Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Deva court for forced execution authorization based on debtor's factual domicile.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing the territorial competence of the Deva District Court to adjudicate the request for authorization of forced execution. The dispute arose when multiple courts (Cluj-Napoca, Deva, and Timișoara) successively declined jurisdiction regarding a credit contract enforcement action, with the creditor initially indicating the debtor's address in Timișoara while subsequent evidence showed the debtor had resided in Deva since June 2018. The court determined that under Article 651(1) of the Code of Civil Procedure, the competent court is the one within whose jurisdiction the debtor's domicile or seat is located at the time of seising the enforcement authority; interpreting "domicile" as a factual situation evidenced by effective residence, the court found the debtor's actual residence in Deva at the relevant date established the local court's exclusive competence.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 666 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 651 alin. (3) din C. proc. civ, art. 107 alin. (1) din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Deva court for forced execution authorization based on debtor's factual domicile: Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă;
I. Circumstanţele cauzei
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă, la 12 august 2019, sub nr. x/2019, Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x din 17 mai 2017 privind pe creditoarea B. SA şi pe debitorul C..
Prin Sentinţa civilă nr. 9858 C. civ. din 19 august 2019, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. de încuviinţare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x din data de 17 mai 2017 privind pe creditoarea B. SA şi pe debitorul C. în favoarea Judecătoriei Deva.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Încheierea civilă nr. 2893 CC din 29 august 2019, Judecătoria Deva, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Deva a avut în vedere dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora legiuitorul a stabilit că în materia încuviinţării executării silite competenţa teritorială a instanţei are regim de ordine publică, fiind instituită în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului.
În speţă, s-a reţinut că debitorul are domiciliul în Timişoara, Calea x, judeţul Timiş, aspect care reiese din cererea de executare silită adresată executorului judecătoresc şi contractul de credit.
Prin urmare, s-a apreciat că cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului C. este de competenţa exclusivă a instanţei în circumscripţia căreia debitorul îşi are domiciliul, respectiv Judecătoria Timişoara.
2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Timişoara, secţia a II-a civilă, prin Încheierea civilă nr. 10252 din 1 octombrie 2019, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Deva.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut, referitor la competenţa de soluţionare a unei cereri de încuviinţare a executării silite, că noţiunea de domiciliu prevăzută de dispoziţiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. se identifică cu noţiunea de domiciliu de fapt, întrucât scopul normelor care guvernează procesul civil este acela al asigurării cunoaşterii procesului şi a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia.
În cadrul cererii de executare silită formulată de creditor la 25 aprilie 2019, acesta a indicat domiciliul debitorului ca fiind în Calea x, Timişoara, judeţul Timiş, adresă ce se regăseşte şi în cuprinsul contractului de credit depus la dosar.
Prin cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petent s-a arătat că debitorul are domiciliul în străinătate şi reşedinţa în Deva, bld. 22 decembrie, judeţul Hunedoara.
Potrivit adresei nr. x Timiş din data de 30 septembrie 2019 emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Timiş, debitorul C. figurează cu reşedinţa în Deva, bld. 22 decembrie, judeţul Hunedoara, locuind la această adresă din 22 iunie 2018.
Aşa fiind, la data introducerii cererii de executare silită, respectiv 25 aprilie 2019, debitorul figura cu reşedinţa în Deva, bld. 22 decembrie, judeţul Hunedoara, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Deva.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
Conflictul negativ de competenţă cu a cărui soluţionare este învestită a fost generat de ipotezele reglementate de dispoziţiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare, când a fost declanşată procedura executării silite, precum şi de interpretarea diferită pe care instanţele de judecată aflate în conflict au dat-o noţiunii de domiciliu.
În conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Potrivit alin. (1) al aceluiaşi articol, "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află biroul executorului judecătoresc învestit de creditor".
Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale precitate, se impune a fi stabilită competenţa instanţei de executare din perspectiva domiciliului sau sediului debitorului la data sesizării instanţei de executare.
În privinţa noţiunii de domiciliu se reţine că, din punct de vedere procesual, dispoziţiile art. 107 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că prin domiciliu se înţelege acela pe care o persoană şi l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăieşte, scopul dispoziţiilor legale referitoare la domiciliu fiind acela ca părţile litigante să poată fi înştiinţate de existenţa procesului pentru a da eficienţă principiului respectării dreptului la apărare.
Tot astfel, locuinţa efectivă, adică aceea caracterizată prin continuitate şi stabilitate, prezintă relevanţă, poate fi apreciată ca semnificând domiciliu şi în planul executării silite, fiind just a considera că, în mod obişnuit, la locuinţa efectivă a debitorului se găsesc şi bunuri ale acestuia care pot fi supuse urmăririi.
Prin urmare, în plan procesual interesează domiciliul ca situaţie de fapt, susceptibil de a fi dovedit prin orice mijloc de probă.
În speţă, se reţine că, în cadrul cererii de executare silită, înregistrată la 25 aprilie 2019 la Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A., creditoarea B. SA a indicat domiciliul debitorului C. ca fiind în Timişoara, Calea x, judeţul Timiş, adresă menţionată şi în cuprinsul Contractului de credit nr. x din data de 17 mai 2017 (dosarul Judecătoriei Cluj).
Prin cererea de încuviinţare a executării silite înregistrată la data de 12 august 2019 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, petenta Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti A. a arătat că debitorul C. are domiciliul în străinătate şi reşedinţa în Deva, bld. 22 decembrie, judeţul Hunedoara, împrejurare confirmată prin adresa nr. x Timiş din 30 septembrie 2019, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări - Serviciul pentru Imigrări Timiş, în care se menţionează că debitorul locuieşte la această adresă din 22 iunie 2018.
Cum la data sesizării organului de executare, respectiv 25 aprilie 2019, debitorul figura cu locuinţa efectivă în Deva, bld. 22 decembrie, judeţul Hunedoara, localitate aflată sub jurisdicţia Judecătoriei Deva, în conformitate cu dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ., aceasta este instanţa competentă teritorial a soluţiona cererea de încuviinţare a executării silite.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2019.
GGC - CL