Inadmissibility of appeal against jurisdictional declination and lack of High Court competence over District Court judgments in execution challenges

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

1. Hotărârile recurate

1.1 Prin Decizia nr. 206 din 7 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a declinat, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., cu privire la lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă în dosarul nr. x/2008.

1.2 Prin Sentinţa civilă nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2008, Judecătoria Alba Iulia a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimaţii B. şi C.. A respins, ca tardiv declarată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. cu privire la lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, în dosarul nr. x/2008. A dispus obligarea contestatorului la plata către intimatul C. a sumei de 595 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Recursul

Împotriva hotărârilor mai sus menţionate, a declarat recurs contestatorul A., la 22 iulie 2019 (data depunerii la oficiul poştal).

În motivarea recursului formulat împotriva Deciziei nr. 206 din 7 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă în dosarul nr. x/2008, recurentul a susţinut, în esenţă, că soluţia adoptată prin această hotărâre ridică, sub un prim aspect, o problemă de legalitate, întrucât posibilitatea instanţei de a recalifica o cerere de chemare în judecată, sub aspectul denumirii, presupune, ca mecanism prealabil, recalificarea temeiului de drept al acesteia în raport de obiectul său. Aceasta înseamnă că instanţa nu poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată, ci doar temeiul de drept sau cauza juridică a cererii. Schimbarea obiectului acţiunii civile de către instanţă reprezintă o încălcare a principiului disponibilităţii.

Sub un al doilea aspect, recurentul a arătat că modalitatea în care a fost pronunţată soluţia adoptată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă prin Decizia nr. 206 din 7 martie 2019 implică sancţiunea nulităţii, urmare faptului că instanţa nu a pus în discuţie necesitatea recalificării cererii, ci a procedat la recalificarea acesteia ulterior acordării cuvântului părţilor asupra excepţiilor şi fondului cauzei.

În susţinerea recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunţate de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2008, recurentul a arătat că, prin întâmpinarea formulată în cauză, intimaţii au achiesat la pretenţiile sale, în sensul că titlul este prescris, aspect ce determină incidenţa dispoziţiilor art. 270 C. proc. civ.

Cu privire la competenţa materială a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, recurentul a susţinut că soluţia de declinare a competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia este nelegală, fiind contrară prevederilor art. 400 alin. (2) C. proc. civ., deoarece obiectul cauzei nu a constat în stabilirea legalităţii actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/2012, ci în lămurirea înţelesului şi întinderii titlului executorului reprezentat de Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă în dosarul nr. x/2008.

Recurentul a arătat, de asemenea, că soluţionarea cauzei trebuia să se facă de un complet constituit din doi judecători.

În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei executării silite, a susţinut că Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, în dosarul nr. x/2008 a dobândit caracter executoriu la data pronunţării, în raport de dispoziţiile art. 300 alin. (1) C. proc. civ.. În acest context, a arătat că termenul de prescripţie de 3 ani urma să se împlinească la 26 februarie 2012, conform Decretului nr. 167/1958, executorul judecătoresc fiind sesizat după 2 ani şi jumătate de la împlinirea termenului de prescripţie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 1, 3, 4, 5 şi 9 C. proc. civ.

3. Înregistrarea cererii de recurs pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 14 august 2019, sub nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu, spre soluţionare, Completului 8 şi stabilindu-se termen de judecată la 14 noiembrie 2019.

La acest termen, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat împotriva Deciziei nr. 206 din 7 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, în raport de dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., iar, în ceea ce priveşte recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunţate de Judecătoria Alba Iulia, excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea acestuia.

4. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

4.1 Potrivit art. 158 alin. (1) C. proc. civ., "Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă, ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent."

Alin. 3 al aceluiaşi articol stipulează că "Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent."

În cauză, prin Decizia nr. 206 din 7 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2008, obiect al recursului pendinte, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă a declinat, în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii B. şi C., cu privire la lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, reprezentat de Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă în dosarul nr. x/2008.

Prin raportare la soluţia adoptată prin decizia recurată şi la dispoziţiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora hotărârea prin care instanţa se declară necompetentă nu este supusă niciunei căi de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 206 din 7 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă este inadmisibil.

4.2 Recursul declarat împotriva Sentinţei civile nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunţate de Judecătoria Alba Iulia nu poate realiza o legală învestire a Înaltei Curţi cu privire la soluţionarea acestuia.

Înalta Curte reţine că prin Sentinţa civilă nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2008, a fost admisă excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare, invocată de intimaţii B. şi C. şi a fost respinsă, ca tardiv declarată, contestaţia la executare formulată de contestatorul A. cu privire la lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 29 din 26 februarie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, în dosarul nr. x/2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

În speţă, obiectul recursului, respectiv Sentinţa civilă nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunţată de Judecătoria Alba Iulia, nu se circumscrie celor două ipoteze ale art. 4 alin. (1) C. proc. civ., nefiind vorba despre o hotărâre pronunţată de o curte de apel sau o altă hotărâre dată într-o materie anume prevăzută de lege, pentru a putea fi dedusă judecăţii la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dispoziţia procedurală menţionată nu consacră plenitudinea de competenţă a Înaltei Curţi în soluţionarea recursurilor, ci foloseşte două criterii ale circumscrierii acestei competenţe, care vizează, într-un prim caz, ierarhia instanţelor de judecată în sistemul judiciar românesc (hotărârile curţilor de apel), iar în celălalt indicaţia expresă a legii.

Or, în cauză, recurentul A. a declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunţate de judecătorie, care, prin raportare la dispoziţiile legale mai sus evocate, nu este în competenţa de soluţionare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Această competenţă revine Tribunalului Alba, ca instanţă ierarhic superioară Judecătoriei Alba Iulia, care, conform prevederilor art. 2 pct. 2 şi 3 C. proc. civ. judecă apelurile şi recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie în primă instanţă.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 206 din 7 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă şi va declin competenţa de soluţionare a recursului declarat de acelaşi contestator împotriva Sentinţei civile nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunţate de Judecătoria Alba Iulia, în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 206 din 7 martie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.

Irevocabilă.

Declină competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1745 din 18 iunie 2019, pronunţate de Judecătoria Alba Iulia, în favoarea Tribunalului Alba.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - CL