Prosecutor bribery for favorable case dismissal: sufficiency of evidence for indirect bribe demand and individualization of sentence

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 314 din data de 22 mai 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul A., la 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Conform art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Totodată, prima instanţă l-a condamnat pe inculpatul B., la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, ce constituie termen de supraveghere pentru inculpat, potrivit art. 92 C. pen.

Conform art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatului B. următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ilfov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza dispoziţiilor art. 93 alin. (3) C. pen., coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a dispus ca acelaşi inculpat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de 60 de zile în cadrul Primăriei Voluntari sau în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Ilfov şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

A constatat că inculpatul B. a fost reţinut 24 de ore, la data 28.12.2016.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. a obligat ambii inculpaţi la plata sumei de câte 15.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat şi a dispus ca onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii A. şi B., în sumă de 360 RON şi, respectiv, 400 RON, să rămână în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut următoarele:

În perioada 1990 - 1994 inculpaţii A. şi B. au urmat cursurile Facultăţii de drept din cadrul Universităţii HH. din Bucureşti, fiind şi colegi de grupă, iar după terminarea facultăţii cei doi inculpaţi au rămas în relaţii de prietenie, întâlnindu-se frecvent.

La începutul anului 2016, inculpatul B. a deţinut funcţia de consilier juridic în cadrul S.C. C. S.R.L., iar în luna august a aceluiaşi an acesta a rămas fără serviciu, ca urmare a restructurării postului deţinut în cadrul acestei societăţi, intenţionând să-şi reia activitatea de avocat în cadrul Baroului Bucureşti, anterior fiind suspendat din activitate, urmare neachitării unor taxe.

Spre sfârşitul anului 2016, inculpatul B. s-a întâlnit cu inculpatul A. şi l-a rugat să îl împrumute cu bani, întrucât avea datorii inclusiv la bancă, spunându-i, totodată, acestuia că nu mai lucrează în cadrul S.C. C. S.R.L, dar inculpatul A. l-a refuzat, spunându-i că are de primit nişte restanţe salariale, iar în momentul în care le va primi îl va putea împrumuta.

Inculpatul A. deţinea funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi avea în instrumentare Dosarul nr. x/2014 în care era cercetat pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, între alte persoane, martorul denunţător din prezenta cauză, numitul D., care, în perioada respectivă, avea calitatea de deputat în Parlamentul României.

Având cunoştinţă despre faptul că inculpatul B. are probleme financiare, la începutul lunii decembrie 2016, inculpatul A. i-a propus lui B. să-i pretindă lui D. o sumă de bani ce urma să fie împărţită ulterior între cei doi inculpaţi pentru ca A. să adopte o soluţie de clasare cu privire la D. în cauza ce forma obiectul Dosarului nr. x/2014 Astfel, inculpatul A. i-a spus inculpatului B. că are în instrumentare un dosar în care este cercetat fiul fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova, numitul "D.", care "nu era foarte vinovat", dosar în care magistratul putea dispune o soluţie de clasare cu privire la acesta, precizând, totodată, că E. este foarte bogată şi i-a propus lui B. să-i ceară lui D. suma de 300.000 euro. Inculpatul B. i-a replicat că suma este prea mare, context în care inculpatul A. i-a spus să-i ceară 260.000 euro, urmând ca din această sumă 30.000 euro să-i revină inculpatului B.. În cadrul aceleiaşi discuţii, inculpatul A. i-a sugerat inculpatului B. să se uite pe site-ul Camerei Deputaţilor pentru a vedea fotografia lui D. şi i-a dat un bileţel cu numărul de telefon al acestuia cerându-i să cumpere o cartelă pre-pay şi să-l sune.

Totodată, inculpatul A. i-a spus că la data de 20 decembrie 2016 D. urma să fie audiat în Dosarul nr. x/2014, sugerându-i să se întâlnească cu acesta, să-i spună că îl poate ajuta, fără a-şi declina identitatea, să observe dacă reacţia pe care o va avea D. la propunerea sa era una pozitivă şi să îi transmită, una sau două întrebări ce urmau să îi fie adresate în timpul audierii, dar şi răspunsurile la acestea, pentru ca martorul denunţător să fie convins că banii sunt pretinşi pentru adoptarea unei soluţii favorabile.

Inculpatul B. a cumpărat o cartelă prepay cu nr. x şi un aparat telefonic, iar în cursul zilei de 19 decembrie 2016 l-a contactat telefonic pe D. comunicându-i acestuia că ştie faptul că a doua zi, pe 20 decembrie 2016, orele 1000 este citat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că poate să îl ajute în respectivul dosar în scopul adoptării unei soluţii favorabile, cerându-i să se întâlnească în cursul aceleiaşi zile, în jurul orelor 1900 în parcarea situată vis-a-vis de Complexul F. În seara aceleiaşi zile, inculpatul B. s-a întâlnit cu D. în parcarea respectivă, i-a spus acestuia că ştie despre audierea sa de a doua zi la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, i-a dat detalii despre speţa respectivă şi i-a cerut suma de 260.000 euro pentru a se adopta în cauză o soluţie de clasare. Pentru a-i forma martorului convingerea că poate obţine o soluţie favorabilă în dosar prin plata unei sume de bani, inculpatul B. i-a spus acestuia unele dintre întrebările ce urmau a-i fi adresate cu ocazia audierii, dar şi răspunsurile pe care trebuia să le dea la întrebări, în legătură cu întâlnirea la care martorul a participat împreună cu G. la sediul S.C. H. S.R.L.. Astfel, inculpatul B. i-a sugerat martorului să declare cu ocazia audierii din data de 20 decembrie 2016 că a fost constrâns de G. să participe la întâlnirea de la sediul S.C. H. S.R.L.

La data de 20 decembrie 2016, martorul denunţător D. s-a prezentat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie însoţit de avocatul său, martora I., unde a fost audiat de către procurorul A., printre întrebările adresate aflându-se şi cele precizate de B. cu ocazia întâlnirii anterioare dintre cei doi. Prealabil audierii martorului, procurorul A. a verificat legitimaţia de avocat a martorei I. şi a constatat că aceasta nu era vizată pe anul 2016, motiv pentru care i-a cerut ofiţerului de poliţie judiciară care a asistat la audiere - martorul J. - să verifice la K. situaţia avocatului ales, martorul confirmând ulterior faptul că legitimaţia este valabilă. De asemenea, anterior audierii lui D., inculpatul A. i-a cerut ofiţerului de poliţie judiciară - martorul J. - să participe la audiere şi i-a comunicat acestuia că intenţionează să creeze un moment psihologic pentru persoana audiată, spunându-i că, la un moment dat, când o să-i facă un semn, respectiv să-şi lase ochelarii pe birou, ofiţerul de poliţie judiciară să adreseze personal o întrebare lui D. şi să-i urmărească reacţia. Întrebarea se referea la faptul dacă numitul D., inculpat în respectiva cauză, a mers împreună cu numitul G. la sediul S.C. H. S.R.L..Pe parcursul audierii lui D., ofiţerul de poliţie judiciară a adresat întrebarea respectivă persoanei audiate, răspunsul fiind consemnat în declaraţia din data de 20 decembrie 2016. După audierea lui D., în aceeaşi zi, inculpatul B. s-a întâlnit cu inculpatul A., care i-a relatat cum au decurs audierile, faptul că a existat un anumit incident în sensul că apărătorul inculpatului nu avea legitimaţia vizată la zi şi purta o ţinută nepotrivită pentru o audiere la procuror. În aceeaşi împrejurare, inculpatul B. i-a spus inculpatului A. că urma să se întâlnească cu D. în seara aceleiaşi zile şi să stabilească modalitatea şi locul remiterii banilor pretinşi, respectiv a sumei de 260.000 euro.

În seara zilei de 20 decembrie 2016, inculpatul B. s-a întâlnit cu martorul D. în parcarea situată vis-a-vis de Complexul F., inculpatul B. relatând acestuia că ştia ce se întâmplase în cursul audierii din ziua respectivă făcând referire la aspectele legate de legitimaţia apărătorului ales şi întrebările adresate martorului, spunându-i, totodată, acestuia că va primi o soluţie de clasare în cursul lunii ianuarie 2017, însă trebuie să plătească suma stabilită iniţial până la data de 21 decembrie 2016. D. i-a replicat că nu deţine toată suma de bani, termenul fiind prea scurt şi dorea să aibă certitudinea că problema sa va fi soluţionată favorabil prin adoptarea unei soluţii de clasare, propunându-i inculpatului B. să dea suma de bani în două tranşe "avans şi lichidare", respectiv jumătate peste două zile şi restul după comunicarea soluţiei de clasare, însă inculpatul B. i-a spus martorului D. că dacă nu dă suma de bani într-un timp scurt o să apară probleme, întrucât "s-a vorbit deja în acest sens şi ăia o să sară în aer", dar ulterior a fost de acord cu plata sumei de bani în două tranşe, cerându-i martorului să aducă suma de 130.000 euro la data de 22 decembrie 2016, în jurul orelor 1830, în Bucureşti, la restaurantul L. din Complexul M., bani pe care să-i pună într-o geantă tip laptop şi să o lase în restaurantul respectiv. Totodată, inculpatul B. i-a comunicat martorului D. că în acel moment este posibil să se afle în restaurant, însă i-a cerut să nu ia legătura cu el, transmiţându-i, de asemenea, că o să încerce să rezolve situaţia în sensul că soluţia de clasare să fie adoptată până la sfârşitul anului 2016, menţionându-i şi faptul că persoana care urma să dea soluţia de clasare pleacă în vacanţă:

"Vă scoate de sub urmărire penală şi aţi uitat de ele, gata, la revedere! Şi asta se va întâmpla în ianuarie, probabil, în a doua parte a lunii o să primiţi hârtia acasă! Dar lucrurile, din momentul de azi, când aţi fost acolo, de fapt ... din momentul de aseară când aţi spus da, s-a închis! Acum, oamenii pleacă în vacanţă, pleacă ... S-au bazat pe chestia asta!".

