Donation contract voidance upheld; appellate review annulled as raising only factual issues.

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2095 din 14 decembrie 2017, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins apelul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 101 din 13 iulie 2017, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, luând act că intimata B. a declarat că va solicita acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. la 12 februarie 2018 (data depunerii la oficiul poştal).

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a expus pe larg situaţia de fapt dedusă judecăţii, arătând, în esenţă, că motivarea hotărârii instanţei de apel este superficială şi subiectivă, aspect ce derivă din faptul că a reţinut trunchiat declaraţiile martorilor, în sensul susţinerii apărărilor intimatei.

În ceea ce priveşte declaraţia martorului C., a arătat că instanţa a reţinut eronat că ambele părţi s-au adresat unor avocaţi pentru a fi consiliate în legătură cu donaţia imobilului. Or, martorul nu a făcut o astfel de declaraţie, ci, dimpotrivă, a susţinut că a sfătuit-o pe intimată să discute cu recurenta şi să o protejeze, având în vedere vârsta înaintată şi starea precară de sănătate a acesteia.

De asemenea, a susţinut că, în mod greşit instanţa de apel a dat eficienţă declaraţiei martorei D., cumnata intimatei, care a declarat că subsolul unde a fost cazată recurenta în Canada era locuibil, iar în casă nu era frig.

În realitate, însă, recurenta a arătat că intimata i-a oferit, ca şi spaţiu de locuit, un pat la subsol spre care accesul se făcea cu dificultate, prin coborârea mai multor scări şi traversarea unei zone întunecoase cu destinaţia de spaţii de depozitare.

De asemenea, a susţinut că este eronată reţinerea instanţei de apel în sensul că, în realitate, fiica cea mică a recurentei este nemulţumită de încheierea contractului de donaţie în favoarea intimatei. În acest context, recurenta a menţionat că iniţierea demersului judiciar în scopul anulării contractului de donaţie îi aparţine, reprezentând, exclusiv, manifestarea sa de voinţă.

În concluzie, a arătat că hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, greşita aplicare a acestora fiind mai mult decât evidentă.

În drept, a invocat incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Anexată cererii de recurs, recurenta a depus cerere de ajutor public judiciar, solicitând, în principal scutirea de la plata acesteia, iar în subsidiar reducerea şi eşalonarea acesteia.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă la 26 februarie 2018, sub nr. x/2016, fiind repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului de filtru nr. 10.

Prin rezoluţia completului din 5 martie 2018, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, ulterior efectuării procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

La 12 aprilie 2018 (data depunerii la oficiul poştal), intimata B. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din acest act normativ fiind doar indicat, iar nu motivat.

La 2 mai 2018 (data depunerii la oficiul poştal), recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., în cauză, a fost întocmit raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin raport s-a reţinut că litigiul are ca obiect o acţiune evaluabilă în bani, în valoare de 487.168 RON, astfel cum s-a precizat în acţiunea introductivă de instanţă înregistrată pe rolul instanţei de judecată la 11.08.2017, completul de judecată urmând a aprecia asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar, raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 8 şi 9 octombrie 2018, cu menţiunea de a formula, în scris, puncte de vedere cu privire la concluziile reţinute de raportor în cuprinsul acestuia.

La 18 octombrie 2018 (data depunerii la oficiul poştal), recurenta a depus un punct de vedere la raport. Intimata nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Prin rezoluţia din 23 octombrie 2019, s-a stabilit termen de judecată la 5 decembrie 2018, pentru soluţionarea recursului în complet de filtru, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu din 5 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a suspendat judecata recursului, în baza art. 520 alin. (4) din C. proc. civ., până la soluţionarea sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2018 al acestei instanţe.

Având în vedere că sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile care a făcut obiectul dosarului mai sus menţionat a fost soluţionată prin Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/2018, în sensul respingerii acesteia, ca inadmisibilă, constatând că nu mai subzistă motivul suspendării, prin rezoluţia din 11 februarie 2019, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea procedurii de filtru, acordându-se termen de judecată la 13 martie 2019, fără citarea părţilor, pentru soluţionarea cererii de ajutor public judiciar formulate de recurentă.

Prin încheierea din camera de consiliu din 13 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A., dispunând reducerea acesteia de la 4.238,34 RON la 2.400 RON, eşalonând plata în 6 rate lunare, fiecare în cuantum de 400 RON, începând cu 15 aprilie 2019.

Prin rezoluţia din 14 martie 2019, completul de judecată a stabilit termen la 8 mai 2019 pentru discutarea admisibilităţii în principiu a recursului.

La termenul de judecată din 8 mai 2019, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocate de intimata B. prin întâmpinare.

Analizând recursul din perspectiva excepţiei de nulitate invocate de intimată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, lit. d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispoziţiile art. 487 din C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Din aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează limitativ cazurile de casare, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, adică argumentele de natură juridică pentru care recurentul înţelege să critice hotărârea atacată.

Recursul declarat în cauză nu se circumscrie acestor dispoziţii legale, întrucât, din conţinutul memoriului căii de atac nu rezultă care sunt motivele de nelegalitate pe care aceasta este fundamentată, deoarece recurenta nu a combătut soluţia instanţei de apel, care a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului pe care l-a declarat împotriva Sentinţei nr. 101 din 13 iulie 2017, pronunţate de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

Astfel, în motivarea cererii de recurs, reclamanta a expus situaţia de fapt care a condus la încheierea cu intimata a contractului de donaţie autentificat sub nr. x din 19 septembrie 2013 de Biroul Notarului Public E., exprimându-şi nemulţumirea faţă de modalitatea în care instanţa de apel a examinat probatoriul administrat în cauză, prin interpretarea eronată şi trunchiată a depoziţiilor martorilor.

De asemenea, a expus pe larg condiţiile precare pe care intimata i le-a oferit în spaţiul de locuit, în perioada în care s-a aflat în casa acesteia din Canada.

Faţă de motivele invocate, Înalta Curte reţine că recurenta a ignorat specificul recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici de nelegalitate ale hotărârii pronunţate de instanţa de apel, deducând judecăţii aspecte de ordin factual, care sunt incompatibile cu configuraţia acestei căi extraordinare de atac.

În felul acesta, a nesocotit reglementarea şi conţinutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., care permit controlul de legalitate în limite precis determinate, cărora le excedează aspectele legate de fondul cauzei.

Fiind în eroare, astfel cum s-a arătat, asupra funcţiei căii extraordinare de atac a recursului, respectiv aceea de a asigura, exclusiv, controlul de legalitate, recurenta a dedus judecăţii, în recurs, aspecte care sunt lăsate de legiuitor, exclusiv, în competenţa instanţelor de fond, respectiv administrarea probelor, evaluarea şi aprecierea acestora şi, corelativ, determinarea situaţiei de fapt.

Faptul că recurenta a încadrat criticile invocate în cererea de recurs în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este irelevant, câtă vreme nu a adus o minimă argumentare juridică a acestora, care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanţa de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Pe de altă parte, modalitatea în care recurenta a înţeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare sau de modificare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art. 489 alin. (3) din acelaşi act normativ.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 2095/Ap din 14 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 2095/Ap din 14 decembrie 2017, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 mai 2019.

GGC - OB