Jewish community retains cemetery plot and chapel as appeal by municipality quashed for procedural inadmissibility

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamţ la 11 octombrie 2013, Comunitatea Evreilor Piatra Neamţ a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Târgu Neamţ prin Primar, să se constate că reclamanta este proprietara terenului în suprafaţă de 63318 mp, situat în Târgu Neamţ, judeţul Neamţ, încadrat la categoria de folosinţă cimitir de rit mozaic.

Prin Sentinţa civilă nr. 422 din 25 februarie 2015, Judecătoria Târgu Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei civile, având ca obiect acţiune în constatare drept de proprietate, la Tribunalul Neamţ, în raport de valoarea cererii, respectiv 1865056 RON şi de dispoziţiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Tribunalul Neamţ, secţia I civilă, prin Sentinţa nr. 1996/C din 5 octombrie 2017, a admis, în parte, acţiunea în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune formulată de reclamanta Comunitatea Evreilor din Piatra Neamţ în contradictoriu cu pârâtul Oraşul Târgu Neamţ prin Primar. A constatat că reclamanta a dobândit, prin uzucapiunea de lungă durată, dreptul de proprietate asupra:

- suprafeţei de 10.530 mp teren situat în intravilanul oraşului Târgu Neamţ, judeţul Neamţ, învecinat cu: la N - noul C. pen. 51470, la E - A., la S - drum acces şi B., la V - domeniul public al oraşului Târgu Neamţ, teren identificat în schiţa anexă a raportului de expertiză specialitatea topografie efectuat de expert C. pentru termenul de judecată din data de 8 martie 2016, aflată la dosar Tribunalul Neamţ, cu notarea S3, configurată cu aliniamentul punctelor: 301-302-148-147-146-145-144-143-142-141-140-139-138-137-136-135-134-133-132-131-130-129-128-301;

- unei construcţii identificate în schiţa anexă a aceluiaşi raport de expertiză cu notarea C1, având destinaţia capelă/casă mortuară, în suprafaţă de 112 mp, regim de înălţime P, cu fundaţii din piatră, pereţi de cărămidă, acoperiş tip şarpantă din lemn, cu învelitoare din ţiglă ceramică, conform descrierii făcute prin expertiza de evaluare întocmită de expert D. pentru termenul de judecată din data de 11 februarie 2015, aflată la dosar Judecătoria Târgu Neamţ. Construcţia este amplasată pe terenul în suprafaţă de 52.788 mp notat cu S2 în schiţa anexă a raportului de expertiză specialitatea topografie efectuat de expert C. pentru termenul de judecată din data de 8 martie 2016, aflată la dosar Tribunalul Neamţ, teren aparţinând domeniului public al oraşului Târgu Neamţ.

A respins, ca neîntemeiată, solicitarea reclamantei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeţei de 52.788 mp teren (S2) situat în intravilanul oraşului Târgu Neamţ, judeţul Neamţ. În temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ., l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 800 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin Decizia nr. 290 din 20 martie 2019, prin care s-a respins excepţia de nelegalitate a H.G. nr. 1356/2001 şi a H.C.L. nr. 58/1999, ca nefondată. S-au respins apelurile promovate de reclamantă şi de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială a Oraş Târgu Neamţ, în contradictoriu cu intimatul-pârât Guvernul României, ca nefondate.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Târgu Neamţ, ale cărui motive au fost încadrate în cele cuprinse la art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

A arătat că pe timpul judecăţii, reclamanta nu a prezentat niciun document din care să rezulte că a deţinut/deţine calitatea de proprietar asupra suprafeţei de 63.318 mp teren şi că, dimpotrivă, recurenta a fost cea care a demonstrat că suprafaţa de 52.788 mp (din 63.318 mp) face parte din domeniul public al oraşului, conform H.G. nr. 1356/2001 şi a H.C.L. nr. 58/1999.

A menţionat că suprafaţa de 10.530 mp nu face parte într-adevăr din domeniul public sau privat al oraşului, dar nu s-a probat nici îndeplinirea condiţiilor pentru dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, primele instanţe reţinând fără temei că reclamanta a exercitat posesia utilă asupra acestei suprafeţe de teren. Chiar într-o asemenea ipoteză, în opinia recurentei, posesia utilă reţinută de instanţe nu este suficientă pentru constatarea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, atâta timp cât reclamanta cunoştea că nu o deţine în posesie ca un bun proprietar şi sub acest titlu.

Recurenta a mai arătat că nici motivarea existenţei de monumente funerare şi construcţii pe suprafaţa de 10.530 mp nu corespunde realităţii şi făcând referire la raportul de expertiză şi la probele din dosar a susţinut că rezultă o situaţie exact inversă, respectiv cimitirul de rit mozaic - morminte şi capelă - se află pe suprafaţa de 52.788 mp ce aparţine domeniului public al oraşului, fără a o ocupa în întregime, nu pe suprafaţa de 10.530 mp care este o păşune.

Întrucât suprafaţa de 52.788 mp face parte din domeniul public al oraşului ceea ce îi conferă caracterul insesizabil, inalienabil şi imprescriptibil, iar suprafaţa de 10.530 mp are destinaţia de imaş obştesc, contrar celor reţinute de instanţa de apel, existenţa unui uz sau interes public local pentru cea de-a doua suprafaţă este evidentă.

Recurenta a mai menţionat că reclamanta nu a fost stânjenită în utilizarea cimitirului conform propriilor reguli şi canoane, că cimitirul este neîngrijit şi că o acţiune de sistematizare cu sprijinul său ar fi dus la restrângerea suprafeţei pretins ocupate şi la o mai bună îngrijire a clădirii, monumentelor şi căilor de acces.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

La data de 1 iulie 2019, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, urmând ca membrii completului să aprecieze asupra posibilităţii încadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Completul de filtru C3, la data de 1 iulie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

Prin punctul de vedere la raport, intimata-reclamantă Comunitatea Evreilor din Piatra-Neamţ a susţinut că motivele de recurs nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. A arătat, totodată, că hotărârea a fost dată cu respectarea dispoziţiilor art. 1847 din vechiul C. civ.

Prin rezoluţia din 9 septembrie 2019 s-a acordat termen la 20 noiembrie 2019, în camera de consiliu, fără citare părţi, pentru soluţionarea căii de atac.

6. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, intimata - reclamantă Comunitatea Evreilor din Piatra-Neamţ a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar, în situaţia în care se va înlătura această excepţie, a solicitat a se constata caracterul nefondat al recursului.

Recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii privind nulitatea recursului. A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei în partea ce priveşte suprafaţa de 10.530 mp, iar pe fondul cauzei, respingerea, în totalitate, a cererii reclamantei, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Se observă că prevalându-se de dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., recurenta a criticat soluţia pronunţată de instanţa de apel, în argumentarea susţinerilor sale recurgând la situaţia de fapt şi la probatoriul administrat în cauză şi arătând că primele instanţe nu au ţinut cont de faptul că intimata-reclamantă nu a prezentat documente în dovedirea calităţii sale de proprietar şi nu a prezentat dovezi pentru a proba posesia sa asupra terenului în litigiu.

Criticile vizând modalitatea în care instanţa de apel a statuat asupra îndeplinirii condiţiilor uzucapiunii nu pot fi încadrate în motivul de recurs subsumat pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., în condiţiile în care, în susţinerea acestuia, recurenta a prezentat doar elemente de fapt ale situaţiei imobilului în litigiu.

Astfel, criticând reţinerea instanţei de apel referitoare la exercitarea de către reclamantă a posesiei utile asupra suprafeţei de teren, recurenta a susţinut că situaţia de fapt constatată de instanţa de apel nu corespunde realităţii.

Afirmând aceasta, recurenta a arătat, în mod repetat, că suprafaţa de 10.530 mp, asupra căreia instanţa de apel a reţinut exercitarea de către intimata-reclamantă a unei posesii utile din starea de fapt, a locului situării monumentelor şi construcţiilor funerare - a fost şi este utilizată ca păşune obştească de crescătorii de animale, nefiind niciodată în posesia reclamantei; de asemenea, a susţinut că nu corespund realităţii constatările din raportul de expertiză în sensul că pe terenul de 10.530 mp ar exista monumente şi construcţii funerare, menţionând că, în realitate, cimitirul evreiesc s-ar afla pe suprafaţa de 52.788 mp (S2 din raportul de expertiză) cu morminte, capelă, alei, teren ce aparţine domeniului public al oraşului şi care are, deci, caracter insesizabil, inalienabil şi imprescriptibil.

Potrivit recurentei, probele din dosar demonstrează că situaţia de fapt a cauzei ar fi fost exact invers decât cea reţinută de instanţe, astfel că suprafaţa de 10.530 mp nu ar fi avut niciodată destinaţia de cimitir, ci de imaş obştesc, pentru care se poate reţine "existenţa unui uz sau interes public local".

Or, prin toate aceste susţineri, recurenta nu face decât să combată starea de fapt a cauzei, astfel cum aceasta a fost stabilită pe baza probatoriilor administrate ori, chiar să combată probele însele (ex. raportul de expertiză) prin simple afirmaţii care nu se pot circumscrie niciunei critici de nelegalitate dintre cele regăsite în dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte critica potrivit căreia motivarea hotărârii atacate nu corespunde realităţii, constatându-se că vizează aspecte de fapt, care nu permit încadrarea în motivul circumscris pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Ca atare, asemenea critici nu pot fi avute în vedere de instanţa de control judiciar, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate în sensul avut în vedere de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Potrivit legii, nu orice nemulţumire a părţii poate duce la casarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici de legalitate privind modul de judecată al instanţei raportat la motivul de recurs invocat.

În speţă însă, prin calea extraordinară de atac promovată, recurenta şi-a exprimat nemulţumirea privitor la modul de determinare a situaţiei de fapt, neaducând judecăţii critici de nelegalitate care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1 - 8 ale art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, criticile nu sunt încadrabile în dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., atâta timp cât pun în dezbatere aspecte legate de situaţia de fapt, care ţin de temeinicia soluţiei, iar nu de legalitatea acesteia, caz în care intervine sancţiunea nulităţii, conform art. 489 şi art. 486 alin. (3) raportat la alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Recursul pârâtei ridică deci o problemă de încadrare, cu consecinţa sancţiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) C. proc. civ., care stipulează în sensul că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În consecinţă, văzând dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 488 din cod şi cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiţii procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Târgu Neamţ împotriva Deciziei nr. 290 din 20 martie 2019 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2019.

GGC - NN