicitat să se ia act că renunţă la judecata recursului.

II.Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

1. Argumentele de drept relevante

Constatând că, în cauză, recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de renunţare la judecată, instanţa de control judiciar va avea în vedere dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd: "Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., " Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă."

Manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al părţii care nu este supus cenzurii instanţei, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la judecata recursului formulat de reclamanţii Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei împotriva Sentinţei nr. 115 din 23 mai 2016 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 mai 2019.

GGC - CP