S-a reţinut că la întâlnirea din seara zilei de 20 decembrie 2016, martorul D. a avut asupra sa un dispozitiv de înregistrare audio, fiind redată discuţia dintre cei doi.

Conform celor convenite anterior, în seara zilei de 22 decembrie 2016, martorul D. s-a deplasat la restaurantul L. situat în incinta Complexului M. având asupra sa o geantă tip laptop, a mers în separeul restaurantului indicat de inculpatul B. şi după câteva minute a plecat lăsând geanta respectivă în care nu se afla nicio sumă de bani, ci doar un bilet scris de martor, în care acesta îi explica inculpatului că nu a reuşit să facă rost de o sumă de bani atât de mare într-un termen atât de scurt şi că o să facă demersuri pentru a avea suma respectivă până la data de 27 decembrie 2016, rugându-l, totodată, să îl contacteze în vederea stabilirii unei întâlniri. În cuprinsul aceluiaşi bilet, martorul a precizat că, după data de 27 decembrie 2016 va fi plecat din ţară. La restaurantul L. în seara aceleiaşi zile, martorul D. l-a văzut pe inculpatul B. că stătea la o masă lângă bar, însă, conform indicaţiilor prealabile ale lui B., nu a luat legătura cu acesta.

Inculpatul B. i-a cerut martorului N., ospătar la Restaurantul L., să-l servească cu ceva de băut pe D. şi să-i transmită totodată mesajul "ne vedem în ianuarie". Ulterior, la data de 26 decembrie 2016, inculpatul B. s-a întâlnit cu procurorul A., i-a relatat ceea ce s-a întâmplat la restaurant, în sensul că martorul D. nu a adus suma de bani, precum şi faptul că acesta a promis că o va remite după Crăciun, respectiv la data de 27 decembrie 2016. Inculpatul A. i-a cerut inculpatului B. să păstreze suma de bani la domiciliul său, întrucât la data de 27 decembrie 2016 va pleca din ţară şi va reveni în luna ianuarie 2017, împrejurare în care, inculpatul B. i-a dat de înţeles inculpatului A. că este posibil să aibă nevoie de bani până se întoarce el, iar acesta i-a spus că poate lua din suma primită, făcându-i un semn sugestiv cu mâna.

La data de 23 decembrie 2016, inculpatul B. l-a contactat telefonic pe martorul denunţător D. şi a stabilit cu acesta să aducă jumătate din suma de bani pretinsă la data de 27 decembrie 2016, la Restaurantul L., iar la data de 27 decembrie 2016, în jurul orelor 1600, D. s-a deplasat la Restaurantul L. având asupra sa o geantă tip laptop, de culoare neagră în care se afla suma de 30.000 euro, pusă la dispoziţie de organele de urmărire penală, întrucât la data de 22 decembrie 2016 martorul a făcut un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti. În aceeaşi geantă, martorul a pus şi un bilet în care a scris că nu a reuşit să strângă suma cerută şi că solicită o amânare pentru luna ianuarie 2017, la momentul respectiv, inculpatul B. aflându-se în restaurant, la masă, cu martorul O. Inculpatul B. i-a spus martorului P., manager al Restaurantului L., că trebuie să sosească o persoană care îi va lăsa în separeul restaurantului o geantă de culoare neagră, fără a-i da detalii cu privire la conţinutul acesteia şi l-a rugat pe martor să-i aducă geanta după plecarea persoanei respective. Conform înţelegerii, D. a lăsat geanta respectivă în separeul restaurantului şi a plecat, iar martorul P. a preluat geanta pe care i-a înmânat-o inculpatului B., acesta din urmă luând suma de bani, pe care a pus-o în buzunarul stâng al jachetei pe care o purta şi biletul olograf, iar geanta tip laptop a lăsat-o într-o anexă a restaurantului, pe o navetă de bere, după care au intervenit organele de urmărire penală.

S-a constatat că suma de 30.000 euro era formată din 60 de bancnote de 500 euro, dintre care două cu seriile x şi x au fost marcate şi inscripţionate cu menţiunea "trafic 27.12.2016".

În seara zilei de 27 decembrie 2016, O. l-a contactat telefonic pe martorul Q. şi i-a relatat că inculpatul B. a fost reţinut de procurori, întrebându-l pe acesta dacă poate să-i acorde asistenţă juridică inculpatului B., iar martorul Q. i-a răspuns că nu poate face acest lucru pentru că este suspendat din profesia de avocat.

S-a reţinut că situaţia de fapt anterior expusă a fost stabilită avându-se în vedere declaraţiile inculpatului B. ce se coroborează cu declaraţiile martorului denunţător D., ale martorilor J., R., S., O., P., N., I., Q., T., U., V., W., X. şi Y., procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul-verbal de marcare criminalistică a sumei de 30.000 euro, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat, a comunicărilor autorizate, a conversaţiilor înregistrate autorizat, procesul-verbal de redare a înregistrării puse la dispoziţia organelor judiciare de martorul D., înscrisurile aflate la dosar şi, în parte, sub anumite aspecte cu declaraţia inculpatului A.

Astfel, inculpatul B. a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa în actul de sesizare şi a relatat amănunţit, atât în cursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti, modalitatea în care a săvârşit fapta.

Inculpatul A., potrivit declaraţiilor lui B., a avut iniţiativa pretinderii sumei de bani de la martorul D., în schimbul adoptării unei soluţii de clasare în Dosarul nr. x/2014 în care era cercetat martorul, dosar aflat în instrumentarea procurorului A., i-a dat inculpatului B. detalii despre cercetările care se efectuau în dosarul respectiv, despre audierea martorului din data de 20 decembrie 2016, i-a înmânat inculpatului B. un bilet cu nr. de telefon al lui D. şi i-a cerut inculpatului B. să-şi achiziţioneze o cartelă prepay pentru a-l contacta pe martor. Totodată, A. i-a transmis inculpatului B. şi unele dintre întrebările ce urmau a fi adresate lui D. în cadrul audierii din data de 20 decembrie 2016, dar şi răspunsurile la acestea pentru a-i crea martorului convingerea că suma de bani este pretinsă pentru adoptarea unei soluţii favorabile acestuia.

În toată această perioadă, inculpatul B. l-a informat permanent pe inculpatul A. despre discuţiile avute cu martorul D., faptul că acesta doreşte să dea banii în două tranşe "avans şi lichidare", dar şi despre cele întâmplate la data de 22 decembrie 2016, când martorul D. a lăsat la restaurant geanta în care se afla doar un înscris olograf, angajându-se ulterior că va plăti jumătate din sumă, respectiv 130.000 euro, la data de 27 decembrie 2016.

Inculpatul B. a mai relatat că, în acest context, inculpatul A. i-a cerut să păstreze la el suma de bani, întrucât pe data de 27 decembrie 2016 urma să plece din ţară şi să revină la începutul lunii ianuarie 2017, când o să îl contacteze. Conform declaraţiilor sale, inculpatul B. se întâlnea cu inculpatul A., fie în apropierea locuinţei acestuia din urmă, fie în apropierea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori comunicau prin telefon sau prin mesaje tip SMS, inculpatul A. instalând pe telefonul lui B. aplicaţia "Z.", activând şi opţiunea de ştergere automată a mesajelor primite.

După prinderea sa în flagrant, inculpatul B. l-a contactat telefonic pe inculpatul A., acesta nu i-a răspuns, însă l-a apelat de pe un alt telefon, B. comunicându-i faptul că "totul este în regulă".

La sediul organului de urmărire penală, inculpatul B. a purtat o corespondenţă electronică prin aplicaţia "Z.", de pe telefonul său mobil cu nr. de apel x cu inculpatul A., discuţiile fiind înregistrate audio-video şi prin fotografiere .

După ce convorbirea s-a întrerupt, B. l-a contactat din nou pe A. pe telefonul mobil al acestuia însă nu i-a răspuns, iar B. a fost apelat ulterior de pe un nr. ascuns de către A.

În continuare, B. a purtat o conversaţie cu A., prin intermediul aplicaţiei "Z.":

Referitor la această conversaţie, inculpatul B. i-a comunicat lui A. faptul că a luat "jumătate cum vorbisem", că martorul D. "a mai pus un bilet", prin care a menţionat că "vrea concret de la noi", respectiv soluţia de clasare, referindu-se la întâlnirea avută cu martorul la data de 27 decembrie 2016 şi l-a întrebat dacă păstrează banii la el până când A. se întoarce în ţară.

La data de 27 decembrie 2016, în intervalul orar 21:28 - 21:32, prin intermediul aceleiaşi aplicaţii, inculpaţii B. şi A. au purtat următoarea conversaţie:

"B. - Te-am sunat din greşeală.

