Negative jurisdictional conflict in real estate compensation proceedings governed by the time-legal seisin rule versus subsequent statutory amendments to territorial competence

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, la data de 15 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei să emită decizie de compensare pentru un număr de puncte ce se vor stabili prin raportul de expertiză judiciară de evaluare pentru apartamentul nr. x cu nr. top x compus din: 3 camere, baie, sas, hol, bucătărie, debara, cămară de alimente, terasă, boxă pivniţă, cu suprafaţa utilă de 155,35 mp, cu părţile indivize comune în cotă de 21,19/100 parte, teren atribuit 108/509 parte; apartamentul nr. x, cu nr. top x, compus din: 2 camere, baie, hol, cămară de alimente, boxă pivniţă, cu suprafaţa utilă de 63,29 mp, cu părţile indivize comune în cotă de 8,63/100 parte, teren atribuit 44/509 parte; apartamentul nr. x, cu nr. top x, compus din: 4 camere, hol, sas, baie, balcon, bucătărie, WC, pivniţă, boxă, terasă, cu suprafaţa utilă de 190,00 mp, cu părţile indivize comune în cotă de 25,9.1/100 parte, teren atribuit 132/509 parte; apartamentul nr. x, cu nr. top x, compus din: 2 camere, hol, bucătărie, cămară de alimente, baie, terasă, pivniţă, cu suprafaţa utilă de 87,06 mp cu părţile indivize comune în cotă de 11,87/100 parte, teren atribuit 60/509 parte; apartamentul nr. x cu nr. top x V, compus din: 2 camere, bucătărie, baie, hol, balcon, cămară de alimente, verandă, 2 boxe, cu suprafaţa utilă de 114,86 mp, cu părţile indivize comune în cotă de 15,66/100 parte, teren atribuit 80/509 parte, înscrise C.F. colectivă nr. x şi C.F. individuală nr. x, din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. x, în conformitate cu dispoziţia nr. x din 20 iunie 2008, obiect al dosarului de despăgubire nr. x/ C. civ. din data de 23 aprilie 2009, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile Legii nr. 165/2013, Legii nr. 10/2001 şi art. 453 C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă:

2.1. Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Sentinţa civilă nr. 1312 din data de 10 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 111/2019, competentă să soluţioneze cererea formulată în temeiul art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este secţia civilă a tribunalului în a cărei circumscripţie se află imobilul. A constatat că, în speţă, imobilul în litigiu este situat în Cluj-Napoca, judeţul Cluj.

Totodată, a apreciat că modificarea legislativă a fost făcută de către legiuitor în beneficiul părţilor şi se impune aplicarea imediată a acesteia, pentru a li se asigura acestora accesul la justiţie în mod mai economic şi mai uşor, dându-le posibilitatea să aibă acces la instanţa ce se află în circumscripţia teritorială în care se află imobilul în litigiu, fiind scutite astfel de eventualele cheltuieli de transport, principiul imediatei aplicări a legii noi, reflectat şi în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, impunându-se să fie respectat.

2.2. Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 514 din data de 24 octombrie 2019, pronunţată în dosarul cu acelaşi număr, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocate din oficiu, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Cluj, secţia civilă, în esenţă, a dat eficienţă dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în forma în vigoare la data când a început procesul, reţinând şi că, raportat la dispoziţiile art. 25 alin. (2) C. proc. civ., faptul că ulterior sesizării Tribunalului Bucureşti, şi anume prin Legea nr. 111/2019, textul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat, în sensul atribuirii de competenţă instanţei în a cărui circumscripţie se află imobilul, nu atrage modificarea competenţei în prezenta cauză, cât timp instanţa competentă la momentul sesizării rămâne competentă indiferent de modificările ulterioare intervenite în legislaţie.

II. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la prezentul conflict negativ de competenţă:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă şi Tribunalul Cluj, secţia civilă, şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, prima instanţă făcând aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 111/2019, în timp ce, Tribunalul Cluj, secţia civilă a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii prin raportare la acelaşi text de lege, însă în forma în vigoare la data începerii procesului.

În cauză, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 12 noiembrie 2018 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă la data de 15 noiembrie 2018, reclamanţii A. şi B. au solicitat obligarea pârâtei Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizie de compensare pentru un număr de puncte cu privire la imobilele menţionate în cerere, invocând dispoziţiile art. 2, art. 21 alin. (6), art. 34 alin. (1) şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, precum şi pe cele ale Legii nr. 10/2001 şi ale art. 453 C. proc. civ.

Prin urmare, raportat la obiectul litigiului, astfel cum a fost anterior arătat, pentru stabilirea instanţei competente a soluţiona pricina au relevanţă dispoziţiile art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013.

Potrivit art. 35 din Legea nr. 165/2013, în forma în vigoare la data iniţierii prezentului litigiu, "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. [...] (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor".

Noţiunea de "entitate învestită de lege" este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, iar printre structurile cărora aceste dispoziţii le conferă o astfel de semnificaţie se regăseşte şi "g) Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, înfiinţată potrivit legii".

Astfel, raportat la prevederile legale anterior enunţate şi având în vedere că pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în Bucureşti, învestirea de către reclamanţi a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă s-a realizat cu respectarea normelor de competenţă în vigoare la data începerii procesului (noiembrie 2018), astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

Ulterior, prin Legea nr. 111/2019, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 418 din data de 28 mai 2019, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 a fost modificat în sensul că tribunalului în a cărui circumscripţie se află imobilul îi revine competenţa de a soluţiona contestaţiile, formulate de persoanele îndreptăţite, împotriva deciziilor emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 din acelaşi act normativ.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (2) teza I C. proc. civ., "Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început".

Cum în speţă, normele care reglementează competenţa de soluţionare a litigiilor născute în procedura specială a Legii nr. 165/2013 au fost modificate după legala învestire a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, noile dispoziţii nu produc efecte în prezenta cauză, instanţa iniţial învestită rămânând competentă a soluţiona pricina.

Prin urmare, în raport de cele anterior reţinute, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, în a cărei rază teritorială se află sediul entităţii a cărei obligare la a emite decizie de compensare se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2019.

GGC - CL