Arbitral annulment rejected for insufficient motivation of abusive contract clause despite alleged lack of reasoning on negotiated commission

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Cererea

Prin Hotărârea arbitrală nr. 19 din 14 noiembrie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iaşi de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere a admis acţiunea formulată de reclamanta SC "A." SRL, în contradictoriu cu pârâta B.. A obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 6.137 RON, compusă din suma de 5.683 RON, reprezentând comision şi suma de 454 RON, constând în penalităţi de întârziere. De asemenea, a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a penalităţilor de întârziere scadente, până la plata efectivă a debitului, precum şi la plata cheltuielilor arbitrale în cuantum de 1.734,11 RON, din care 1.000 RON onorariu avocat şi 734,11 RON taxă arbitrală.

Împotriva acestei hotărâri a formulat acţiune în anulare reclamanta B. la 28 decembrie 2018 (data depunerii la oficiul poştal).

2. Încheierea pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Încheierea din camera de consiliu din 22 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, constatând necompetenţa sa materială, a înaintat cauza, spre competentă soluţionare, secţiei civile a acestei instanţe.

3. Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă

Prin Sentinţa nr. 35 din 18 iunie 2019, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a respins, ca nefondată, acţiunea în anulare formulată de reclamanta B. împotriva Hotărârii arbitrale nr. x din 14 noiembrie 2018, pronunţate de Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iaşi, de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere în dosarul nr. x/2018. A obligat-o pe reclamantă să-i plătească pârâtei suma de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, petenta B. la 8 august 2019 (data depunerii la oficiul poştal).

Prin motivele de recurs invocate, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a motivat clauza abuzivă cuprinsă în contractul de intermediere imobiliară din 17 martie 2018, cu privire la comisionul prevăzut la art. 5, ci s-a limitat să menţioneze că, prin întâmpinare, reclamanta a precizat că a solicitat prin acţiunea introductivă minimul comisionului de 3%, respectiv 5.683 RON, raportat la suma trecută în fişa de vizitare şi penalităţile în cuantum de 454 RON, calculate pe fiecare zi de întârziere, pentru perioada cuprinsă între data încheierii contractului şi data introducerii cererii de chemare în judecată.

Recurenta a arătat că simpla menţionare a faptului că s-a solicitat minimul comisionului de 3% nu echivalează cu motivarea clauzei abuzive, fiind necesar ca reclamanta să facă dovada faptului că acest comision a fost negociat.

În ceea ce priveşte motivarea hotărârii judecătoreşti, recurenta a susţinut că aceasta trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, motivarea fiind indispensabilă controlului de legalitate exercitat de instanţa ierarhic superioară, constituind o garanţie pentru părţile litigante împotriva arbitrariului şi făcând dovada că cererile şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

5. Înregistrarea cererii de recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 29 august 2019, fiind repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8.

Prin Rezoluţia din 7 octombrie 2019, s-a stabilit termen de judecată pentru soluţionarea recursului la 14 noiembrie 2019.

6. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la 23 septembrie 2019, intimata SC A. SRL a susţinut că recursul este nul, nefiind întemeiat în drept, criticile invocate de recurentă neputându-se încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, a arătat că prin motivele de recurs formulate se critică, în general, hotărârea atacată din perspectiva faptului că aceasta nu este motivată corespunzător.

7. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata SC A. SRL prin întâmpinare

În cauză, prin motivele de recurs formulate, recurenta a criticat hotărârea Curţii de Apel Iaşi prin prisma faptului că aceasta nu a argumentat motivele invocate cu privire la clauza abuzivă prevăzută în art. 5 din contractul de intermediere imobiliară din 17 martie 2018.

Conform susţinerilor recurentei, simpla menţionare a faptului că s-a solicitat minimul comisionului de 3% nu echivalează cu motivarea clauzei abuzive, fiind necesar ca reclamanta să facă dovada faptului că acest comision a fost negociat.

Recurenta a susţinut că motivarea unei hotărâri judecătoreşti trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, motivarea fiind indispensabilă controlului de legalitate exercitat de instanţa ierarhic superioară, constituind o garanţie pentru părţile litigante împotriva arbitrariului şi făcând dovada că cererile şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Înalta Curte constată că, deşi recurenta nu a indicat motivul de recurs incident, criticile formulate pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, ridicată de intimata SC A. SRL prin întâmpinare.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie asupra recursului

Analizând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., reţinut a fi incident în speţă, Înalta Curte constată caracterul nefondat al criticilor invocate de recurentă.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea concretă a stării de fapt, urmând o ordine cronologică.

