Parental authority and maintenance dispute: Court resolved negative competence conflict and vested jurisdiction in court of minor's actual residence

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Ploieşti, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului C., stabilirea locuinţei minorului la domiciliul mamei-reclamante, precum şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului în cuantum de 25% din veniturile realizate de acesta.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373 lit. b), art. 383 alin. (1), art. 397 C. civ.., art. 915 art. 934 C. proc. civ.

La 20 martie 2018 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Ploieşti, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Zărneşti, întrucât cu acordul reclamantei a luat minorul la domiciliul său din localitatea Râşnov.

A arătat că, întrucât minorul (persoana ocrotită) locuieşte efectiv la domiciliul pârâtului începând cu 5 octombrie 2018, instanţa competentă teritorial este Judecătoria Zărneşti.

Prin Sentinţa nr. 1243 din 20 februarie 2019, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Zărneşti.

În motivare, a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că minorul locuieşte la tatăl său în localitatea Râşnov.

Învestită prin declinare, Judecătoria Zărneşti a pronunţat încheierea din 26 iulie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea soluţionării conflictului ivit.

În motivare, instanţa a reţinut că Judecătoria Ploieşti este instanţa în circumscripţia teritorială în care se regăseşte domiciliul minorului, având în vedere că prin convenţia notarială din 9 mai 2017 părţile au stabilit locuinţa minorului la domiciliul mamei - în satul şi comuna Albeşti Paleologu, judeţul Prahova, iar minorul a locuit cu mama până la sfârşitul lunii octombrie 2018, moment în care a fost luat de tată în oraşul Râşnov.

Având în vedere că minorul are 10 ani, noţiunea de domiciliu prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ. se interpretează prin prisma dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. civ., care statuează că "domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic."

Instanţa a apreciat că locuinţa statornică a minorului a fost la domiciliul mamei din comuna Albeşti Paleologu, judeţul Prahova, acesta fiind domiciliul de la momentul încheierii convenţiei matrimoniale din 9 mai 2017, dată de la care minorul a locuit în mod statornic cu mama sa, până în data de 27 octombrie 2018.

Cum acţiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti în data de 4 decembrie 2018, după aproximativ o lună de la momentul în care minorul a început să locuiască în Râşnov cu tatăl, instanţa a reţinut că nu se poate aprecia că într-o perioadă scurtă de doar o lună locuinţa statornică a minorului a fost schimbată.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

În speţă, situaţia juridică invocată prin acţiunea introductivă derivă din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, ceea ce determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinteşti.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ. se prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, iar, potrivit art. 107 C. civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă este cea care hotărăşte, potrivit interesului superior al copilului.

Coroborând aceste dispoziţii legale, reiese că o atare cerere, având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, este o cerere privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie. Aceasta se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenta instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită."

În speţă, instanţele în conflict au considerat în mod corect că sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. - normă specială ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Conflictul negativ de competenţă a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "domiciliul sau reşedinţa persoanei ocrotite" de către instanţele care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionarea a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 496 alin. (1) - (4) C. civ., "(1) Copilul minor locuieşte la părinţii săi. (2) Dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord, locuinţa copilului. (3) În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa de tutelă hotărăşte, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispoziţiile art. 264 rămân aplicabile. (4) Locuinţa copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege."

Noţiunea de domiciliu sau reşedinţă a persoanei ocrotite este prevăzută de C. civ. pentru diferitele situaţii ce interesează obiectul cererilor adresate instanţei de tutelă şi de familie. Pentru locuinţa copilului minor interesează, ca regulă, domiciliul sau reşedinţa părinţilor săi, fie al amândurora, dacă minorul locuieşte cu ambii (art. 496 alin. (1) C. civ.), fie al părintelui la care i s-a stabilit locuinţa prin acordul părinţilor sau de către instanţa de tutelă şi familie, prin hotărâre judecătorească.

În speţa de faţă, prin convenţia notarială din 9 mai 2017 părţile au stabilit locuinţa minorului la domiciliul mamei - în satul şi comuna Albeşti Paleologu, judeţul Prahova, iar minorul a locuit cu mama la această adresă până la sfârşitul lunii octombrie 2018, moment în care a fost luat de către tată, locuind în fapt la domiciliul acestuia din oraşul Râşnov.

În conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. civ., anterior redate, locuinţa copilului este o simplă stare de fapt dependentă de domiciliul părinţilor săi. Or, în cauză, locuinţa minorului la mamă a fost stabilită avându-se în vedere acordul părinţilor minorului şi o stare de fapt anume, aceea că, la data stabilirii domiciliului legal al minorului, mama locuia în comuna Albeşti Paleologu, judeţul Prahova.

Trebuie avut în vedere şi faptul că potrivit art. 87 C. civ. domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală.

Aşadar, în privinţa noţiunii de domiciliu, din punct de vedere procesual, se reţine că dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înţelege locul unde o persoană stă în fapt, scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu, aşa cum rezultă din prevederile art. 153 şi următoarele din C. proc. civ., fiind acela ca părţile aflate în litigiu să fie înştiinţate de existenţa procesului, în respectarea dreptului la apărare şi dreptului la un proces echitabil.

Din actele şi lucrările dosarului reiese că, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, minorul (persoana ocrotită) locuia efectiv la domiciliul tatălui său în localitatea Râşnov, judeţul Braşov.

Având în vedere cele constatate, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti, instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minorul cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zărneşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.

GGC - NN