A. - Aha. Auzişi recomandările

B. - Ce recomandări

A. - Atenţie la proporţii!"

Potrivit declaraţiilor inculpatului B., referirea magistratului A. la:

"Atenţie la proporţii" are în vedere partea ce îi revenea lui B. din suma primită. Inculpatul B. a mai arătat că, ulterior, în cursul lunilor ianuarie - februarie 2017, inculpatul A. a refuzat în mod sistematic să se întâlnească cu el, deşi l-a apelat telefonic şi i-a transmis mai multe mesaje, inclusiv prin intermediul aplicaţiei "Z.", însă acesta nu i-a răspuns.

În cursul lunii ianuarie 2017, inculpatul A. i-a spus la un moment dat că o să-l viziteze pe B. în weekend dacă nu pleacă din Bucureşti, însă acest lucru nu s-a întâmplat.

S-a constatat că declaraţiile inculpatului B. se coroborează cu cele ale martorului denunţător D., potrivit cărora la data de 19 decembrie 2016 a fost contactat telefonic de un bărbat pe care nu îl cunoştea, ce nu s-a recomandat şi care i-a spus că ştie că a doua zi, 20 decembrie 2016, urmează să aibă o întâlnire la ora 1000 şi că poate să îl ajute. Martorul a relatat despre întâlnirea avută cu inculpatul B. în seara zilei de 19 decembrie 2016, faptul că acesta i-a pretins suma de 260.000 euro în schimbul adoptării unei soluţii de clasare, comunicându-i întrebările ce i se vor adresa a doua zi, dar şi răspunsurile pe care trebuia să le dea acestor întrebări.

Martorul D. a mai relatat şi despre remiterea sumei de 30.000 euro la data de 27 decembrie 2016, după ce anterior, la 22 decembrie 2016, lăsase la restaurantul L. doar geanta şi un bilet în care solicita o amânare pentru a strânge suma de bani solicitată, iar martorii I. - apărătorul ales al lui D., R. - grefier şi J. - ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, delegat în Dosarul nr. x/2014, au confirmat existenţa incidentului legat de vizarea legitimaţiei apărătorului ales cu ocazia audierii din data de 20 decembrie 2016, declaraţii ce se coroborează cu declaraţia dată de D., în calitate de inculpat, la data de 20 decembrie 2016.

S-a mai reţinut din acelaşi înscris, ce s-a coroborat, sub acest aspect, cu declaraţiile inculpatului B. şi ale martorului D., că între întrebările adresate lui D. de procurorul A. şi ofiţerul de poliţie judiciară, J., sunt şi cele comunicate de B. martorului D., iar răspunsurile date au fost tocmai cele sugerate de inculpatul B. la întâlnirea din data de 19 decembrie 2016.

Totodată, martorul J. a confirmat faptul că procurorul A. i-a cerut anterior audierii să îi adreseze personal o întrebare inculpatului D. într-un anumit moment, pe care îl va semnala prin aşezarea ochelarilor pe birou, i-a comunicat această întrebare, pe care martorul a memorat-o şi i-a cerut să observe reacţia inculpatului D., respectiv să vadă dacă acesta are o atitudine sinceră. Martorul a arătat că:

"Menţionez faptul că a fost prima dată când mi s-a solicitat de către procurorul A. să adresez o anumită întrebare persoanei audiate, într-un anumit moment pentru a sesiza reacţia acesteia la adresarea respectivei întrebări. Nu am mai participat la alte audieri împreună cu A.".

Martora R., grefiera care a consemnat declaraţia inculpatului D. a arătat că procurorul A. avea în faţa sa nişte coli format A4, care erau scrise de mână, însă nu cunoaşte ce era scris pe acele coli . Acelaşi aspect este arătat şi de martorul J.

Persoanele prezente la audierea lui D. în calitate de inculpat la data de 20 decembrie 2016 nu au putut preciza dacă întrebările adresate lui D. de către procurorul A. erau cele consemnate de acesta pe colile format A4, însă din probele administrate a rezultat, în afara oricărui dubiu rezonabil, că printre întrebările adresate s-au aflat şi cele comunicate de B. lui D. la data de 19 decembrie 2016, iar răspunsurile date de acesta sunt cele sugerate de B.

Martorul S., ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost delegat de procurorul A. să efectueze acte de urmărire penală în Dosarul nr. x/2014, respectiv să procedeze la audierea unuia dintre suspecţi. Procurorul A. i-a solicitat martorului să îl citeze telefonic pe D. pentru a fi audiat la data de 20 decembrie 2016, ora 1000, comunicându-i, totodată, numărul de telefon la care să îl citeze .

Martorii N., T., O. şi P. au relatat momentele în care martorul D. a venit la restaurantul L. în două rânduri, la data de 22 decembrie 2016 şi, ulterior, la data de 27 decembrie 2016 când a lăsat o geantă ce a fost preluată de inculpatul B. şi în care se afla suma de 30.000 euro.

Conform procesului-verbal încheiat la data de 27 decembrie 2016, cu ocazia surprinderii în flagrant, s-a procedat la examinarea cu lampa cu lumină ultravioletă a palmelor inculpatului B., constatându-se prezenţa urmelor de substanţă galben fluorescentă cu care a fost marcată suma de bani, înscrisul olograf şi geanta tip laptop, iar în anexa restaurantului, organele de urmărire penală au găsit şi geanta tip laptop de culoare neagră în care s-au aflat banii şi înscrisul olograf.

În autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x aparţinând inculpatului B. s-a găsit telefonul mobil marca x, cu cartelă - folosit de inculpatul B. exclusiv în convorbirile purtate cu martorul D.

Conform procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante la data de 27 decembrie 2016 asupra inculpatului B. s-a găsit suma de 30.000 euro, în cupiuri de 500 euro, dar şi înscrisul olograf redactat de martorul D., ambele fiind în buzunarul stâng, în zona pieptului, al gecii pe care o purta inculpatul, iar referitor la aceste bunuri, B. a afirmat că le-a luat din geanta tip laptop lăsată de D. pe canapeaua separeului din restaurant .

Martorul AA. audiat în cursul cercetării judecătoreşti, fiind încuviinţat în apărare inculpatului A. nu a oferit informaţii relevante cu privire la acuzaţiile aduse celor doi inculpaţi în prezenta cauză, arătând că în noaptea de 27 - 28 decembrie 2016 nu l-a văzut pe procurorul BB. la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti .

Relaţia de prietenie dintre inculpaţii B. şi A. a fost confirmată şi de martorii U., Q., Y., V. şi W., care nu au cunoscut împrejurări legate de faptele deduse judecăţii în prezenta cauză, dar din declaraţiile martorilor Q. şi V. a rezultat faptul că, prin intermediul martorului O., au aflat de prinderea în flagrant a inculpatului B. la data de 27 decembrie 2016. Astfel, martorul Q. a relatat că spre sfârşitul anului 2016, a fost sunat de O., care i-a spus că B. are nevoie de un avocat, întrucât a fost surprins în flagrant în incinta Mall-ului din Băneasa, fără a-i da alte amănunte, iar Q. i-a spus că nu poate să îi acorde asistenţă juridică lui B., întrucât nu mai este avocat, relatând, totodată, că i-a comunicat martorei V. faptul că B. are probleme juridice, aspect confirmat de către aceasta.

Martorii U. şi Y., încuviinţaţi inculpatului A. în cursul urmăririi penale, au arătat că acesta le-a spus că B. îi datorează o sumă de bani de mai mult timp, consumă stupefiante şi apelează la toţi prietenii să-i dea bani cu împrumut, avertizându-i să nu îi dea bani, întrucât B. este "ţepar", respectiv nu mai restituie banii. Astfel, martorul U. a relatat că A. i-a spus că B. are un comportament de parcă ar consuma stupefiante şi că i-ar datora suma de 1500 euro de mai mult timp, iar martorul Y. a relatat că A. l-a avertizat printr-un mesaj să nu îi dea bani cu împrumut lui B. pentru că acesta este "ţepar", că ar fi împrumutat sume de bani de la alţi prieteni de-ai săi, pe care nu le-a restituit, declaraţia martorului coroborându-se cu conţinutul mesajului tip SMS transmis de A. acestuia în data de 25 ianuarie 2016 orele 16:05:02 "Dl. Y., atenţie că amicul ţepar umblă după bani. Zice că pleacă în Franţa, la control, etc." Cei doi martori au mai arătat că niciodată B. nu le-a cerut bani cu împrumut.

La începutul anului 2017, B. şi A. au purtat mai multe convorbiri telefonice şi şi-au transmis reciproc mesaje tip SMS, însă inculpatul A. a refuzat sistematic să se întâlnească cu B., aflând din cercul prietenilor comuni de surprinderea în flagrant a acestuia.

La data de 01 februarie 2017, procurorul A. a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, iar după această dată nu a mai răspuns mesajelor şi telefoanelor date de B.

În dimineaţa zilei de 20 februarie 2017, ziua de naştere a inculpatului A., acesta a refuzat să răspundă apelurilor telefonice ale lui B. şi să îl primească pe acesta în locuinţa sa, deşi se afla acasă, după cum reiese din conţinutul convorbirilor telefonice interceptate purtate de A. cu diferite persoane, dar şi din declaraţia inculpatului B. care a mers la locuinţa magistratului, unde a găsit-o pe soţia acestuia, care însă nu i-a deschis, susţinând că A. se află la serviciu.

Ulterior acestui moment, A. l-a sunat pe B. şi i-a reproşat faptul că l-a căutat acasă, afirmând că soţia sa a fost speriată.

