Inadmissibility of appeal against appellate decision dismissing appeal as final and unappealable under Art. 634(5) and 483(1) CPC

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 259 din 8 noiembrie 2018, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, şi a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 230 din 25 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalul Maramureş, secţia I civilă, obligând-o pe aceasta la plata sumei de 400 RON către intimaţii B. şi C., cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. la 27 noiembrie 2018. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 27 decembrie 2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 10 filtru.

Învestită cu soluţionarea recursului, prin rezoluţia din 16 ianuarie 2019, Înalta Curte a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., întocmirea, de către magistratul asistent, a raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raportul întocmit s-a reţinut că hotărârea atacată nu este supusă recursului, faţă de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., prin rezoluţia din 12 februarie 2019, Completul de filtru nr. 10 a dispus comunicarea acestuia către părţi, pentru a depune puncte de vedere, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) din cod.

Raportul a fost comunicat părţilor la 25, 26 şi 28 februarie 2019, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs.

La 1 martie 2019, recurenta-reclamantă a depus un punct de vedere la raport, în care a expus considerente de fapt, referitoare la imobilul situat în comuna Câmpulung la Tisa nr. 583, jud. Maramureş. Intimaţii nu şi-au exprimat poziţia procesuală cu privire la concluziile raportorului.

Prin rezoluţia din 15 aprilie 2019, Completul de filtru nr. 10 a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., la 8 mai 2019.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, admisibilitatea unei căi de atac şi iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile prevederilor legale.

Conform art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului."

Scopul recursului constă în verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, de către instanţa ierarhic superioară celei care a pronunţat hotărârea recurată, aspect ce rezultă din coroborarea alin. (3) şi alin. (4) ale art. 483 din C. proc. civ.

În sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (5) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii."

Obiectul recursului pendinte, declarat de reclamanta A., este reprezentat de decizia nr. 259/R din 8 noiembrie 2018, prin care Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă a admis excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, şi a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 230 din 25 aprilie 2018, pronunţate de Tribunalului Maramureş, secţia I civilă.

Or decizia supusă recursului în cauza pendinte este definitivă, în sensul prevederilor art. 634 alin. (5) din C. proc. civ. şi, pe cale de consecinţă, nesusceptibilă de reformare în calea de atac a recursului.

În plus, hotărârea vizată nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti menţionate de dispoziţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., recursul exercitat împotriva acesteia nefiind stipulat de lege.

Prin urmare, având în vedere că hotărârea atacată a fost dată de o instanţă de recurs, iar hotărârea astfel pronunţată este definitivă, recursul îndreptat împotriva acesteia este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 259/R din 8 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 259/R din 8 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2019.

GGC - OB