Cassation annulled for missing signature: nullity of appeal petition under procedural form requirements

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 943 din 5 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a anulat, pentru lipsă de semnătură, cererea de apel şi cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a) şi art. 24 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, formulate de apelantul-intervenient A. împotriva încheierii din 21 iunie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2018. A respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul-intervenient B. împotriva aceleiaşi încheieri. A respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul-intervenient B. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. a) şi art. 24 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003. A respins cererea de suspendare a judecăţii, ca neîntemeiată. A respins cererea de intervenţie accesorie formulată în sprijinul celor două apeluri de C., în numele D., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs intervenientul A. la 7 octombrie 2018. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 30 octombrie 2018, sub nr. x/2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului de filtru nr. 10.

Prin rezoluţia completului din 29 ianuarie 2019, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.. Totodată, s-a dispus înştiinţarea, prin adresă, a recurentului cu privire la obligaţia de a depune la dosar cerere de recurs semnată, sub sancţiunea anulării cererii, conform dispoziţiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportul întocmit în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., raportorul a apreciat că intervenientul A. nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 943 A din data de 5 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, acesta nedobândind calitatea de parte, conform dispoziţiilor art. 64 din C. proc. civ., întrucât cererea sa de intervenţie formulată în etapa procesuală a fondului nu a fost soluţionată. De asemenea, a reţinut că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, în sensul că, pe de o parte, aceasta nu poartă semnătura recurentului, iar, pe de altă parte, nu conţine indicarea hotărârii care se atacă şi nici motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în cazurile de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, iar prin rezoluţia din 7 februarie 2019, s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune, în scris, puncte de vedere.

Conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul a fost comunicat părţilor la 18, 19 şi 20 februarie 2019.

La 26 februarie 2019, intimatul-reclamant D. a transmis prin poşta electronică un punct de vedere la raport, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca inadmisibil.

Recurentul-intervenient A. şi intimatul-intervenient B. nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea unor puncte de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 18 martie 2019, s-a stabilit termen de judecată la 8 mai 2019, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor, pentru soluţionarea recursului în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

La acest termen de judecată, instanţa a rămas în pronunţare asupra îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale recursului, din perspectiva excepţiei nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, care se impune a fi analizată cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ.

Examinând cu prioritate îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic."

Aceste dispoziţii legale se coroborează cu cele ale art. 148 alin. (1) din acelaşi act normativ, conform cărora cererile adresate instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulate în scris şi să cuprindă, printre altele, semnătura părţilor.

Alin. 3 al art. 486 din C. proc. civ. sancţionează cu nulitatea lipsa semnăturii de pe cererea de recurs.

Conform art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispoziţiile art. 200 sunt aplicabile. (2) Cu toate acestea, lipsa semnăturii se poate acoperi în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe. Dacă se invocă lipsa de semnătură, reclamantul care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este prezent în instanţă, acesta va semna chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea. (3) Orice altă neregularitate în legătură cu semnarea cererii de chemare în judecată va fi îndreptată de reclamant în condiţiile prevăzute la alin. (2)."

Înalta Curte constată că cererea de recurs depusă de recurentul-intervenient A. prin poşta electronică, la 7 octombrie 2018, nu poartă semnătura acestuia.

Prin rezoluţia completului din 29 ianuarie 2019, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ. şi înştiinţarea, prin adresă, a recurentului cu privire la obligaţia de a depune la dosar cerere de recurs semnată, sub sancţiunea anulării cererii, ca nesemnată, conform dispoziţiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

De asemenea, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului întocmit în cauză, s-a reţinut că cererea de recurs nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii, în sensul că, pe de o parte, aceasta nu poartă semnătura recurentului, iar, pe de altă parte, nu cuprinde indicarea hotărârii care se atacă şi nici motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Raportul, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat recurentului-intervenient A. la 18 februarie 2019, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Recurentul-intervenient nu şi-a exprimat poziţia procesuală prin depunerea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

De asemenea, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de a comunica un exemplar al cererii de recurs care să poarte semnătura sa şi nici nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în vederea complinirii lipsei semnăturii pe exemplarul aflat la dosarul cauzei.

Din această perspectivă, având în vedere că semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii, în sens procesual, cu privire la conţinutul înscrisului depus, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de intervenientul A. împotriva Deciziei nr. 943 A din data de 5 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de intervenientul A. împotriva Deciziei nr. 943 A din data de 5 octombrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2019.

GGC - OB