Inculpatul A. nu a dat declaraţii în cursul cercetării judecătoreşti, prevalându-se de dispoziţiile art. 83 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

La urmărirea penală, inculpatul a arătat că nu a comis fapta de luare de mită pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că, în calitate de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în cursul anului 2015 i-au fost repartizate două dosare, având ca obiect infracţiuni de evaziune fiscală şi spălare de bani, o cauză, privindu-l, între alţii, pe D.

La sfârşitul anului 2016, magistratul procuror le-a cerut ofiţerilor de poliţie judiciară - martorii J. şi S. să îi citeze telefonic pe toţi inculpaţii pentru a fi audiaţi, întrucât dorea să lămurească anumite aspecte ale cauzei, respectiv a unor împrejurări legate de legătura Dosarului nr. x/2014 aflat în instrumentarea sa cu o altă cauză aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Astfel, inculpatul A., în declaraţia dată la urmărirea penală a arătat că:

"Personal, l-am audiat pe inculpatul D., care la acea dată a venit la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asistat de un alt apărător decât cel care îi asigurase iniţial asistenţă juridică. Îmi amintesc chiar că a existat un incident legat de împrejurarea că apărătorul ales al inculpatului D. cu care s-a prezentat la acea dată, o doamnă avocat al cărei nume nu mi-1 amintesc, din K., nu avea legitimaţia vizată la zi. Ofiţerul de poliţie J. a verificat dacă apărătorul ales al inculpatului D. este avocat înscris în barou şi mi-a confirmat ca este împrejurare în care L-a asistat pe D. cu ocazia ascultarăm calitate de inculpat. La acea vreme am vrut să lămuresc anumite împrejurări care scăpaseră cu ocazia audierilor anterioare, sens în care i-am adresat personal inculpatului mai multe întrebări pe situaţia de fapt, raporturile dintre persoana cercetată şi alte persoane care eventual să atragă competenţa de instrumentare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contextul în care mă gândeam că urmează să-i expire mandatul de deputat.

Nu îmi amintesc dacă la data audierii din luna decembrie era cunoscut rezultatul alegerilor parlamentare şi dacă D. urma sau nu să mai aibă un mandat de parlamentar. Menţionez că dosarul care îl viza pe D. s-a aflat întotdeauna în biroul meu, iar ofiţerii de poliţie delegaţi cunoşteau această împrejurare şi dacă era cazul procedau la introducerea documentelor necesare, consultarea actelor acestuia, cu menţiunea că delegarea era făcută în linii generale.

Întrebările pe care m-am hotărât să i le adresez lui D. le-am formulat pe loc, în contextul în care aveam în faţa mea dosarul de urmărire penală şi declaraţiile date anterior de către acesta, precum şi de către alte persoane. Activităţile ocazionate de ascultarea inculpatului D. au fost înregistrate audio - video din câte îmi amintesc. Este posibil să-i fi adresat vreo întrebare şi ofiţerul J., care a fost prezent cu ocazia audierii, dar nu îmi amintesc cu exactitate la acest moment.

Vreau să menţionez încă o dată că obiectul audierii viza eventuala împrejurarea dacă nu cumva unele dintre persoanele cercetate urmau să-şi piardă calitatea de parlamentari care atrăgea competenţa structurii de Parchet la care lucram şi dacă nu cumva rămâneam competenţi ca urmare a altor dispoziţii legale care să ne atragă această competenţă."

Inculpatul A. a confirmat relaţia sa de prietenie cu inculpatul B., susţinând că acesta l-a vizitat la domiciliul său actual o singură dată, în anul 1995, s-a întâlnit periodic cu B., însă în preajma sărbătorilor de Crăciun din anul 2016 a sesizat că B. are un comportament care i s-a părut ciudat, respectiv deşi ştia că a plecat din Bucureşti, insista să se vadă.

Inculpatul a mai arătat că atunci când a fost plecat din ţară a fost contactat de B. care i-a cerut să se vadă neapărat, B. îi datora cca 1.000 euro, dar acesta datora bani şi altor prieteni comuni, între care martorii Y. şi X.

Inculpatul A. a mai susţinut că:

"În contextul în care, în cursul anului 2016 m-am întâlnit de mai multe ori cu B., am purtat diverse discuţii, iar la un moment dat acesta mi-a spus că o anume CC., fostă cântăreaţă, din familia preşedintelui Consiliului Judeţean Prahova, urmează să "dobândească un anumit grad de onorabilitate", în sensul că urma să devină parlamentar, iar el intenţiona să o ia de nevastă. În acest context, eu i-am spus lui B. că este de notorietate că membri ai E. ar fi nişte infractori, astfel i-am spus că pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se afla un dosar în care era cercetat D. pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, iar mass-media prezentase pe larg faptul că numitul DD. se va da la o parte pentru a face loc în Parlament fiicei sale cu care B. avea o anumită relaţie ... este totuşi posibil să-i fi spus lui B. că dosarul care îl viza pe D. se afla în lucru la mine şi probabil i-am spus că aş vrea să scap de acest dosar. Eu nu i-am dat alte detalii referitor la faptele pe care le anchetam în dosarul care-l viza şi pe D., dar acesta putea să cunoască aceste împrejurări chiar de la membri ai E.

Eu l-am avertizat pe B. că infracţiunile pentru care era cercetat D. erau grave şi, în acest context, mi-am exprimat surprinderea că ar putea intra într-o relaţie oficială cu sora acestuia, chiar arătându-mă amuzat cu privire la această împrejurare. Bănuiesc că B. a aflat chiar de la membri ai E. anumite detalii cu privire la faptele pentru care era cercetat D.

Nu i-am pretins niciodată lui D., nici direct şi nici prin intermediul lui B., vreo sumă de bani pentru adoptarea unei soluţii favorabile persoanei cercetate."

Totodată, inculpatul A. a recunoscut faptul că a comunicat cu B. prin intermediul aplicaţiei "Z.", chiar în ziua în care se afla pe Aeroportul din Doha, unde a avut o escală în timpul excursiei către Africa de Sud, susţinând că:

"Mesajele transmise prin intermediul aplicaţiei Z. de către B. erau foarte ciudate, făceau referire la o scrisoare, iar în acest context am realizat că se comportă ciudat şi i-am recomandat să-şi schimbe pastilele sau chiar să meargă la doctor. Este posibil să-mi fi solicitat chiar şi atunci o întâlnire, deşi ştia că nu sunt în Bucureşti, iar toate aceste împrejurări legate de persoana lui m-au determinat să-l evit după întoarcerea în ţară, cu toate că de mai multe ori acesta m-a contactat, fie telefonic, fie prin SMS şi mi-a solicitat să ne întâlnim. Am evitat să mă mai întâlnesc cu el, însă îmi amintesc că, la un moment dat, în mesajele pe care mi le-a trimis făcea referire la Ploieşti ("e în legătură cu ăla de la Ploieşti") şi spunea că acesta ar fi motivul pentru care ar vrea să ne vedem. Or, eu nu am înţeles ce voia să spună şi, întrucât nu avea noimă pentru mine această afirmaţie, mi-am dat seama că acesta are probleme din nou, probabil pe fondul consumului de alcool sau alte substanţe. Îmi amintesc că am purtat o convorbire telefonică cu B., pe care l-am apelat şi i-am atras atenţia să-şi schimbe doctorul sau medicamentele pe care le lua după intervenţia chirurgicală suferită în cursul anului 2015 de către acesta conform spuselor lui, spunându-i, totodată, să nu mă mai caute.

În ziua în care m-a căutat la domiciliu, respectiv chiar de ziua mea, la data de 20.02.2017, l-am apelat pe B. de pe numărul meu personal de telefon x şi l-am întrebat ce a căutat la uşa locuinţei mele, cu atât mai mult cu cât nu fusese acolo decât o singură dată, în anul 1995, aşa cum am mai precizat. În timpul acelei discuţii eram foarte nervos deoarece soţia mea se speriase ca urmare a prezenţei lui B. la uşa locuinţei noastre, lucru nemaiîntâlnit până atunci. Nu îmi amintesc dacă soţia mea mi-a comunicat telefonic că B. m-a căutat la domiciliu sau dacă mi-a relatat această împrejurare când am ajuns eu acasă. Arăt că am comunicat cu B., în perioada la care am făcut referire anterior, telefonic, prin SMS, prin intermediul aplicaţiei de mesagerie digitală specifice aparatelor x şi prin intermediul aplicaţiei Z. O singură dată am primit de la B. un CV al acestuia prin email, însă eu nu i-am transmis niciodată lui vreun email.

Arăt faptul că, la începutul anului 2017, mi-am dezinstalat aplicaţia Z., întrucât folosirea acesteia putea fi văzută de alte persoane care aveau numărul meu de telefon în lista lor de contacte şi nu am vrut să fiu contactat prin această aplicaţie, însă un motiv este şi acela că B. m-a căutat şi prin intermediul acestei aplicaţii. Mai precizez că, în contextul în care B. m-a tot căutat la începutul anului 2017, în mai multe rânduri am blocat primirea de apeluri sau SMS-uri de la acesta, deoarece mă gândeam ca vrea să-mi ceară bani."

