Negative jurisdictional conflict resolved: salary-recovery suit assigned to Alba Tribunal under claimant domicile rule

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată. Prima instanţă investită.

Prin cererea înregistrată la data de 08.06.2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM. şi NNNN., toţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Al Judeţului Alba au solicitat obligarea pârâtului:

- în principal plata drepturilor salariale reprezentând diferenţa între salariile cuvenite ca urmare a includerii în salariu a premiului anual pentru anul 2010 şi salariile efectiv achitate reclamanţilor începând cu trei ani în urmă de la data includerii acestuia în salariu urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflaţiei de la data scadenţei lunare până la data plăţii efective;

- în subsidiar, de la data de 09.04.2015 când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 şi până la data includerii acestuia în salariu, urmând ca sumele să fie actualizate cu indicele inflaţiei de la data scadenţei lunare până la data plăţii efective;

- plata dobânzii legale aferente drepturilor salariale reprezentând diferenţa rezultată dintre salariile cuvenite şi cele efectiv achitate reclamanţilor, de la data scadenţei lunare până la data plaţii efective; precum şi la cheltuieli de judecată.

Prin Sentinţa civilă nr. 8081 din data de 4 decembrie 2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Alba.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:

Potrivit art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Prin urmare, pentru litigiile declanşate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 (cum este cazul în speţă) competenţa teritorială nu mai este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat (art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

De asemenea, după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018 competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces" (art. 10 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

Având în vedere că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" a introdus cererea în numele membrilor de sindicat care au domiciliul pe raza judeţului Alba, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, invocată de pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcţionari publici, formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" în numele membrilor săi de sindicat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie Al Judeţului Alba în favoarea Tribunalului Alba.

2. A doua instanţă învestită, după declinare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018.

Prin Sentinţa nr. 81/CAF din data de 14.02.2019, Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de insolvenţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă a reţinut următoarele:

Cererea ce face obiectul prezentului dosar, a fost formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex", în numele şi pentru membrii acestuia expres menţionaţi în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată (f 19 - 21 vol. I).

Conform disp. art. 28 din Legea nr. 62/2011 - legea dialogului social:

(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.

(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres.

La alin. (3) al art. 28 din legea mai sus menţionată se prevede expres că:

(3) În exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.

Aşadar, calitate de reclamant are chiar sindicatul şi nu membri acestuia în numele cărora a acţionat, astfel că domiciliul membrilor de sindicat este lipsit de relevanţă sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale.

Potrivit disp. art. 109 din Legea nr. 188/1999:

Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.

În consecinţă, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004 în ceea ce priveşte competenţa teritorială.

În conformitate cu disp. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 - aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018:

(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (...).

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

La art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată se prevede că:

(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Menţiunea din partea finală a textului de lege mai sus menţionat reprezintă un non sens, întrucât reclamantul nu poate avea decât calitatea de reclamant iar reprezentantul nu poate avea decât calitatea de reprezentant.

Aceste prevederi sunt lipsite de relevanţă în speţă, având în vedere prevederile speciale ale art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 prin care li se recunoaşte calitate procesuală activă organizaţiilor sindicale.

Prevederile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile aşadar, în cazul cererilor formulate în condiţiile art. 37 din C. proc. civ., de persoane, organizaţii, instituţii, autorităţi, altele decât organizaţiile sindicale.

Aşadar, calitate de reclamant în cauză are chiar sindicatul şi nu membri acestuia în numele cărora a acţionat, astfel că domiciliul membrilor de sindicat este lipsit de relevanţă sub aspectul stabilirii competenţei teritoriale.

Această chestiune prezintă o importanţă practică deosebită, întrucât în temeiul disp. art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată, una şi aceeaşi organizaţie are posibilitatea de a formula o cerere unică de chemare în judecată, care va fi adresată instanţei competente de la sediul său, în numele mai multor membri ai acesteia, chiar dacă membri au domiciliul în circumscripţia unor instanţe diferite.

Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" reclamant în speţă este persoană juridică de drept privat şi are sediul în Municipiul Bucureşti care este situat în circumscripţia teritorială a Tribunalului Bucureşti, astfel că aceasta este instanţa competentă din punct de vedere material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul disp. art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 130 alin. (2) din C. proc. civ. coroborat cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba şi în consecinţă a declinat la Tribunalul Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

3. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.

În ceea ce priveşte cadrul procesual se constată că, obiectul cererii de chemare în judecată constă în drepturi băneşti, acţiunea fiind formulată, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 62/2011, de către reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor PRO LEX în numele membrilor de sindicat, funcţionari publici.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale, îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi. (2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres."

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrul de sindicat este funcţionar public, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe - 08.08.2018), care statuează în mod expres că:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (...)".

Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.

De asemenea, Înalta Curte constată incidenţa dispoziţiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 modificată potrivit cărora:

"(4) Competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces".

Or, în cauza de faţă, deşi prin acţiunea pendinte se urmăreşte plata unor drepturi băneşti în favoarea membrilor de sindicat, Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor "Pro Lex" nu are calitate de reclamant, ci are calitate de reprezentant al membrilor de sindicat (aspect ce rezultă şi din petitul acţiunii deduse judecăţii), iar calitatea de reclamant revine membrilor de sindicat deoarece titularul dreptului pretins, precum şi interesul promovării acţiunii aparţine acestora.

Înalta Curte, având în vedere că reclamanţii au solicitat plata unor drepturi băneşti, izvorâte din raporturi de muncă, precum şi faptul că aceştia au domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Alba, constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

4. Soluţia Înaltei Curţi

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., GG., FF., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., Sindicatul Naţional Al Poliţiştilor Şi Vameşilor Pro Lex şi pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Alba în favoarea Tribunalul Alba, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2019.

GGC - MM