Garnishment challenge rejected as time-barred; revision inadmissible because ruling did not decide merits.

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin Sentinţa civilă nr. 2164 din 19 aprilie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Arad, secţia civilă, a respins cererea de validare a popririi, formulată de creditoarea Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad, în contradictoriu cu debitorul A. şi terţul poprit SC B. SRL

Prin Încheierea din 15 iunie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Judecătoria Arad, secţia civilă a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de creditoarea Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad.

Prin Decizia civilă nr. 941 din 28 septembrie 2016, pronunţată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Arad, secţia I civilă, a respins apelul Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad împotriva Încheierii din 15 iunie 2016 a Judecătoriei Arad.

Prin Sentinţa civilă nr. 1959 din 26 aprilie 2018, Judecătoria Arad, secţia civilă a admis contestaţia la executare formulată de contestatorul A.; a anulat titlu executoriu şi în totalitate formele de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. x/27.09.2011 al intimatei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad; a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare începerii executării silite, urmând a restitui contestatorului sumele poprite până la data rămânerii definitive a prezentei contestaţii la executare; a respins cererea de chemare în garanţie formulată de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad în contradictoriu cu chemata în garanţie Compania Naţională Poşta Română SA, Compania Poşta Română SA - Oficiul Judeţean de Poştă Arad; a obligat intimata la plata sumei de 1698,70 RON către contestator reprezentând cheltuieli parţiale de judecată.

Prin Decizia nr. 73 din 9 octombrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Arad, secţia I civilă, a admis recursul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad împotriva Sentinţei civile nr. 1959 din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Arad; a modificat sentinţa civilă, în sensul că a admis excepţia tardivităţii contestaţiei la executare; a respins, ca tardivă, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva intimatei Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad; a menţinut dispoziţia primei instanţe de respingere a cererii formulate de intimata Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad având ca obiect chemarea în garanţie a Companiei Naţionale Poşta Română SA; fără cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 75 R din 25 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Arad, secţia I civilă, a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimatele Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad şi Compania Naţională Poşta Română SA împotriva Deciziei civile nr. 73 din 9 octombrie 2018 a Tribunalului Arad.

1. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin Decizia civilă nr. 378 din 19 iunie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 73 din 9 octombrie 2018 a Tribunalului Arad, formulată de revizuentul A..

2. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Timişoara a declarat recurs revizuentul A.. Calea de atac a fost înregistrată la 23 august 2019 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului nr. 6.

Recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului, modificarea/casarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată şi completată, invocând generic dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-revizuent a arătat că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât s-a reţinut în mod greşit de către Curtea de Apel Timişoara faptul că în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Arad s-a evocat fondul, în condiţiile în care la termenul de judecată din 9 octombrie 2018, când s-a pronunţat decizia atacată, instanţa a dat cuvântul atât pe excepţii, cât şi pe fondul cauzei.

În opinia sa, atâta vreme cât nu există dovada comunicării Deciziei nr. 112/2011 a Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, nu există un titlu executoriu, iar cererea de validare a deciziei nu a fost introdusă în termenul de prescripţie de 3 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 405 vechiul Cod de civil şi art. 705 Noul C. civ., dar nici înlăuntrul termenului de perimare de 1 an, potrivit art. 248 alin. (1) vechiul C. proc. civ.

Prin urmare, această decizie nu putea fi pusă în aplicare pe calea executării silite, ceea ce explică lipsa interesului recurentului în formularea unei contestaţii la executare.

A învederat încălcarea dispoziţiilor art. 136 coroborate cu cele ale art. 132 din vechiul C. proc. civ., având în vedere că excepţia tardivităţii şi cea a inadmisibilităţii contestaţiei la executare au fost invocate de către Tribunalul Arad la termenul de judecată din 1 august 2018 şi nu la primul termen de judecată.

De asemenea, a susţinut că motivul tardivităţii nu este unul real, atâta vreme cât nu s-a dovedit existenţa unui titlu executoriu şi nici faptul comunicării deciziei recurentului, ceea ce echivalează cu adăugarea la lege şi cu o interpretare arbitrară a acesteia.