În declaraţia din data de 22 februarie 2017, inculpatul A. a arătat că:

"De asemenea mai arăt faptul că, în contextul în care B. mă tot întreba despre dosarul pe care îl instrumentam şi care îl viza, printre alţii, şi pe D. ("cum mai e cu prostu?"), i-am spus acestuia că respectivul inculpat a venit la audieri cu un alt avocat ales decât cel care îl asistase iniţial, respectiv o doamnă care era îmbrăcată nepotrivit pentru context, fiind foarte decoltată şi că nici măcar nu era aparent cu legitimaţia în regulă. Cred că această discuţie a avut loc după câteva zile de la momentul audierii. Din câte îmi amintesc, nu m-am întâlnit cu B. în ziua audierii lui D. şi nici nu am comunicat cu acesta, printr-o altă cale, detalii referitoare la ancheta penală pe care o conduceam. Menţiunile din cuprinsul ordonanţei de punere în mişcare a acţiunii penale care mă vizează referitoare la dialogul purtat de D. cu B., consider că reprezintă "proiecţia" celui din urmă cu privire la împrejurarea că eu îi spusesem că intenţionez să scap de dosar. Este posibil ca acesta să fi înţeles din discuţiile cu mine că intenţionez să adopt o soluţie de clasare faţă de D., cu toate că realitatea exprimată de mine prosteşte în discuţiile cu el era cu totul alta, respectiv intenţia mea fiind să dispun o soluţie de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei în contextul în care calitatea de deputat care atrăgea competenţa unităţii la care lucram urma să-i înceteze."

Magistratul procuror a mai arătat că este posibil să se fi întâlnit cu B. chiar în ziua audierii lui D. şi, în acest context, să facă referire la ţinuta avocatei acestuia şi la incidentul cu legitimaţia de avocat, însă nu i-a spus niciodată lui B. ce întrebări urma să-i adreseze în timpul anchetei lui D., întrebări pe care le-a formulat pe loc în cadrul anchetei. Referitor la discuţiile telefonice purtate cu B. atunci când era plecat din ţară, inculpatul a arătat că a purtat acele convorbiri, iniţial fiind apelat de B., însă nu s-a răspuns pentru a nu fi taxat în regim de roaming, însă l-a contactat ulterior pe acesta de pe un telefon fix aflat în incinta Aeroportului din Doha. Inculpatul a mai susţinut, în ceea ce privesc comunicările purtate prin SMS sau prin intermediul aplicaţiei "Z.", că şi-a exprimat nedumerirea cu privire la anumite mesaje transmise de B., sens în care a folosit, la un moment dat, semnele exclamării şi întrebării. De asemenea, cunoştea faptul că B. are o menajeră căreia îi spune "Tanti" şi care avea grijă de el, în sensul că îi gătea, se îngrijea să ia tratamentul medical şi îi făcea menajul, astfel că a făcut referire şi la această persoană în cuprinsul conversaţiei.

S-a mai reţinut că inculpatul A. a negat faptul că ar fi pretins de la martorul denunţător D. suma de 260.000 euro, prin intermediul lui B., pentru a adopta o soluţie favorabilă martorului în dosarul în care acesta era cercetat şi care se afla în instrumentarea magistratului procuror, însă probele administrate în cauză astfel cum au fost analizate în cele ce preced dovedesc în afara oricărui dubiu rezonabil săvârşirea de către inculpat a faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că probatoriul administrat a dovedit existenţa unor elemente factuale care conduc la concluzia că inculpatul A. a pretins suma de 260.000 euro martorului denunţător D. pentru a dispune o soluţie favorabilă acestuia în Dosarul nr. x/2014 aflat în instrumentarea sa. Astfel, magistratul procuror A. i-a oferit lui B. detalii despre cercetările care se efectuau în Dosarul nr. x/2014 pe care îl avea în instrumentare, faptul că acestea îl priveau pe "D.", fiul fostului preşedinte al Consiliului judeţean Prahova, i-a dat numărul de telefon al martorului denunţător, i-a spus ce întrebări îi vor fi adresate cu ocazia audierii din data de 20 decembrie 2016, dar şi răspunsurile pe care martorul denunţător trebuia să le dea cu ocazia audierii respective şi i-a relatat aspecte legate de audierea din data de 20 decembrie 2016, respectiv incidentul referitor la faptul că avocatul ales al lui D. nu avea vizată legitimaţia la zi.

Prima instanţă a constatat că probele administrate au demonstrat dincolo de orice îndoială rezonabilă că magistratul procuror A. a fost cel care a furnizat inculpatului B. toate aceste informaţii legate de Dosarul nr. x/2014, tocmai în scopul pretinderii sumei de 260.000 euro şi pentru a-i crea martorului denunţător convingerea că problema juridică a acestuia poate fi soluţionată în schimbul plăţii unei sume de bani, iar declaraţiile inculpatului B. şi ale martorului denunţător D. coroborate cu declaraţia dată în calitate de inculpat de D. la data de 20 decembrie 2016 au dovedit faptul că inculpatului D. i-au fost adresate întrebările comunicate în prealabil acestuia de către B. la data de 19 decembrie 2016, întrebări la care D. a răspuns conform celor sugerate anterior de B.

S-a mai apreciat că inculpatul B. nu avea cum să cunoască ce întrebări urmau să-i fie adresate lui D. cu ocazia audierii, dar nici ce răspunsuri să dea acesta în legătură cu activităţile pentru care era cercetat, după cum nu avea cum să cunoască nici nr. de telefon al lui D., număr ce nu era menţionat pe site-ul Camerei Deputaţilor şi pe care A. îl cunoştea din actele dosarului, furnizându-l şi martorului S. pentru a-l cita pe martorul denunţător în vederea audierii din data de 20 decembrie 2016.

Prima instanţă a mai reţinut că întrebările adresate lui D. la data de 20 decembrie 2016 nu au vizat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea altei unităţi de Parchet, deşi la data respectivă D. îşi pierduse calitatea de deputat în Parlamentul României, ci aspecte legate de presupusa activitate infracţională a acestuia, astfel că a fost infirmată apărarea formulată de A. referitoare la necesitatea reaudierii lui D., acesta susţinând la urmărirea penală că intenţiona să dispună declinarea competenţei de soluţionare a cauzei ca urmare a pierderii calităţii de deputat a lui D. De asemenea, s-a reţinut că, la data de 20 decembrie 2016, după audierea lui D., dar mai înainte de întâlnirea lui B. cu D., s-au întâlnit în seara aceleiaşi zile inculpaţii A. şi B., ocazie cu care A. i-a relatat lui B. incidentul legat de legitimaţia apărătorului ales al lui D., tocmai pentru a-i spori încrederea martorului denunţător că problema juridică a acestuia poate fi rezolvată favorabil în schimbul plăţii unei sume de bani.

În dovedirea săvârşirii de către inculpatul A. a faptei pentru care a fost trimis în judecată au fost apreciate ca relevante şi convorbirile telefonice şi mesajele tip SMS purtate între acesta şi B. la data de 27 decembrie 2016, discuţii în cadrul cărora B. îi comunică faptul că:

"Am luat ... Jumătate cum vorbisem", iar inculpatul A., după o discuţie aparent fără sens, îi transmite acestuia "Auzişi recomandările ... Atenţie la proporţii!", făcând referire evident la partea care îi revenea inculpatului B. conform înţelegerii iniţiale, respectiv 30.000 euro. După întoarcerea în ţară, inculpatul A. a aflat că B. a fost prins în flagrant, informaţie furnizată în cercul prietenilor comuni de martorul O., care, în seara zilei de 27 decembrie 2016, îl rugase pe Q. să îi acorde asistenţă juridică lui B.

S-a mai reţinut de prima instanţă că, începând cu luna ianuarie 2017, inculpatul A. a refuzat în mod sistematic să se întâlnească cu B., dar a încercat să îl prezinte pe acesta în cercul prietenilor comuni ca fiind o persoană ce consumă în exces băuturi alcoolice, stupefiante şi care nu mai restituie împrumuturile efectuate. Astfel, martorul U. a relatat că inculpatul A. i-a spus că "B. trage pe nas, nu şi-a luat doza şi să îl las în pace", martorul X. a arătat că la începutul anului 2017 a primit un SMS de la A. în care acesta îl informa că B. este "neserios" fără a-i da detalii, iar martorul Y., a menţionat că la începutul anului 2017, A. l-a avertizat să nu îi dea bani cu împrumut lui B. care urma să plece în Franţa la un control medical:

"Ţeparul pleacă în Franţa".

În cursul urmăririi penale, inculpatul A. a arătat că inculpatul B. avea o relaţie cu CC., (sora martorului denunţător D.) şi intenţiona să se căsătorească cu aceasta, încercând, astfel să explice întâlnirea lui B. cu D. şi pretinderea de la acesta a sumei de 260.000 euro. Susţinerile inculpatului A. în acest sens au fost infirmate de declaraţiile inculpatului B. şi ale martorilor D. şi O. Astfel, inculpatul B. a relatat că nu avea nicio relaţie cu niciunul dintre membrii E., a purtat într-adevăr o discuţie cu A. după alegerile parlamentare din anul 2016 în cadrul căreia i-a spus că a cunoscut-o pe CC. cu mult timp în urmă, însă nu este real faptul că ar fi avut o relaţie sau că ar fi intenţionat să se căsătorească cu aceasta. S-a constatat că declaraţia inculpatului B. se coroborează cu declaraţia martorului denunţător D., potrivit căreia nu îl cunoştea pe B., nu l-a văzut niciodată şi cu siguranţă sora sa, CC., nu îl cunoştea pe inculpatul B., martorul arătând, de altfel, că nimeni din familia sa nu îl ştia pe B.

De asemenea, martorul O., prieten al inculpatului B., a relatat că:

"Din câte cunosc, B. nu o cunoştea pe CC. Consider că dacă aceasta ar fi cunoscut-o, mi-ar fi relatat cu siguranţă acest lucru. De asemenea, nu am cunoştinţă că B. urma să se căsătorească". Singurul martor care a afirmat existenţa unei relaţii între B. şi CC. este X., care în cursul cercetării judecătoreşti, a arătat că:

"Din spusele lui B. ştiu că în vara anului 2016 acesta mergea la Ploieşti să se întâlnească cu CC. şi că doreşte să se căsătorească cu ea. Acesta îmi spunea că se întâlneşte cu CC. Eu nu i-am văzut niciodată împreună pe cei doi, iar B. pleca de la întâlnirile noastre spunând că merge la Ploieşti să se întâlnească cu CC.. Niciodată nu l-am auzit pe B. vorbind despre D.".

S-a mai reţinut că, în cursul urmăririi penale, întrebat în mod expres dacă ştie ca B. să aibă o relaţie cu CC., martorul X. a arătat că nu are cunoştinţă despre vreo persoană cu acest nume şi nici nu ştie ce relaţii de prietenie avea B. şi nu a putut explica, în mod verosimil, revenirea, sub acest aspect, asupra declaraţiei pe care a dat-o la urmărirea penală, susţinerile sale fiind infirmate chiar de martorul denunţător D.

S-a relevat că toate împrejurările de fapt arătate au condus la concluzia că inculpatul A. i-a furnizat informaţii lui B. cu privire la dosarul în care era cercetat D., i-a dat numărul de telefon al acestuia, a ţinut permanent legătura cu B., fiind informat despre atitudinea lui D. vis-a vis de plata unei sume de bani în vederea rezolvării problemelor sale juridice, dar şi de demersurile efectuate pentru a intra în posesia sumei respective, i-a dat detalii lui B. despre audierea din 20 decembrie 2016, l-a "avertizat" pe B. să nu încalce înţelegerea avută anterior de a păstra doar o anumită parte din banii primiţi.

S-a constatat nefondată solicitarea inculpatului A. de achitare în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen. şi, în subsidiar, în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., întrucât toate elementele anterior arătate, referitoare la conduita inculpatului au condus la concluzia că finalitatea unor astfel de demersuri a fost tocmai obţinerea unei sume de bani de la martorul D. pentru rezolvarea favorabilă a situaţiei sale juridice, precedată de pretinderea acestei sume.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a mai reţinut faptul că, dacă susţinerile inculpatului A. ar fi reale, nu se explică în mod verosimil de ce inculpatul B. l-ar fi implicat în activitatea infracţională pe prietenul său A., din moment ce a recunoscut fapta şi şi-a asumat consecinţele acesteia, respectiv condamnarea la pedeapsa închisorii, în condiţiile în care, dacă ar fi comis infracţiunea de trafic de influenţă, limitele pedepsei ar fi fost mai reduse.

Prima instanţă a apreciat, de asemenea, nefondată apărarea inculpatului A. în sensul că nu putea dispune o soluţie de clasare în cauza respectivă, ci una de declinare a competenţei având în vedere că martorul denunţător D. - inculpat în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 - şi-a pierdut calitatea de deputat în Parlamentul României, după alegerile parlamentare din data de 11 decembrie 2016, întrucât audierea lui D. de la data de 20 decembrie 2016, dată la care era deja cunoscut rezultatul alegerilor parlamentare din 11 decembrie 2016, nu a vizat aspecte legate de calitatea de deputat avută anterior de acesta sau de vreo eventuală calitate specială a persoanelor faţă de care se efectua urmărirea penală şi care ar fi atras competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci aspecte legate de presupusa activitate infracţională a persoanelor cercetate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că, pe de altă parte, inculpatul A., în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar în ipoteza pierderii calităţii de deputat a lui D., putea reţine cauza şi dispune o soluţie cu privire la acesta, având în vedere şi dispoziţiile art. 325 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora procurorii din cadrul Parchetului ierarhic superior pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa Parchetelor ierarhic inferioare, cu respectarea dispoziţiilor legale.

Prima instanţă, reţinând că inculpatul A., prin apărătorii săi aleşi, a solicitat înlăturarea raportului de constatare criminalistică asupra comportamentului simulat nr. x din data de 6 aprilie 2017, întocmit de I.P.J. Buzău, întrucât aparatul de testare nu respectă standardele de calitate şi management prevăzute de O.G. nr. 23/2009, nu este atestat de RENAR - Asociaţia de Acreditare din România, iar raportul a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 173 alin. (3) din C. proc. pen., a apreciat că deşi rezultatul testului poligraf nu constituie un mijloc de probă în înţelesul art. 97 din C. proc. pen., totuşi acesta oferă doar indicii asupra comportamentului unei persoane, a căror relevanţă se apreciază însă, prin prisma probelor administrate în cursul procesului penal.

Referitor la solicitarea inculpatului A. de înlăturare a probelor administrate după prinderea în flagrant a inculpatului B., respectiv a convorbirilor telefonice şi a convorbirilor purtate prin intermediul aplicaţiei "Z." între A. şi B., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a reţinut că inculpatul A. a solicitat înlăturarea acestor probe şi în cursul procedurii de cameră preliminară, întrucât prin încheierea din data de 21 iunie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară au fost respinse ca nefondate cererile şi excepţiile invocate de inculpat, iar ulterior, în cursul cercetării judecătoreşti, nu au intervenit elemente noi care să conducă la o soluţie contrară.

În drept, s-a reţinut de prima instanţă că fapta inculpatului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, de a pretinde în cursul lunii decembrie 2016, în mod indirect, prin intermediul inculpatului B., suma de 260.000 euro de la martorul denunţător D., cercetat pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani în Dosarul nr. x/2014 aflat în instrumentarea magistratului procuror, cu scopul adoptării unei soluţii favorabile martorului denunţător, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatului B. de a-i înlesni inculpatului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, să pretindă în cursul lunii decembrie 2016, suma de 260.000 euro, din care a primit efectiv în data de 27 decembrie 2016 suma de 30.000 euro, de la martorul denunţător D., cu scopul adoptării unei soluţii favorabile acestuia de către magistratul procuror în Dosarul nr. x/2014 în care martorul era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor, cu un grad ridicat de pericol social, împrejurările şi modul de comitere a acestora, consecinţele infracţiunilor, scopul urmărit de inculpaţi, nivelul de educaţie, starea de sănătate, conduita inculpaţilor după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal. Astfel, inculpatul A., la data faptei, îndeplinea funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce conferă infracţiunii reţinută în sarcina sa o gravitate sporită, fiind grav afectat prestigiul justiţiei.

Totodată, prima instanţă a apreciat că aplicarea unei pedepse într-un cuantum minim prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, însă cu executare în regim de detenţie este în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei, reţinând că inculpatul A. nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, s-a prezentat la toate termenele de judecată, dar a pretins o sumă importantă de bani pentru a dispune o soluţie favorabilă persoanei cercetate şi a-şi asigura astfel, în mod ilicit, obţinerea unor foloase necuvenite, creând percepţia în rândul opiniei publice că este posibilă soluţionarea favorabilă a problemelor judiciare prin plata unor sume de bani, antrenându-l în activitatea infracţională pe prietenul său, inculpatul B.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, reţinând că prin încheierea din data de 3 octombrie 2017 a fost respinsă cererea inculpatului B. privind judecarea cauzei în procedura simplificată, dar că în urma administrării tuturor probelor a rezultat aceeaşi situaţie de fapt cu cea recunoscută de inculpat, a constatat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., astfel că inculpatului B. i-a aplicat o pedeapsă situată înspre limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, reduse cu o treime. Astfel, prima instanţă a reţinut că inculpatul B. a avut o conduită sinceră pe parcursul procesului penal, recunoscând fapta încă din cursul urmăririi penale, relatând împrejurările în care a comis infracţiunea, prin declaraţiile sale contribuind la aflarea adevărului în cauză. De asemenea, a reţinut că inculpatul B. a respectat toate obligaţiile impuse în cadrul măsurii controlului judiciar, a înţeles şi şi-a asumat consecinţele juridice ale faptei sale, are grave probleme de sănătate, după cum reiese din actele medicale aflate la dosarul cauzei, fiind încadrat în muncă conform înscrisurilor existente la dosar.

În raport cu persoana inculpatului B., acesta recunoscând şi regretând fapta comisă, dar şi în funcţie de posibilităţile sale de îndreptare, prima instanţă a apreciat că aplicarea unei pedepse fără executarea acesteia este suficientă, fiind însă necesară supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă determinată şi considerând că acesta nu va mai comite alte infracţiuni, motiv pentru care a aplicat dispoziţiile art. 91 şi următoarele C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

III. Cercetarea Judecătorească în Apel

Împotriva sentinţei penale sus menţionate, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpatul A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru motivele arătate în scris în memoriile depuse la dosar - Direcţia Naţională Anticorupţie la filele x ale dosarului de apel şi inculpatul A. la filele x ale dosarului de apel - dar şi pentru cele susţinute oral şi redate în detaliu în încheierea de dezbateri de la termenul din 23 septembrie 2019, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, motive ce urmează a fi analizate punctual, cu ocazia examinării cauzei în apel.

Dosarul a fost înregistrat la data de 26 iunie 2018 pe rolul Completului de 5 Judecători sub nr. x/2018, cu prim termen de judecată stabilit aleatoriu la 8 octombrie 2018.

