Territorial jurisdiction in property restitution compensation claims: non-retroactivity of 2019 competency reform shifting venue from defendant's seat to property location
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the Bucharest Court of Appeal, ruling that the prior declination of jurisdiction by the Timiş Court of Appeal was unlawful and the case must be adjudicated by the court where the defendant authority is headquartered. The dispute arose from a civil action seeking the validation of a local compensation decision and the enforcement of property compensation points for land that could not be returned in kind under communist-era restitution laws, leading to reciprocal declinations between the Bucharest and Timiş courts following a legislative amendment that shifted territorial competence from the defendant's seat to the location of the immovable property. The Court held that because the lawsuit was filed in December 2018, prior to the entry into force of the 2019 amendment, the principle of non-retroactivity of procedural law under Article 24 of the Code of Civil Procedure required the application of the old jurisdictional rules under Article 35 of Law No. 165/2013, which established absolute jurisdiction for the tribunal covering the seat of the national compensation commission (Bucarest), thereby rejecting the application of the new locus rei sitae rule to pending cases.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (1) C. proc. civ, Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, art. 35 din Legea nr. 165/2013, art. 24 C. proc. civ, art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013; Territorial jurisdiction in property restitution compensation claims: non-retroactivity of 2019 competency reform shifting venue from defendant's seat to property location: S-a reţinut, prin prisma dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., că acestea au în vedere normele procesuale ce vor fi adoptate ulterior intrării în vigoare a C. proc. civ., iar nu însăşi aplicarea sa, deoarece pentru acestea din urmă sunt prevăzute norme tranzitorii speciale, cuprinse în Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 3 decembrie 2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, validarea Dispoziţiei nr. 1304 din 6 iulie 2010 emisă de Primăria municipiului Timişoara, prin care se propune acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1.852 mp situat în Timişoara, str. x şi obligarea pârâtei, ca în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti pronunţate, să emită decizie de compensare prin punctele al căror cuantum se va stabilit prin raportul de expertiză evaluatoare imobiliară a cărei efectuare a solicitat-o în acord cu valoarea imobilului din grila notarială de la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pentru terenul imposibil de restituit în natură.
2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:
2.1. Prin Sentinţa nr. 1371 din 13 iunie 2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.
S-a constatat, în raport de expunerea de motive care a stat la adoptarea Legii nr. 111/2019, că rezidă obligaţia statului de a asigura tuturor cetăţenilor dreptul la un proces echitabil şi garantarea accesului la justiţie.
Or, mergând pe ideea că toate cererile şi contestaţiile formulate, indiferent de locul situării imobilului, sunt date în competenţa Tribunalului Bucureşti, cu toate că nici în forma anterioară adoptării Legii nr. 111/2019 aceasta competenţă nu era expres prevăzută în cuprinsul Legii nr. 165/2013 ci doar prin interpretarea art. 35 alin. (1), s-a apreciat că cerinţele respectării dreptului fundamental privind accesul la justiţie nu sunt respectate.
S-a mai reţinut că întrucât prevederile Legii nr. 111/2019 sunt norme legale procesuale şi totodată imperative sunt de imediată aplicare, fără a se putea reţine o neretroactivitate a legii noi, pentru motive de unitate a situaţiei juridice generale, aşa cum se desprinde din însăşi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
S-a arătat că în doctrină s-a apreciat că dacă dispoziţiile legii sunt nu numai imperative ci şi dictate de un interes general, de ordine publică, cum este cazul Legii nr. 111/2019, se impune aplicarea lor imediată, interesul judecării cauzei de către instanţa astfel determinată fiind pe deplin justificat.
S-a mai avut în vedere, pe de altă parte, că norma procesuală prevăzută de Legea nr. 111/2019, având caracter de normă specială, este de imediată aplicare şi cu prioritate faţă de norma generală (C. proc. civ.) fiind de natură a satisface, totodată şi interesul care a generat edictarea sa.
2.2. Prin încheierea din 3 octombrie 2019, Tribunalul Timiş, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti. A constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
S-a reţinut, prin prisma dispoziţiilor art. 24 şi art. 25 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., că acestea au în vedere normele procesuale ce vor fi adoptate ulterior intrării în vigoare a C. proc. civ., iar nu însăşi aplicarea sa, deoarece pentru acestea din urmă sunt prevăzute norme tranzitorii speciale, cuprinse în Legea nr. 76/2012 privind punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010.
S-a constatat că regula este aceea că, dacă data înregistrării cererii de chemare în judecată se situează anterior datei intrării în vigoare a legii noi, aceasta nu se va aplica judecării cauzei respective, iar în ceea ce priveşte competenţa, procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei vor continua să fie judecate de acele instanţe, competente potrivit legii sub care au început.
Or, în speţă, la data sesizării Tribunalului Bucureşti, respectiv 3 decembrie 2018, competenţa teritorială revenea acestei instanţe în temeiul art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, sediul pârâtei fiind în raza teritorială a respectivului tribunal, iar competenţa teritorială are un caracter exclusiv.
Chiar dacă ulterior sesizării instanţei, prin Legea nr. 111/2019 a fost schimbată competenţa de soluţionare a cererilor în raport de locul situării imobilului, prin prisma dispoziţiilor art. 24 şi 25 C. proc. civ., aceste prevederi urmează a se aplica proceselor începute după data intrării în vigoare a legii, respectiv 27 mai 2019.
II. Considerentele Înaltei Curţi
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în considerarea argumentelor ce succed:
Obiectul cererii deduse judecăţii, care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor, îl reprezintă o acţiune formulată în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013.
Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-ministru şi are în competenţă validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Aceste prevederi legale instituie o normă de competenţă absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entităţii, competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva deciziilor emise de aceasta cu respectarea dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013.
Se reţine faptul că art. 35 din Legea nr. 165/2013 a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, astfel: deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
În cauză, desesizările reciproce ale celor două instanţe au fost generate de aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 111/209 proceselor iniţiate anterior modificării Legii nr. 165/2013.
Se observă că această modificare legislativă a fost publicată în M. Of. nr. 418/28.05.2019.
Or, în speţă, acţiunea introductivă de instanţă a fost promovată la 3 decembrie 2018, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., rămân aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, în forma în vigoare la data demarării procesului.
Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că în privinţa litigiilor izvorâte din aplicarea Legii nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit competenţa absolută în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.
Noţiunea de "entitate" este explicitată de art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificaţie următoarele structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deţinătoare, în înţelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România; f) Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit legii.
În speţă, s-a solicitat instanţei să dispună validarea de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a dispoziţiei emisă de Primăria municipiului Timişoara şi obligarea pârâtei la emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată rezultă cu evidenţă că, în cazul de faţă, entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în contradictoriu cu care s-a formulat cererea, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiaşi norme legale, litigiul de faţă este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.
Cum sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor se află în Bucureşti, respectiv în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2019.
GGC - NN