Challenge for annulment of filter-panel decision on appeal admissibility in discrimination case held inadmissible under Article 493(5)

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Decizie civile nr. 79/R din data de 26 aprilie 2018 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

În esenţă, instanţa a reţinut că decizia recurată a fost pronunţată în soluţionarea recursului declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 13 decembrie 2017 a Tribunalului Bihor, secţia civilă, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de către aceeaşi parte.

Prin urmare, având în vedere că decizia recurată este o hotărâre definitivă, a constatat că aceasta nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare, contestatorul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 25 martie 2019, sub nr. x/2019.

Prin cererea formulată, contestatorul a solicitat, în temeiul art. 508 alin. (3) din C. proc. civ., anularea hotărârii atacate, invocând, totodată şi excepţia necompetenţei procesuale a secţiei civile care va soluţiona prezenta contestaţie în anulare.

La termenul de judecată din data de 14 mai 2019, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei procesuale a secţiei civile care va soluţiona contestaţia în anulare, invocate de către contestator, precum şi asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, invocate din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Analizând excepţia necompetenţei procesuale a secţiei civile ce urmează a soluţiona contestaţia în anulare, invocată de către contestatorul A., reţine următoarele:

În susţinerea excepţiei, contestatorul a arătat că una dintre părţi este o autoritate publică, iar izvorul juridic al obiectului dedus judecăţii îl reprezintă, în principal, norme juridice referitoare la discriminare, la drepturile pacientului şi la refuzul nejustificat al unei autorităţi publice de a răspunde la plângerea prealabilă de chemare în judecată, refuz asimilat unui act administrativ unilateral, conform prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

A mai susţinut că prevederile art. 22 alin. (5) din C. proc. civ. nu-i permit judecătorului să modifice obiectul şi limitele procesului stabilite prin cererea de chemare în judecată şi a precizat că, prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr. 17/2018, s-a stabilit că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este o excepţie de ordine publică.

Potrivit dispoziţiilor art. 505 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestaţia în anulare se introduce la instanţa a cărei hotărâre se atacă", astfel că, soluţionarea acesteia este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea împotriva căreia a fost îndreptată calea de atac.

Totodată, prin articolul 136 alin. (1) din C. proc. civ., conform căruia dispoziţiile Secţiunii I a Capitolului IV din Titlul III al aceluiaşi cod, intitulată "Necompetenţa şi conflictele de competenţă", sunt aplicabile "prin asemănare" şi în cazul secţiilor specializate din cadrul aceleiaşi instanţe, legiuitorul a asimilat secţiile specializate din cadrul instanţei noţiunii de "instanţă", în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor privitoare la excepţia de necompetenţă.

Având în vedere că, în speţă, este declarată o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs de către secţia I civilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile legale anterior enunţate, Înalta Curte constată că excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei civile, invocată de către contestator, este neîntemeiată, urmând a o respinge.

Analizând contestaţia în anulare, prin prisma excepţiei inadmisibilităţii, invocate din oficiu, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., constată următoarele:

Decizia nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, împotriva căreia a fost exercitată prezenta cale de atac, a fost pronunţată de completul de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., soluţia fiind aceea de respingere, ca inadmisibil, a recursului promovat de contestatorul A..

Înalta Curte reţine că, în completul de filtru se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce ţin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute de art. 486 din C. proc. civ., încadrarea motivelor de recurs stipulate de art. 488 din acelaşi cod, precum şi respectarea termenului de declarare a căii de atac.

Prin urmare, procedura examinării recursului în complet de filtru vizează doar aspecte pur formale, care nu presupun analiza pe fond a motivelor de recurs invocate de către parte.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din acelaşi cod anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Ca atare, în aplicarea dispoziţiilor legale enunţate, împotriva Deciziei nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015, nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestaţie în anulare.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia necompetenţei procesuale a secţiei civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată de contestatorul A..

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 235 din data de 31 ianuarie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2019.

GGC - OB