La primul termen de judecată, instanţa de control judiciar, la solicitarea intimatului inculpat B., a amânat judecarea cauzei pentru lipsă de apărare.

La termenul din 05 noiembrie 2018 instanţa de apel, luând act că a fost depusă la dosar cererea de probe de către apelantul intimat inculpat A., a dispus emiterea unei adrese către procurorul general al României cu solicitarea de a comunica, prin conformare la dispoziţiile art. 888 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată cu modificările şi completările ulterioare, dacă, în procedura examinării apelului, participarea la şedinţa de judecată va fi asigurată de procurori din cadrul secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie sau de către procurori din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, întrucât în dosarul aflat pe rolul Completului de 5 Judecători, penal 1, în apel sunt vizate infracţiuni săvârşite de magistraţi (apelantul intimat inculpat-procuror suspendat - A., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 emis de Direcţia Naţională Anticorupţie pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

La termenul din 3 decembrie 2018, cu majoritate, s-a acordat termen administrativ la data de 14 ianuarie 2019, ca urmare a pronunţării Sentinţei civile nr. 4.827 din 23.11.2018 în Dosarul nr. x/2018 de secţia contencios administrativ şi fiscal, a Curţii de Apel Bucureşti, prin care, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată şi republicată, s-a dispus suspendarea executării Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 137 din 08.11.2018, prin care s-a aprobat tragerea la sorţi a membrilor Completului de 5 Judecători pentru toate cauzele penale, din şedinţa din 03 decembrie 2018 .

Prin rezoluţia din data de 12 decembrie 2018 a vicepreşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător EE., în baza punctului 3 lit. a) din Hotărârea nr. 156 din 06 decembrie 2018 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol în vederea repartizării aleatorii către Completurile de 5 Judecători nou înfiinţate, în temeiul art. 4 alin. (1) din Hotărârea nr. 1.367 din 05 decembrie 2018, adoptată de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cu referire la efectele Deciziei nr. 685 din 07.11.2018 a Curţii Constituţionale a României .

Urmare a măsurilor administrative dispuse, Dosarul nr. x/2018 a fost rerepartizat Completului de 5 Judecători, penal 2 - 2018 şi a primit nou termen de judecată la data de 19 decembrie 2018, când, urmare imposibilităţii obiective de prezentare a apărătorului ales al apelantului inculpat A., s-a amânat judecarea cauzei.

La termenul din data de 21 ianuarie 2019, instanţa de control judiciar, din oficiu, a amânat cauza având în vedere că la data de 31 ianuarie 2019 au fost convocate Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a decide dacă se modifică jurisprudenţa Completurilor de 5 Judecători cu privire la interpretarea şi aplicarea principiului continuităţii completului de judecată, subsumat regulii anualităţii ce guvernează activitatea acestor formaţiuni de judecată.

La termenul din data de 18 februarie 2019, instanţa de apel a dispus amânarea judecării cauzei având în vedere că la data de 26 februarie 2019, pe rolul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se află Dosarul nr. x/2018 şi Dosarul nr. x/2019, cauze conexate în care urma a se da o rezolvare vizând aplicarea art. 888 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.

La termenul din data de 18 martie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători Penal 2 - 2018, s-a pronunţat asupra cererilor în probaţiune formulate şi, în vederea începerii cercetării judecătoreşti, a stabilit următorul termen de judecată la 20 mai 2019. Astfel, instanţa de control judiciar a admis, în parte, cererea de probe formulată de apelantul inculpat A. şi a încuviinţat audierea martorilor D., I. şi J., respingând proba cu înscrisuri solicitată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Totodată, a prorogat la termenul din 20 mai 2019 discutarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 888 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, modificate prin art. 14 pct. 4 şi 6 din O.U.G. nr. 7/2019, termen până la care a pus în vedere reprezentantului Ministerului Public să ia legătura cu secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a se preciza dacă se menţine sau nu calea de atac promovată din prezenta cauză.

La termenul din data de 20 mai 2019, instanţa de apel, luând act de imposibilitatea obiectivă de prezentare a martorului D. şi de poziţia exprimată de reprezentantul Ministerului Public, în sensul că a încunoştinţat secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la stadiul procesual şi obiectul prezentei cauze, în vederea continuării cercetării judecătoreşti, a dispus reluarea procedurii de citare cu martorii încuviinţaţi, a pus în vedere inculpatului A. să se prezinte la termenul acordat în vederea audierii, a respins cererea apărătorilor aleşi ai apelantului intimat inculpat A. şi intimatului inculpat B., de emitere a unor adrese către K. şi respectiv, către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru a comunica date suplimentare în legătură cu martorii I. şi J. şi a stabilit termen la data de 10 iunie 2019. La acelaşi termen, în Dosarul asociat nr. x/2018, instanţa de apel a respins şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată şi formulată în scris de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Judiciară, Serviciul judiciar penal.

La termenul din data de 10 iunie 2019, instanţa de control judiciar a procedat la audierea apelantului intimat inculpat A. şi a martorilor prezenţi D. şi J. (declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar, fixând termen pentru continuarea cercetării judecătoreşti la 23 septembrie 2019.

La termenul din data de 23 septembrie 2019, prealabil acordării cuvântului asupra apelurilor formulate, instanţa de apel a procedat la audierea martorei I. (declaraţia fiind ataşată la filele x ale dosarului de apel). Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probatorii de administrat, în temeiul art. 420 alin. (6) şi 11 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească şi, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul în dezbateri, susţinerile reprezentantului Ministerului Public, apărătorilor aleşi ai apelantului inculpat A. şi intimatului inculpat B., precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor fiind redate în detaliu în încheierea de dezbateri de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta decizie, motiv pentru care nu se vor mai relua.

III. Sinteza motivelor de apel

Iniţial, prin motivele scrise depuse la dosar, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, în esenţă, a criticat Sentinţa penală nr. 314 din 22 mai 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2017 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe inculpaţii A. şi B., cu privire la greşita modalitate de individualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi condamnaţi A. (sub aspectul cuantumului redus, respectiv minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea de luare de mită săvârşită de acesta) şi B. (atât sub aspectul cuantumului pedepsei - orientat spre minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea de complicitate la luare de mită, cât şi sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei stabilite acestuia, respectiv a suspendării sub supraveghere). Ulterior, la termenul din 23 septembrie 2019, reprezentantul Ministerului Public a precizat oral că susţine parţial apelul declarat în cauză şi formulat în scris de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie ce vizează netemeinicia hotărârii primei instanţe, mai concret numai în ceea ce priveşte modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului A., nu şi a pedepsei aplicate inculpatului B., întrucât, referitor la acesta din urmă, a apreciat că pedeapsa stabilită la fond a fost just individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare.

Cu privire la inculpatul A., reprezentantul Ministerului Public a criticat cuantumul redus al pedepsei aplicate acestuia pentru infracţiunea comisă şi a solicitat, în motivele scrise, aplicarea unei pedepse orientate spre mediu (majorată de la 4 ani la 7 ani închisoare), în contextul în care inculpatul era magistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ocupând şi funcţia de şef serviciu pentru coordonarea activităţii Ministerului Public în domeniul drepturilor de proprietate intelectuală şi a apreciat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, ca instanţă de fond, a aplicat o pedeapsă excesiv de blândă. A mai arătat că prima instanţă i-a aplicat inculpatului o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege, deşi a reţinut că acesta a denaturat adevărul şi nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar prin infracţiunea săvârşită, de o gravitate sporită, a fost profund afectat prestigiul justiţiei, cu atât mai mult cu cât a pretins o sumă foarte mare de bani în legătură cu un dosar important vizând infracţiuni economice, dar şi fapte legate de corupţia alegătorilor, dosar care a fost finalizat de către o altă unitate de Parchet prin trimiterea în judecată a unor inculpaţi, nefiind de neglijat nici atitudinea inculpatului A. avută pe parcursul procesului penal faţă de celălalt coinculpat, B., pe care l-a discreditat şi de care s-a dezis, deşi toţi martorii audiaţi sub acest aspect i-au perceput ca fiind buni prieteni şi foşti colegi de facultate.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., în motivele scrise, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a solicitat aplicarea unei pedepse de 4 ani şi 6 luni, cu executare în regim privativ de libertate, invocând faptul că inculpatul dorea să obţină o sumă mare de bani în schimbul ajutorului dat la comiterea faptei, că s-a preocupat de găsirea unor locaţii securizate pentru a comunica cu denunţătorul şi că a stăruit în obţinerea unor sume mari de bani, aspecte care nu pot fi negate sau ignorate.

În funcţie de cele reţinute de prima instanţă, reprezentantul Ministerului Public, în cadrul dezbaterilor, a solicitat instanţei de control judiciar să respingă apelul declarat de Parchet în privinţa inculpatului B., considerând că pedeapsa stabilită de prima instanţă a fost just individualizată, atât cu privire la cuantum, cât şi cu privire la modalitatea de executare, în raport cu motivarea hotărârii şi, în special, cu conduita avută de inculpat pe parcursul judecării cauzei.

