Forced execution jurisdiction fixed at debtor's registered office in Craiova; Craiova Court's declination overturned.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 19 septembrie 2019, A., executor judecătoresc, a solicitat încuviinţarea executării silite, la cererea creditorului B., împotriva debitoarei C. S.A. pentru realizarea obligaţiei de plată a sumei de 1.5000 RON reprezentând cheltuieli de judecată în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheiere finală de cameră preliminară 28 septembrie 2016 şi a cheltuielilor de executare ocazionate în Dosarul de executare silită nr. x/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin Sentinţa nr. 9697 din 23 septembrie 2019, Judecătoria Craiova a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cererii, având ca obiect încuviinţarea executării silite, în favoarea Judecătoriei Topoloveni.

S-a constatat, în raport de dispoziţiile art. 651 C. proc. civ., că întrucât domiciliul debitorului este în judeţul Argeş, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Topoloveni, acesteia îi revine competenţa soluţionării cauzei.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 1116 din 17 octombrie 2019, Judecătoria Topoloveni a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Craiova. A constatat ivit conflictul de competenţă. A suspendat judecarea cauzei. A înaintat cauza, în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a reţinut, faţă de prevederile art. 651 C. proc. civ., că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că debitoarea C. S.A. are sediul în municipiul Craiova, judeţul Dolj.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecăţii, care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor, îl reprezintă o cerere de încuviinţare a executării silite formulată de executorul judecătoresc împotriva debitoarei C. S.A. cu sediul în municipiul Craiova, judeţul Dolj, la cererea creditorului B.

Se observă că desesizările reciproce ale celor două judecătorii nu provin din interpretarea diferită a unor dispoziţii legale, ci dintr-o eroare a primei instanţe, care s-a dezînvestit greşit, în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului în cauză.

Or, art. 651 C. proc. civ. reglementează neechivoc în sensul că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, Judecătoria Craiova, dintr-o eroare, a considerat că debitor în cauză este creditorul B., în raport de domiciliul căruia a apreciat că instanţa competentă este Judecătoria Topoloveni.

În cauză, însă debitoare este C. S.A. cu sediul în Craiova, după cum rezultă din cererea de încuviinţare a executării silite şi încheierea emisă la 17 septembrie 2019 la sediul BEJ A.

Prin urmare, singura soluţie care se impune este stabilirea competenţei instanţei de executare prin raportare la sediul debitoarei, sens în care se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2019.

GGC - NN