Conflict of jurisdiction in real estate enforcement: choice between debtor's domicile and property location under alternative competence rules

După deliberare, asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

I. Cererea

Prin cererea înregistrată la 12 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Buftea, sub nr. x/2019, contestatorul A. a formulat contestaţie la executare împotriva tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 1/2009 de Biroul Executorului Judecătoresc B. şi de Societatea Civilă Profesională de Executori Judecătoreşti C..

În drept, a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 652, art. 654, art. 663, art. 666, art. 703 şi următoarele şi art. 712 şi următoarele C. proc. civ., precum şi prevederile art. 4 din Legea nr. 193/2000.

II. Hotărârea Judecătoriei Buftea

Prin Sentinţa civilă nr. 4575 din 10 iulie 2019, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Buftea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 714 C. proc. civ., "(1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare. (2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului".

De asemenea, a constatat că art. 651 C. proc. civ. prevede că "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel" (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare; (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Judecătoria Buftea a reţinut că, în cauză, creditoarea D. SA a solicitat executarea silită a unor imobile situate în sat Blejoi, jud. Prahova, respectiv în comuna Puchenii Mari, sat Miroslăveşti, jud. Prahova.

Prin Încheierea din camera de consiliu nr. 416 din 21 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Ploieşti a admis cererea formulată de Biroul Executorului Judecătoresc B. privind încuviinţarea executării silite imobiliare a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. x/2008, actele adiţionale nr. x/2010, nr. y/2011, nr. z/2012, nr. w/2015, contractul de garanţie nr. x/2008 şi contractele de ipotecă nr. x/2011, nr. y/2012, nr. z/2015 şi nr. 1096/2015.

Judecătoria Buftea a constatat că, la data sesizării organului de executare, petentul A. nu a avut domiciliul în circumscripţia acestei instanţe. În ceea ce priveşte imobilele, a reţinut că acestea sunt situate în raza teritorială a Judecătoriei Ploieşti.

Faţă de aceste constatări, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

III. Hotărârea Judecătoriei Ploieşti

Prin Sentinţa civilă nr. 6615 din 16 septembrie 2019, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de intimata D. SA. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Ploieşti a reţinut că, din verificările efectuate în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanei şi Administrarea Bazelor de Date, începând cu 20 august 2014, domiciliul debitorului principal E. se află în comuna Corbeanca, sat Ostratu, str. x, jud. Ilfov, localitate aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Buftea.

Din conţinutul cererii de executare silită formulată de creditoarea D. SA şi înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. sub nr. x din 17 decembrie 2018, a rezultat că executarea silită priveşte pe debitoarea E., dar şi pe debitorii F. şi A..

Instanţa a apreciat că prevederile art. 714 C. proc. civ. fac trimitere la o competenţă teritorială de ordine publică, dar alternativă, între instanţa de la domiciliul debitorului şi instanţa de la locul situării imobilului în pricinile referitoare la executarea silită imobiliară.

Astfel, a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, atât Judecătoria Buftea (ca instanţă de la domiciliul debitoarei E.), cât şi Judecătoria Ploieşti (instanţa de la locul situării imobilului) sunt deopotrivă competente.

Cum creditoarea a ales să se judece la Judecătoria Buftea, competenţa rămâne stabilită în favoarea acestei instanţe, Judecătoria Ploieşti a apreciat că nu se impunea declinarea competenţei de soluţionare a cauzei.

V. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În cauză, prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc B. la 3 ianuarie 2019, creditoarea D. SA a solicitat executarea silită a debitorilor E. şi F., în calitate de împrumutaţi şi garanţi reali, şi a debitorului A., în calitate de garant ipotecar, asupra imobilelor situate în sat Blejoi, jud. Prahova, respectiv în comuna Puchenii Mari, sat Miroslăveşti, jud. Prahova.

Prin Încheierea din camera de consiliu nr. 416 din 21 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Ploieşti a admis cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc B. privind încuviinţarea executării silite imobiliare a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr. x/2008, actele adiţionale nr. x/2010, nr. y/2011, nr. z/2012, nr. w/2015, contractul de garanţie nr. x/2008, contractul de garanţie nr. x/2008 şi contractele de ipotecă nr. x/2011, nr. y/2012, nr. z/2015 şi nr. 1096/2015, în baza cărora creditoarea D. SA a solicitat executarea silită a debitorilor pentru creanţa în sumă de 260.246,90 euro.

Potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, iar conform art. 651 alin. (1) teza I din acelaşi act normativ, "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, la data sesizării biroului executorului judecătoresc, debitorii aveau sediile în localităţi diferite, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite ar putea reveni, ca instanţe de executare, atât Judecătoriei Buftea, cât şi Judecătoriei Bucureşti.

În cazul pluralităţii de debitori cu domicilii diferite, sunt incidente dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., conform cărora "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente", în speţă acesta alegând Judecătoria Buftea pentru judecarea cererii sale.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 714 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului".

Aceste dispoziţii fac trimitere la o competenţă teritorială de ordine publică, dar alternativă,(ce rezultă din menţionarea sintagmei se poate) între instanţa de la domiciliul debitorului şi instanţa de la locul situării imobilului în pricinile referitoare la executarea silită imobiliară.

Înalta Curte constată că petentul A. a ales să sesizeze Judecătoria Buftea cu soluţionarea contestaţiei la executare, iar, prin alegerea făcută, în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ., care acordă posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente, a învestit în mod legal Judecătoria Buftea cu soluţionarea cauzei, stabilind în mod definitiv competenţa teritorială în favoarea acesteia.

Astfel, această instanţă nu mai putea să invoce excepţia necompetenţei teritoriale şi să dispună, din oficiu, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei alternativ competente.

În consecinţă, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL