Reparation for judicial error: exclusion of cassation appeal under Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 renders appellate decisions final and non-appealable.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cross-appeals filed by both the claimant and the defendant against the Court of Appeal’s decision, thereby leaving the appellate judgment in force, which had previously partially admitted the claim and awarded the claimant EUR 8,000 in moral damages. The dispute concerned a claim for judicial error compensation (reparation for illegal deprivation of liberty) initiated by a citizen against the State, which was initially dismissed by the First Instance Court and reversed on appeal. The decisive legal basis was the statutory exclusion of appeals in judicial error compensation cases under Article 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure and Article XVIII(2) of Law No. 2/2013, which render such decisions final, making them non-susceptible to cassation even if the appellate decision incorrectly included a reference to the right of appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, Art. 457 C. proc. civ; Reparation for judicial error: exclusion of cassation appeal under Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 renders appellate decisions final and non-appealable: Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 1 octombrie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor pentru formularea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cauzei:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a solicitat instanţei, în temeiul art. 539 şi următoarele C. proc. pen., să dispună repararea pagubei pe care a suferit-o ca urmare a privării sale nelegale de libertate de la data de 10 noiembrie 2016 până la data de 28 decembrie 2016 şi să oblige pârâtul la plata către reclamant a sumei de 260.000 euro sau echivalentul în RON la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin privarea sa nelegală de libertate.
2. Hotărârea pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă:
Prin Sentinţa civilă nr. 505 din data de 15 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins cererea ca neîntemeiată.
3. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie:
Prin Decizia civilă nr. 265A din data de 28 februarie 2019, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 505 din data de 15 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
A schimbat sentinţa civilă apelată în sensul că a admis în parte cererea şi a obligat pe pârât, către reclamant, la plata sumei de 8.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, la cursul BNR, reprezentând daune morale.
4. Calea de atac formulată în cauză:
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamantul A., cât şi pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 23 aprilie 2019 şi a fost repartizată aleatoriu spre soluţionare Completului de filtru nr. 2.
Prin raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, raportorul şi-a exprimat opinia în sensul că hotărârea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind pronunţată de curtea de apel într-o cauză având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.
Completul de filtru nr. 2, prin rezoluţia din data de 1 octombrie 2019, constatând că raportul întruneşte condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor pentru formularea punctelor de vedere, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la data de 14 octombrie 2019, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.
II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului:
Analizând recursurile în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă, prin demersul judiciar iniţiat, recurentul-reclamant A. a învestit instanţa de judecată cu soluţionarea unei cereri având ca obiect "reparare prejudiciu cauzat prin erori judiciare", întemeiate pe dispoziţiile art. 539 şi următoarele C. proc. pen.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare.
Art. 457 C. proc. civ., care consacră principiul legalităţii căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, iar, potrivit dispoziţiilor alin. (2) al aceluiaşi articol, "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".
Prin urmare, având în vedere cele anterior reţinute, Decizia nr. 265A din data de 28 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, este o hotărâre definitivă care nu este supusă recursului, chiar dacă în dispozitivul acesteia s-a menţionat inexact că este pronunţată cu drept de recurs.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora să se realizeze în condiţiile legii.
Faţă de cele anterior constatate şi de dispoziţiile legale evocate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva Deciziei nr. 265A din data de 28 februarie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2019.
GGC - NN