Conflict over exclusive territorial jurisdiction in consumer insurance contract disputes under Art. 121 CPC

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 01.10.2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea de Supraveghere Financiară, Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Financiar Non Bancar B. şi C., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea în parte a hotărârii (PIS) nr. 4 din 12 septembrie 2018, emisă de B. în dosarul nr. x. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

La data de 27.11.2018, pârâtul C. a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat instanţei să dispună: respingerea cererii de chemare în judecată; anularea în parte a hotărârii PIS nr. 4 din data de 12.09.2018 emisă de B. în dosarul nr. x, în sensul eliminării culpei sale în producerea accidentului de circulaţie din data de 07.10.2017; justificarea modului în care reclamanta A. S.A. şi pârâta D. au folosit şi prelucrat, fără consimţământul pârâtului, datele cu caracter personal, precum şi prezentarea tuturor documentelor legale necesare la dosarul de daună, care trebuie prezentate de către conducătorii auto implicaţi în accident; obligarea reclamantei, în solidar cu pârâta D., la plata către pârât a sumei de 14,61 RON în numerar (reprezentând diferenţa de sumă plătită în plus ca urmare a micşorării clasei de bonus de la B8 cât a fost înainte de plata despăgubirii la B6 după plata despăgubirii), a dobânzilor penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011 începând de la data cererii şi până la data achitării efective a debitului; obligarea reclamantei, în solidar cu pârâta D., la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză; conexarea prezentului dosar la dosarul nr. x/2018, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, care priveşte pe fond acelaşi litigiu.

Pârâtul-reclamant C. a depus la dosarul cauzei cerere completatoare a întâmpinării şi cererii reconvenţionale, prin care a precizat faptul că înţelege să se judece, în privinţa cererii reconvenţionale, atât cu reclamanta-pârâtă A. S.A., cât şi cu pârâta D..

Prin Sentinţa civilă nr. 4115 din 4 iunie 2019, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii principale şi reconvenţionale în favoarea Judecătoriei Medgidia.

În motivare, instanţa a reţinut că cererea reclamantei este formulată de un profesionist împotriva unui consumator, aceasta acţionând în prezentul litigiu în calitatea sa de prestator de servicii, în temeiul unui contract încheiat cu pârâtul C., iar pârâtul este chemat în judecată în calitatea sa de beneficiar al serviciilor reclamantei, fără ca obţinerea beneficiilor serviciilor respective să aibă vreo legătură cu o eventuală activitate comercială, industrială, de producţie, artizanală ori liberală a pârâtului.

În raport de calificarea dată cererii, competenţa teritorială este determinată prin dispoziţiile cu caracter imperativ ale art. 121 C. proc. civ., care stabilesc că cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului.

În aplicarea acestor prevederi, instanţa competentă să judece cauza este Judecătoria Medgidia, în raza căreia se află domiciliul consumatorului C. (loc. Medgidia, str. x, jud. Constanţa).

Cu privire la faptul că celelalte două pârâte din cererea principală îşi au sediul în sectorul 5 al municipiului Bucureşti, instanţa a considerat aplicabile dispoziţiile art. 123 alin. (3) C. proc. civ., care stabilesc că atunci când instanţa este exclusiv competentă pentru una dintre părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.

De asemenea, cu privire la cererea reconvenţională, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti.

Judecătoria Medgidia, prin Sentinţa civilă nr. 1325 din 19 septembrie 2019, a admis excepţia de necompetenţă teritorială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a decide astfel, instanţa a plecat de la calificarea juridică dată obiectului acţiunii, anume ca fiind un litigiu ce vizează raporturi de asigurare, şi a stabilit, în aplicarea prevederilor art. 115 şi 116 C. proc. civ. raportat la 112 din acelaşi cod, competenţa în favoarea instanţei de la sediul asiguratorului.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Judecătoriei Medgidia, pentru considerentele ce succed:

Înalta Curte reţine că dezînvestirea reciprocă a celor două instanţe aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, prin prisma calificării raporturilor juridice dintre părţi care conturează obiectul litigiului, respectiv norma de competenţă prevăzută de art. 121 C. proc. civ. şi cea din art. 115 din acelaşi cod, referitoare la competenţa în materia asigurării.

Instanţa constată că prezentul litigiu, astfel cum a fost configurat prin cererea principală şi reconvenţională vizează anularea, în parte, a hotărârii (PIS) nr. 4 din 12.09.2018, emisă de B. în dosarul nr. x, cerută de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea de Supraveghere Financiară, Entitatea de Soluţionare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Financiar Non Bancar B. şi C.. Prin această hotărâre a fost admisă în parte cererea pârâtului C. şi a fost obligată A. S.A. la reanalizarea modului de soluţionare a accidentului din data de 07.10.2017.

Prevederile art. 115 C. proc. civ. arată că "În materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va putea face şi la instanţa în circumscripţia căreia se află: domiciliul sau sediul asiguratului; bunurile asigurate; locul unde s-a produs riscul asigurat."

Se reţine că norma de competenţă este aplicabilă doar cererilor în despăgubiri, ca atare nu intră sub incidenţa acestui text alte cereri care îşi au sorgintea în contractul de asigurare, precum cererea de faţă, ce priveşte anularea unui act juridic, a hotărârii emise de B. din 12.08.2018, prin care a fost admisă în parte cererea asiguratului şi a fost obligată A. la reanalizarea modului de soluţionare a accidentului din 07.10.2017.

În speţă, se constată că litigiul a fost iniţiat de către un profesionist împotriva unui consumator, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale - art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor. De asemenea, în sensul Legii nr. 193/2000, prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale. Prin profesionist se înţelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale, precum şi orice persoană care acţionează în acelaşi scop în numele sau pe seama acesteia - art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Prin urmare, în ceea ce priveşte raportul juridic dedus judecăţii, Înalta Curte reţine atât calitatea de profesionist a reclamantei, care acţionează în calitatea sa de prestator de servicii, în temeiul unui contract de asigurare încheiat cu pârâtul C., cât şi calitatea de consumator al pârâtului - beneficiar al serviciilor reclamantei, fără ca obţinerea beneficiilor respective să aibă vreo legătură cu o eventuală activitate comercială, industrială, de producţie, artizanală ori liberală a pârâtului.

Calitatea părţilor şi natura raportului juridic determină incidenţa normei de competenţă exclusive, reglementate de dispoziţiile art. 121 C. proc. civ., potrivit cărora "Cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa domiciliului consumatorului. Dispoziţiile art. 126 alin. (2) rămân aplicabile." Totodată, scopul instituit prin reglementarea textului este de a proteja consumatorul, facilitându-i accesul la justiţie.

Dând eficienţă dispoziţiilor legale evocate anterior, se constată că, în cauză, este competentă instanţa de la domiciliul consumatorului C., din Medgidia, str. x, jud. Constanţa, respectiv Judecătoria Medgidia.

Pentru celelalte două pârâte, Autoritatea de Supraveghere Financiară şi Entitatea de Soluţionare a Litigiilor în Domeniul Financiar Non-Bancar, cu sediul în Bucureşti, devine incidentă norma de competenţă reglementată prin art. 123 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora atunci când instanţa este exclusiv competentă pentru una din părţi, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părţile.

Referitor la cererea reconvenţională, instanţa reţine ca fiind relevante prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., ce stipulează: "Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti."

Pentru toate argumentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 121 şi 123 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., se constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a cererii principale şi reconvenţionale aparţine Judecătoriei Medgidia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2019.

GGC - MM