Contestație în anulare inadmisibilă: reargumentarea motivelor de recurs în loc a dovezii omisiunii de cercetare a acestora

Asupra cauzei constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 1329 din 26 iunie 2019, a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 47 din 11 februarie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Verificând conţinutul primei cereri de revizuire, Înalta Curte a constatat că nu se poate extrage niciun argument care să susţină contrarietatea de hotărâri, o atare critică fiind adusă în mod neechivoc numai în cuprinsul precizării cererii de revizuire, depusă la 12 decembrie 2017, cu depăşirea termenului de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., calculat de la data pronunţării ultimei hotărâri considerate potrivnice, respectiv Decizia nr. 323 din 11 octombrie 2017 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 103, art. 104, art. 310 şi art. 324 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că excepţia tardivităţii nu a fost invocată după prima zi de înfăţişare, astfel cum s-a susţinut în recurs, ci în chiar prima zi de înfăţişare, la data de 4 februarie 2019.

S-a observat că prezenta cauză a parcurs două cicluri procesuale, în cel de-al doilea instanţa fiind legal învestită cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., astfel cum a rezultat din Decizia civilă nr. 210 din 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a casat, în parte, decizia atacată, acordându-se termen la 4 februarie 2019 pentru soluţionarea acesteia, dată la care instanţa a rămas în pronunţare, pe care a amânat-o la 11 februarie 2019.

Prin urmare, s-a constatat că în cauză a fost acordat un singur termen de judecată, la 4 februarie 2019, care constituie şi prima zi de înfăţişare.

Recurentul a susţinut că au fost încălcate şi prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., însă nu a arătat care ar fi fost argumentele aduse în susţinerea vreunuia dintre motivele de recurs, limitativ prevăzute de art. 304 din cod, pe care instanţa nu le-ar analizat, astfel încât critica, fiind susţinută doar formal, nu a putut fi analizată.

Critica prin care recurentul a susţinut şi nelegala compunere a completului de judecată care a pronunţat Decizia nr. 47/2019 a Curţii de Apel Piteşti, după casare cu reţinere spre rejudecare, a fost găsită nefondată, deoarece judecarea pricinii s-a realizat ca urmare a păstrării de către această instanţă de recurs a cauzei spre competentă soluţionare, în urma admiterii recursului, prin Decizia civilă nr. 210/2018, în cuprinsul căreia instanţa de recurs a făcut aplicarea art. 312 alin. (7) C. proc. civ.

Cum textul evocat vorbeşte despre soluţionarea cauzei de către o "instanţă de recurs", potrivit competenţei sale, s-a reţinut că în mod corect cauza a fost rejudecată în complet de 3 judecători.

Ca atare, s-a constatat că nu este întrunită ipoteza nerespectării unei norme de competenţă de ordine publică prin încălcarea competenţei materiale, când procesul ar fi fost de competenţa unei instanţe de alt grad, astfel cum a susţinut recurentul, invocând art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare A., întemeiată pe prevederile art. 318 alin. (2) teza a doua C. proc. civ.

A arătat că a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 47/2019 a Curţii de Apel Piteşti, demonstrând că nu se putea admite excepţia de tardivitate a cererii de revizuire a Deciziei nr. 323/2017 pronunţată de Tribunalul Argeş.

A susţinut că Tribunalul Argeş nu avea competenţa legală de a judeca cererea de revizuire, care a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. 324 C. proc. civ. în raport de data pronunţării deciziei atacate.

În opinia contestatorului, dacă ar fi fost tardivă, instanţa ar fi reţinut incidenţa art. 101 - 104 C. proc. civ.. A menţionat, de asemenea, că la primul termen din data de 12 decembrie 2017 a depus precizare pentru încadrarea în drept, întrucât a primit comunicarea deciziei la 14 noiembrie 2017, situaţie în care nu se putea invoca tardivitatea cererii ci, eventual, nulitatea revizuirii pentru nemotivare, potrivit art. 306 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că nu este admisibilă contestaţia în anulare, care urmează a fi respinsă ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Potrivit art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., temei de drept invocat de contestator, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie "când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".

În înţelesul textului de lege menţionat, care reglementează contestaţia în anulare specială, se constată că această cale extraordinară de atac poate fi primită numai în situaţia îndeplinirii cerinţelor expres determinate.

Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Promovarea unei contestaţii în anulare presupune raportarea la nişte motive limitative, pe care partea care exercită calea de atac le cunoaşte când recurge la o atare procedură judiciară.

Or, în cauză, prin contestaţia în anulare formulată nu se specifică care sunt motivele omise "din greşeală" a fi cercetate de instanţa de recurs, contestatorul limitându-se a relua motivele pentru care, în opinia sa, excepţia tardivităţii cererii de revizuire a fost admisă în mod eronat.

În cauză însă, prin decizia atacată, nu au fost omise a fi cercetate motive de recurs, ci dimpotrivă acestea au fost amplu analizate.

Prin urmare, reluând motive de recurs, contestatorul nu s-a conformat unei condiţii de admisibilitate a căii de atac exercitate, respectiv cea referitoare la motivele ce pot fi formulate pe calea contestaţiei în anulare, limitativ prevăzute de textul de lege.

Aceasta în condiţiile în care promovarea contestaţiei în anulare nu deschide calea unui nou recurs, prin care să se formuleze critici de nelegalitate la adresa deciziei atacate.

Ca atare, verificând regularitatea sesizării, Înalta Curte reţine că demersul judiciar nu poate fi primit, contestaţia în anulare, astfel formulată, urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 1329 din 26 iunie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2019.

GGC - NN