Rescission of sale with life-care clause upheld; further appeal inadmissible as appellate rulings are final.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the defendant's appeal against the Court of Appeal's decision of 14 May 2019, which had already rejected the defendant's prior appeal on the merits; consequently, the trial court's ruling granting the plaintiffs' action for rescission of a sale-purchase contract with a life-care clause and usufruct (under former Civil Code arts. 1020-1021 and 969) and ordering the return of a 13/16 share of the property remains in force. The case arose from the plaintiffs' claim, initially rejected at first instance but upheld on appeal, that the defendant breached the contract's maintenance obligations. The High Court based its inadmissibility ruling on the principle that only appeals expressly provided by law are permitted (Constitution art. 129; Civil Procedure Code arts. 457(1) and 483(1)), and that decisions rendered in an appeal are final under Civil Procedure Code art. 634(1)(5), making them not subject to further appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 969 C. civ, art. 457 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Rescission of sale with life-care clause upheld; further appeal inadmissible as appellate rulings are final: Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că Decizia nr. 254 din 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost soluţionat recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunţate în Tribunalul Prahova, nu este supusă recursului, faţă de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 şi ale art. 457 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 129 din Constituţia României.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti la 26 iunie 2015, sub nr. x/2015, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere şi uzufruct viager, autentificat sub nr. x din 27 octombrie 2000 de Biroul Notarului Public D..
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1020 - 1021 raportate la cele ale art. 969 C. civ.
II. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Ploieşti
Prin Sentinţa civilă nr. 10698 din 29 decembrie 2016, Judecătoria Ploieşti a respins, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A., B. şi E. invocată de pârâtă. A respins cererea de chemare formulată de reclamanţii A., E. şi B. în contradictoriu cu pârâta C., ca nefondată.
III. Decizia pronunţată de Tribunalul Prahova
Prin Decizia nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamanţii A., E., B. şi A. împotriva Sentinţei civile nr. 10698 din 29 decembrie 2016, pronunţate de Judecătoria Ploieşti, în contradictoriu cu pârâta C.. A schimbat în parte hotărârea apelată şi a admis cererea de chemare în judecată, în sensul că a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/27.10.2000 de BNP D. şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, prin întoarcerea în patrimoniul apelanţilor-reclamanţi a cotei de 13/16 din imobilul situat în jud. Prahova, compus din teren în suprafaţă de 547 mp (561 mp din măsurători) şi construcţiile situate pe acesta. L-a obligat pe intimatul-pârât la plata către apelanta-reclamantă A. a cheltuielilor de judecată efectuate la fond şi apel, în cuantum de 2.907,50 RON, reprezentând onorariu de avocat apel şi taxe de timbru. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
Împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, a declarat recurs pârâta C., la 20 ianuarie 2018.
IV. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Prin Decizia nr. 920 din 15 martie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
V. Decizia Curţii de Apel Ploieşti
Prin Decizia nr. 254 din 14 mai 2019, Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de pârâta A., prin întâmpinare. A respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamanţii A., B. şi E.. A dispus obligarea recurentei către intimaţi a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, pârâta A. a formulat recurs, la 24 iunie 2019.
VI. Procedura de filtrare a recursului
Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului s-a reţinut că Decizia nr. 254 din 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost soluţionat recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunţate în Tribunalul Prahova, nu este supusă recursului, faţă de dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 5 şi ale art. 457 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 129 din Constituţia României.
Conform dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul a fost comunicat părţilor. La 4 octombrie 2019, recurenta a depus un punct de vedere la raport, prin care a susţinut că recursul este admisibil, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 457 C. proc. civ. de art. 129 din Constituţia României. Intimaţii nu şi-au exprimat poziţia procesuală cu privire la raport.
VII. Soluţia şi considerentele asupra recursului
În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României stipulând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de normele legale, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
În cauză, obiectul recursului este reprezentat de Decizia nr. 254 din 14 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1703 din 8 noiembrie 2017, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia I civilă.
Admisibilitatea unei căi de atac şi, implicit, iniţierea controlului judiciar asupra hotărârii atacate este condiţionată de exercitarea acesteia în condiţiile prevăzute de lege.
Fiind pronunţată în recurs, Decizia nr. 254 din 14 mai 2019 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Aşa fiind, decizia care face obiectul recursului în cauza pendinte este definitivă şi, prin urmare, nesusceptibilă de reformare în această cale de atac.
Mai mult, hotărârea vizată nu face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., recursul exercitat împotriva unei decizii pronunţate în recurs nefiind, aşadar, stipulat de lege.
Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 254 din 14 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 254 din 14 mai 2019, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2019.
GGC - CL