Bar on successive annulment challenges for pre-existing grounds in trademark expert fee disputes

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 983 A/22.11.2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civila, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 9/16.02.2009, pronunţată de Comisia de Reexaminare Mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 2086 R din 4 octombrie 2012, a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 983A/22.11.2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a casat decizia recurată şi a reţinut cauza, spre rejudecare, acordând termen la 15.11.2012, cu citarea părţilor.

Ca urmare a desfiinţării secţiei a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Hotărârea nr. 2/01.03.2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a IV-a civilă, a Curţii de Apel Bucureşti, la data de 27.03.2014.

La termenul din 31.05.2017, Curtea de Apel Bucureşti. secţia a IV-a civilă, constatând că desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina recurentului-reclamant care nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa de a efectua toate demersurile necesare pe lângă Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru a-i fi restituită suma de 400 RON, urmând să o depună ulterior în contul B. cu menţiunea corespunzătoare în ordinul de plată că această sumă este depusă cu titlu de onorariu pentru efectuarea expertizei în dosarul pendinte, prin încheierea de şedinţă de la acel termen, a dispus suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 1551 din C. proc. civ.

La data de 28.09.2018, instanţa, din oficiu, a dispus repunerea cauzei pe rol şi a acordat termen în vederea discutării perimării recursului la data de 24.10.2018.

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 31 mai 2017, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2010 a declarat recurs reclamatul A., cale de atac care a fost respinsă, ca tardivă, prin Decizia nr. 4135 din data de 23 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că art. 2441 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că recursul împotriva încheierii de suspendare a judecării procesului se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării litigiului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

S-a reţinut că, prin încheierea de şedinţă din data de 31 mai 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 1551 din C. proc. civ., reţinând că recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia stabilită de instanţă de a efectua toate demersurile necesare pe lângă Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru a-i fi restituită suma de 400 RON, pe care urma să o depună ulterior în contul B. cu menţiunea corespunzătoare în ordinul de plată că această sumă este depusă cu titlu de onorariu pentru efectuarea expertizei în prezentul dosar.

Instanţa de recurs, a reţinut că, întrucât recurentul nu a solicitat repunerea dosarului pe rol şi continuarea judecăţii ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor menţionate în încheierea din 31 mai 2017, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1551 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa, din oficiu, prin rezoluţia din data de 28 septembrie 2018, a repus cauza pe rol şi a acordat termen în vederea discutării perimării.

Faţă de cele anterior arătate, constatând că efectele suspendării judecăţii au încetat la data de 28 septembrie 2018, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu de către instanţă, în raport de dispoziţiile art. 2441 alin. (2) din C. proc. civ., a reţinut că cererea de recurs formulată de către recurent abia la data de 17 octombrie 2018, după ce suspendarea dispusă în cauză încetase ca urmare a repunerii, din oficiu, a pricinii pe rol, este tardivă, fiind făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de dispoziţiile legale menţionate.

La data de 22 februarie 2019, contestatorul A. a formulat o primă contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 4135 din data de 23 noiembrie 2018 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în cursul anului 2015 a fost desemnat în cauză un prim expert de la Constanţa, în numele căruia, prin Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile Bucureşti, a făcut plata a 400 RON, reprezentând onorariul, sumă care a fost returnată, expertul declinându-şi competenţa. Ulterior, a fost desemnat ca expert B. şi, drept urmare, a solicitat Biroului de Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile de pe lângă Tribunalul Bucureşti să îi fie restituită suma achitată anterior - dispoziţie dată de către instanţa de judecată - cu menţiunea ca, totodată, această sumă să fie virată expertului, indicând şi contul IBAN.

Contestatorul a arătat că Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice şi Contabile a refuzat să vireze banii în contul B., pentru motivul că acesta nu este autorizat ca expert tehnico-judiciar şi, faţă de această împrejurare, instanţa de judecată a dispus să facă plata direct în contul B.. A susţinut că această dispoziţie contravine O.G. nr. 2/2000 cu modificările şi completările ulterioare, care prevede că plata experţilor se face numai prin intermediul birourilor de expertize tehnice judiciare, care reţin 10% din valoarea onorariului şi o virează în bugetul Ministerului Justiţiei. Totodată, a arătat că, deşi această dispoziţie a instanţei a fost ilegală, a executat-o, însă au fost necesare alte demersuri, motiv pentru care a efectuat plata cu o oarecare întârziere, fapt care, în opinia sa, nu împiedica cu nimic mersul procesului.

Contestatorul a susţinut că nu se poate reţine tardivitatea recursului atât timp cât dispoziţia de a face plata direct expertului, potrivit O.G. nr. 2/2000, este ilegală şi, ca atare, hotărârea instanţei de judecată de a suspenda cauza, este netemeinică şi nelegală.

Prin Decizia nr. 581 din 19.03.2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare, reţinând că cele arătate de către contestator drept motive ale contestaţiei în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres şi limitativ prevăzute de lege, pentru care părţile au deschisă această cale extraordinară de atac.

La data de 14 mai 2019, pe rolul acestei instanţe a fost înregistrată, ca urmare a declinării competenţei de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 265R din 27.03.2019, o nouă cerere de contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 4135 din noiembrie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, identică ca motivare cu cea soluţionată anterior.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei în anulare în raport de dispoziţiile art. 321 din C. proc. civ. pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar ţine în loc în mod nedefinit judecata unui proces.

În acest context, art. 321 din C. proc. civ. prevede următoarele: "Nu se poate face o nouă contestaţie în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi".

Legiuitorul a vrut astfel să evite şicana prin introducerea de contestaţii succesive şi să confere părţii care a câştigat o contestaţie siguranţa că nu mai poate fi acţionată din nou în judecată.

Întrucât textul nu face nicio precizare, o nouă contestaţie nu poate fi primită indiferent dacă partea a cunoscut sau nu dacă motivele existau la data când a fost formulată prima contestaţie în anulare. Ca atare, nu interesează aspectul subiectiv în aprecierea admisibilităţii unei noi contestaţii în anulare.

În cauză, din analiza celor două contestaţii în anulare, Înalta Curte constată că, în cadrul noii contestaţii, contestatorul a dedus analizei prin prezenta cale de atac aceleaşi critici ce au format obiect al primei contestaţii în anulare, fiind atacată, din nou, Decizia civilă nr. 4135 din 23 noiembrie 2019.

Faţă de dispoziţiile art. 321 din C. proc. civ., problema legalităţii hotărârii atacate fiind definitiv soluţionată, nemaiputând fi pusă în discuţie întrucât se supune autorităţii de lucru judecat sub aspectul cauzei contestaţiei, prezenta cale de atac este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 4135 din 23 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2010.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 mai 2019.

GGC - OB