A precizat că motivarea deciziei atacate se bazează atât pe prevederile din vechiul C. proc. civ., cât şi pe cele din Noul C. proc. civ., ceea ce în opinia recurentului reprezintă o ilegalitate şi probabil scopul pentru care dosarele nr. x/2017 şi nr. y/2019 s-au judecat pe dispoziţiile vechiul C. proc. civ.

Conchizând, a susţinut contradictorialitatea dintre hotărârile pronunţate în dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2017, în condiţiile în care excepţia tardivităţii contestaţiei la executare a fost ridicată în ultimul dosar, iar în primul dosar s-a apreciat că cererea de validare a popririi a fost formulată în termenul de 6 luni.

A mai invocat nerespectarea principiului continuităţii completului de judecată care a soluţionat cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017.

Prin notele scrise, recurentul-revizuent a reiterat aspectele învederate în cererea de recurs şi, în plus, a făcut referiri la imparţialitatea unora dintre membrii completului care a judecat dosarul nr. x/2017, la faptul că Tribunalul Arad nu s-a pronunţat asupra excepţiei de nelegalitate a Deciziei nr. 112/2011, invocată de recurent în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale pct. 37 şi 38 din Decizia nr. 36/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în condiţiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres şi limitativ reglementate prin dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. de la 1865.

Deşi nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei în soluţionarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Din această perspectivă, se reţine o primă critică adusă deciziei atacate susceptibilă de încadrare în motivul de recurs înscris în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ce vizează nelegalitatea deciziei atacate motivat de împrejurarea că decizia ce a făcut obiectul cererii de revizuire a evocat fondul pricinii, expunând aspecte ce ţin de această argumentare.

Conform dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare ori o hotărâre dată de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul.

Din formularea textului legal rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate este limitativă, iar nu exemplificativă, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege.

În speţă, revizuentul a invocat că Decizia nr. 73 din 9 octombrie 2018 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. x/2017, este contrară Deciziei civile nr. 941 din 28 septembrie 2016 a Tribunalului Arad, pronunţată în dosarul nr. x/2016, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Acest motiv deschide părţilor posibilitatea exercitării revizuirii pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, astfel încât este încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Or, prin Decizia nr. 73 din 9 octombrie 2018 Tribunalul Arad, secţia I civilă, a admis recursul declarat de intimata Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Arad împotriva Sentinţei civile nr. 1959 din 26 aprilie 2018 a Judecătoriei Arad, pe care a modificat-o, respingând, ca tardivă, contestaţia la executare formulată de revizuent.

Aşa fiind, în mod corect Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă, a concluzionat că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ., respectiv calea de atac a revizuirii nu este îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condiţiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea care fusese reţinută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, premisă care nu se regăseşte în speţă.

Aşa fiind, critica recurentului nu este aptă să înfrângă raţionamentul instanţei de revizuire care a reţinut, fără a analiza aspecte care ţin de judecata recursului, neîntrunirea condiţiei de a evoca fondul prin raportare la soluţia dată de Tribunalul Arad în baza unei excepţii procesuale care, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a făcut inutilă cercetarea în fond a pricinii.

O altă critică invocată în cererea de recurs şi care se subsumează dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se referă la motivarea deciziei atacate prin prisma prevederilor vechiul C. proc. civ. şi a celor din Noul C. proc. civ.

Or, hotărârea supusă controlului judiciar este argumentată în drept pe dispoziţiile art. 137 alin. (1) coroborate cu art. 322 C. proc. civ. de la 1865, aspect care rezultă cu evidenţă în motivarea deciziei recurate şi care justifică soluţia adoptată.

Celelalte critici aduse deciziei atacate nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs deoarece nu au legătură cu considerentele care au stat la baza pronunţării soluţiei recurate, atâta timp cât, prin prisma dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., cererea revizuentului a fost examinată doar din perspectiva îndeplinirii condiţiilor impuse de legiuitor la art. 322 C. proc. civ., context în care instanţa de revizuire a apreciat că examinarea excepţiilor invocate în cauză, precum şi a fondului pricinii, a devenit inutilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 378 din 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 378 din 19 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL