Competence conflict over property restitution compensation decisions: application of pre-2019 Law 165/2013 jurisdiction rule based on the administrative entity's headquarters

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor solicitând anularea Deciziei de invalidare nr. 21678/14.08.2018 şi menţinerea Deciziei Primarului Municipiului Craiova nr. 4720/15.02.2005. A solicitat, de asemenea, să se dispună acordarea măsurilor reparatorii.

Prin Sentinţa nr. 1362 din 13 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

În motivare, s-a arătat că nici în forma anterioară adoptării Legii nr. 111/2019 competenţa specială a Tribunalului Bucureşti nu era expres prevăzută în cuprinsul Legii nr. 165/2013, ci doar prin interpretarea art. 35 alin. (1) din acelaşi act normativ, care menţiona drept criteriu "sediul entităţii".

Instanţa a reţinut că norma procesuală prevăzută de Legea nr. 111/2019, având un caracter de normă specială, este de aplicare imediată şi cu prioritate faţă de norma generală (C. proc. civ.).

Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj a pronunţat Sentinţa nr. 641 din 4 octombrie 2019, prin care a declinat competenţa teritorială privind soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, a reţinut incidenţa art. 33 şi art. 34 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate, în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România

Cererea de restituire formulată de către reclamanţi a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. x din data de 15.02.2005 a Primarului municipiului Craiova, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma de titluri de valoare nominală, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, situat în str. x A, în cuantum de 1 308 100 800 RON, sumă la care a fost evaluat imobilul.

Tribunalul a reţinut că în cauză este incidentă ipoteza art. 34 din Legea nr. 165/2013, deoarece reclamanţii, în contradictoriu şi cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat anularea Deciziei de invalidare nr. 21678/14.08.2018 a pârâtei, ceea ce înseamnă că procedura la entitatea notificată a fost finalizată, ceea ce atrage competenţa de soluţionare a Tribunalului Bucureşti.

Instanţa a avut în vedere şi Decizia nr. 833/03.12.2015 pronunţată de Curtea Constituţională, în sensul declarării constituţionale a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Tribunalul Dolj a arătat că Legea nr. 111/2019, care modifică conţinutul art. 35 din Legea nr. 165/2013, a intrat în vigoare la 31 mai 2019 şi stabileşte norme de competenţă materială şi teritorială absolută aplicabile doar acţiunilor şi cererilor deduse judecăţii după data intrării sale în vigoare, având în vedere dispoziţiile art. 24 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, invocată drept temei al cererii introductive, "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."

Corelativ, art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora.

Prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 s-a acordat competenţa de soluţionare a deciziilor emise de entităţile învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competenţă absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entităţii, competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziilor emise de aceasta cu respectarea dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013.

Se reţine faptul că art. 35 din Legea nr. 165/2013 a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, astfel: deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Această modificare legislativă a fost publicată în M. Of. nr. 418/28.05.2019. În cauza de faţă, acţiunea introductivă a fost introdusă la 2 octombrie 2018, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 şi art. 25 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.

Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că în privinţa litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit competenţa absolută în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.

Noţiunea de "entitate" este explicitată de art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificaţie următoarele structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deţinătoare, în înţelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România; f) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit legii.

Având în vedere că prin cererea dedusă judecăţii se solicită anularea deciziei de invalidare emisă de pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, reiese că entitatea învestită de lege este cea menţionată la litera "g" din enumerarea structurilor cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii, respectiv Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - autoritate ce are sediul în Bucureşti.

Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite de lege, respectiv în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.

GGC - NN