Reţinerea fiecărei împrejurări trebuie argumentată cu ajutorul probelor administrate, iar dacă acestea sunt contradictorii, trebuie examinate comparativ, arătându-se considerentele pentru care s-au reţinut unele şi s-au înlăturat altele.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de parte în cererea dedusă judecăţii, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept expuse, putând să răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc toate susţinerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Raportat la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din examinarea modului în care Curtea de Apel Iaşi a analizat acţiunea în anulare formulată de petenta B., Înalta Curte constată, contrar susţinerilor acesteia, că hotărârea atacată respectă dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., referitoare la expunerea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, astfel că nu se poate reţine o nemotivare sau o motivare necorespunzătoare a acesteia.

Astfel, în motivarea acţiunii în anulare formulate împotriva Hotărârii arbitrale nr. 19 din 14 noiembrie 2018, pronunţate de Tribunalul de Arbitraj Judiciar Iaşi, de pe lângă Camera de Arbitraj şi Mediere în dosarul nr. x/2018, petenta a susţinut, în esenţă, că nu a fost motivată una dintre criticile invocate cu privire la clauza abuzivă prevăzută în art. 5 din contractul de intermediere imobiliară din 17 martie 2018.

Petenta a arătat că instanţa arbitrală a reţinut doar împrejurarea că, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a precizat că în acţiunea introductivă s-a solicitat minimul comisionului, anume 3%, comision ce reprezintă suma de 5.683 RON, raportată la suma menţionată în fişa de vizitare şi la penalităţile în cuantum de 454 RON (0,1% din suma de 5.683 RON), calculate pe fiecare zi întârziere, pentru perioada cuprinsă între data încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi cea a introducerii cererii de chemare în judecată.

Curtea de Apel a examinat criticile petentei din perspectiva dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. g) C. proc. civ., acţiunea în anularea unei hotărâri arbitrale fiind subsumată, exclusiv, unor critici de nelegalitate dezvoltate în art. 608 C. proc. civ.. În acest sens a apreciat că susţinerile petentei care vizează interpretarea contractului de intermediere imobiliară "reprezintă situaţii convenite de părţi în limita acordului lor de voinţă şi atât timp cât nu s-a invocat că aceste clauze au încălcat norme imperative, de ordine publică sau bunele moravuri, nu pot fi supuse cenzurii instanţei, aspectele invocate vizând tot temeinicia hotărârii arbitrale."

Strict sub aspectul motivării, Înalta Curte constată că instanţa de fond a menţionat, în considerentele hotărârii recurate că "tribunalul a examinat în mod real şi efectiv caracterul abuziv al clauzei privind comisionul, arătând în fapt şi în drept motivele pentru care nu a primit apărările pârâtei referitoare la caracterul abuziv al clauzei privind comisionul". Totodată, Curtea a reţinut că "tribunalul arbitral a expus motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină hotărârea pronunţată, analizând inclusiv apărările petentei."

Faţă de aspectele mai sus expuse, Înalta Curte constată că în considerentele deciziei recurate se regăsesc toate aspectele invocate de petentă în acţiunea în anulare, care au fost judicios examinate de Curtea de Apel Iaşi prin expunerea raţionamentului pe care a fost fundamentată soluţia adoptată.

Astfel, considerentele hotărârii atacate sunt detaliate corespunzător obligaţiei legale de motivare, prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, chiar dacă art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor şi a Libertăţilor Fundamentale ale Omului impune instanţelor naţionale să îşi motiveze hotărârile, această obligaţie nu presupune răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real chestiunile supuse spre judecată, instanţei. Obligaţia de motivare a hotărârii judecătoreşti presupune o expunere a argumentelor care, prin conţinutul lor, sunt de natură să influenţeze soluţia.

Faţă de aceste considerente, se constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata SC A. SRL prin întâmpinare, iar, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta B. împotriva Sentinţei nr. 35 din 18 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata SC A. SRL.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta B. împotriva Sentinţei nr. 35 din 18 iunie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL