Negative jurisdictional conflict resolved: Minor's domicile court competent for passport consent substitution

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să se dispună suplinirea consimţământului pârâtului în vederea obţinerii paşaportului pentru minorul C.

În motivare, reclamanta a învederat faptul că în urma relaţiei de concubinaj cu pârâtul a rezultat minorul C., care se află în grija sa şi a părinţilor săi la domiciliul acestora din comuna Şimian, judeţul Mehedinţi. A precizat că are un loc de muncă stabil în Germania, unde locuieşte, şi revine în România de câte ori poate pentru a-şi vedea copilul.

Prin Sentinţa civilă nr. 1044 din 27 martie 2019 Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, având în vedere obiectul cauzei - suplinirea acordului pârâtului în vederea emiterii paşaportului pentru minor -, pricina priveşte drepturi de care părţile nu pot dispune. Întrucât în acest caz, legea nu prevede în mod expres instanţa competentă din punct de vedere teritorial, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a aplicat regula de drept comun înscrisă la art. 107 C. proc. civ., nefiind incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ. întrucât exercitarea autorităţii părinteşti nu se regăseşte printre dispoziţiile ce reglementează ocrotirea persoane fizice, fiind prevăzută în Titlul IV "Autoritatea părintească" al Cărţii a II- a "Despre familie".

Cum domiciliul pârâtului B. se afla în Jimbolia, judeţul Timiş, instanţa a concluzionat că revine Judecătoriei Timişoara competenţa de soluţionare a cauzei.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara a pronunţat Sentinţa civilă nr. 9336 din 10 septembrie 2019 prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut că măsurile de ocrotire a persoanei fizice reglementate de Titlul III din Cartea I din C. civ. nu sunt limitative. A reţinut, de asemenea, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ. - "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită" şi a prevederilor art. 92 alin. (1) C. civ. - "domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu în condiţiile prevăzute de lege este la părinţii săi sau la acela dintre părinţi la care el locuieşte în mod statornic".

Constatând că domiciliul minorului este în localitatea Şimian, judeţul Mehedinţi, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.

În speţă, situaţia juridică invocată prin acţiune derivă din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, ceea ce determină incidenţa în speţă a regulilor din materia autorităţii părinteşti.

În cuprinsul dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. civ. se prevede că ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, iar, potrivit art. 107 C. civ., procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă este cea care hotărăşte, potrivit interesului superior al copilului.

Conform dispoziţiilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.

Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include şi cererea vizând ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza I din C. civ., respectiv cererile care decurg din exercitarea autorităţii părinteşti reglementate de Titlul IV din Cartea a II-a - Despre familie - din C. civ.

Totodată, se reţine şi incidenţa dispoziţiilor art. 265 C. civ., potrivit cărora toate măsurile date prin Cartea a II-a - Despre familie - din C. civ. în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor acestei cărţi, precum şi măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competenţa instanţei de tutelă.

De asemenea, art. 505 alin. (2) C. civ. prevede la că dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ.

Conform dispoziţiilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., până la organizarea instanţelor de tutelă şi familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, au caracter de normă specială în raport cu dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Prin aplicarea prevederilor legale anterior menţionate, având în vedere că minorul C. locuieşte cu bunicii materni în comuna Şimian, judeţul Mehedinţi (astfel cum rezultă din ancheta socială întocmită de Primăria comunei Şimian), constatând că Judecătoria Drobeta-Turnu Severin este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul persoana ocrotită, cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul prezentei pricini, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 noiembrie 2019.

GGC - NN