Apelantul intimat inculpat A., prin apărătorul ales, a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de Ministerul Public, întrucât nu există elemente care să conducă la ideea că inculpatul ar fi săvârşit această faptă. Totodată, având cuvântul asupra propriului apel, apărătorul ales al apelantului inculpat A., prin motivele de apel expuse în scris la dosarul cauzei, prin susţinerile orale în cadrul dezbaterilor şi prin notele de concluzii scrise (ataşate la dosarul de apel), în esenţă, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în tot a sentinţei primei instanţe iar, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului, urmare a constatării incidenţei dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen., prin raportare la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta imputată acestuia nu există.

S-a arătat că este cert că, în speţă, a fost săvârşită o faptă de corupţie, iar apărarea inculpatului B. a solicitat în mod întemeiat la termenul de dezbateri în faţa instanţei de fond schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecăţii în infracţiunea de trafic de influenţă, solicitare corectă, care, dacă ar fi fost pusă serios în discuţia părţilor, ar fi generat achitarea inculpatului A.

S-a susţinut că situaţia de fapt dedusă judecăţii are aspecte de necontestat, martorul D. fiind, într-adevăr, chemat la o întâlnire de către inculpatul B., care i-a spus că are un dosar în curs de cercetare şi că urmează să fie audiat la data de 20 decembrie 2016 de către procurorul A., însă procurorul de caz a pus pe seama unei înţelegeri ilicite între cei doi inculpaţi informaţiile pe care A. i le-a dat lui B. În realitate, situaţia de fapt a rezultat din declaraţiile date de A., care, în faţa instanţei de apel, precum şi anterior de-a lungul cercetărilor şi judecăţii în faţa primei instanţe, contrar celor susţinute de reprezentantul Ministerului Public în sensul că s-ar fi dezis de prietenia de zeci de ani care l-a legat de B. şi a încercat să îl discrediteze pe acesta din urmă, a precizat constant că, fiind prieten cu B. din anul 1990, aveau întâlniri frecvente şi cunoşteau reciproc aspecte de viaţă personală, sentimentală şi profesională, probleme de sănătate, dificultăţi de ordin financiar.

Totodată, martorul X., prieten comun al celor doi inculpaţi, audiat în această cauză a relatat şi el că l-a auzit pe inculpatul B. exprimându-şi aprecierea faţă de doamna CC. şi dorinţa de a fi mai apropiat faţă de aceasta, iar la discuţia care a avut loc între cei doi inculpaţi, fiind reluat subiectul "CC.", inculpatul B. a reafirmat că doreşte să o cunoască, moment în care A. a replicat (aspect recunoscut de inculpat) că este cel mai nepotrivit lucru pe care îl poate face B., afirmaţie izvorâtă tocmai din afecţiune şi prietenie, motivul fiind unul de natură profesională, care ţinea de anchetă, întrucât întreaga E. făcea obiectul unor investigaţii penale (făcând trimitere la situaţia tatălui FF., despre care opinia publică ştia că din cauza unei probleme medicale s-a renunţat la arestarea lui). În acest context, inculpatul A. i-a spus inculpatului B. că are un dosar în lucru cu D., pe care l-a şi citat la o dată apropiată de întâlnirea celor doi, afirmând în mod real că "abia aştept să mă scap de dosar", exprimare care a fost percepută de B. în sensul că urmează o soluţie favorabilă de netrimitere în judecată, aşa cum ar înţelege orice jurist.

S-a mai arătat că inculpatul A. nu a recunoscut că i-ar fi furnizat inculpatului B. date despre obiectul dosarului sau faptele cercetate, dar acceptă posibilitatea să îi fi spus că D. este cercetat pentru evaziune fiscală, chiar dacă nu este deontologic ca un procuror să furnizeze informaţii din dosarele care îi sunt repartizate spre soluţionare. B. este cel care l-a contactat pe D., iar acuzaţiile din rechizitoriu au fost preluate şi în hotărârea atacată, în sensul că A. i-a spus lui B. că urmează să îl cheme în vederea audierii pe D., furnizându-i şi date de contact, motiv pentru care a solicitat a fi evaluată declaraţia destul de contradictorie a inculpatului B., care a spus că nu îl cunoştea pe D., însă a intrat pe site-ul Camerei Deputaţilor, i-a văzut poza pentru că fusese ales recent deputat şi a preluat numărul de telefon de pe site, deşi numerele de telefon ale deputaţilor nu se află pe site-ul Camerei Deputaţilor.

Astfel, dacă s-a încercat obţinerea numărului de telefon al lui D., acest lucru s-a realizat prin intermediul numitului O., care era patronul restaurantului L. (pe care-l frecventau aceştia), care în mod cert, cunoştea numerele de telefon ale clienţilor care făceau rezervări în mod frecvent. În aceste circumstanţe, a avut loc prima discuţie dintre cei doi inculpaţi, prealabilă datei de 20 decembrie 2016, data la care urma să fie audiat D., B. spunând că a avut şi o listă de întrebări pe care i-a dat-o lui D. Însă, audiat fiind în faţa Completului de 5 Judecători, martorul D. nu a mai fost atât de sigur în a relata că i-a fost dată o listă, dar a precizat că i s-a sugerat cam ce anume ar trebui să fie întrebat. A mai susţinut că trebuie avut în vedere faptul că B. a profesat foarte mulţi ani ca avocat, fiind absolvent al Facultăţii de Drept în anul 1994, astfel că, fiind vorba de o faptă de evaziune fiscală, putea să prefigureze ce întrebări urmau a-i fi adresate lui D. cu ocazia audierii din 20 decembrie 2016. B. i-a furnizat anumite informaţii lui D., care însă nu proveneau de la A. şi care nu s-au confirmat, anume că dosarul lui urma să fie soluţionat favorabil.

Or, pe parcursul urmăririi penale, chiar procurorul A. a dispus o soluţie intermediară de clasare pentru infracţiuni intermediare, comunicată tuturor celor cercetaţi, inclusiv lui D., fără să se pună problema ca procurorul A. să ceară foloase injuste, iar comunicarea s-a făcut conform procedurii, în acea cauză penală fiind deja pronunţată o soluţie de clasare.

Astfel, ceea ce a înţeles inculpatul B. din discuţia cu inculpatul A., care a spus că "vreau să mă scap de dosar", este cu siguranţă faptul că vrea să pronunţe o soluţie de clasare, pentru că altfel nu se pot explica solicitările de bani, într-o primă discuţie fiind vorba despre 260.000 euro, pentru a fi împărţiţi cu procurorul.

B. a mai afirmat şi că s-a schimbat echipa de poliţişti, însă cu ocazia, audierii martorilor poliţişti la prima instanţă, dar şi în apel, situaţia nu s-a confirmat, din declaraţiile lor, inclusiv a martorului J., rezultând că nu s-a schimbat nimic, fiind de luni de zile aceiaşi poliţişti care lucrau cu A. în dosare. Prin urmare, lui D. i s-au cerut aceşti bani, i s-au dat minime detalii din dosar, legate de faptul că va fi audiat, fiind clar că acest lucru l-a precizat procurorul A. şi că se va da o soluţie favorabilă, aspect dedus de B., întrucât procurorul A. nu a afirmat acest lucru.

Referitor la audierea din 20 decembrie 2016, procurorul de caz a apreciat că modul în care s-a comportat procurorul A. vădeşte intenţia acestuia de a-i forma convingerea lui D. că va fi dată o soluţie favorabilă, or, dimpotrivă, procurorul A., ştiind că a avansat o asemenea propunere de sute de mii de euro pentru a lua mită, în loc să fie mai amabil, a fost destul de ostil, inclusiv cu doamna avocat care acorda asistenţă juridică inculpatului D. la 20 decembrie 2016, a cărei legitimaţie nu era vizată pe anul 2016, dispunând verificări în acest sens prin intermediul unui poliţist.

În legătură cu lista de întrebări despre care se afirmă că i-a fost dată lui B. spre a o plasa mai departe lui D., s-a solicitat a se observa că aceasta nu se regăseşte nicăieri în dosar, întrucât nimeni nu a confirmat existenţa acestei liste, sens în care trebuie evaluată declaraţia martorelor I. (avocat care l-a asistat pe inculpatul D. la data de 20 decembrie 2016 şi care a precizat că nu putea percheziţiona/verifica dosarul de urmărire penală) şi R. (grefier, care a precizat că procurorul A. nu făcea niciodată acest lucru, ci acesta audia liber, cu dosarul în faţă). S-a arătat că în aceeaşi manieră a decurs şi audierea inculpatului D. la data de 20 decembrie 2016, procurorul A. a audiat liber, cu dosarul în faţă, punând câteva întrebări, fiind, totodată, audiaţi toţi inculpaţii din dosar, mai mult de zece, astfel că audierea inculpatului D. înainte de a fi dată soluţia declinării era firească şi obligatorie, pentru a şti dacă inculpaţii mai sunt în viaţă, în ţară, mai au acelaşi domiciliu şi alte verificări care se impuneau.

În cadrul audierii din 20 decembrie 2016, procurorul de caz a reţinut că a existat o strategie de audiere neobişnuită, în sensul că procurorul A. l-a pus pe unul dintre poliţiştii judiciari să intervină cu o întrebare care nu fusese în planul de anchetă, aspect reluat şi de prima instanţă, or, acest lucru nu s-a confirmat, nici măcar de către avocatul care l-a asistat pe inculpatul D. la acea audiere.

Referitor la modalitatea de citare, conform acuzării şi celor reţinute şi de prima instanţă, s-a procedat la o citare telefonică, care este legală şi des uzitată, citarea fiind îndeplinită şi prin intermediul mesajelor de tip sms, e-mail, GG., iar numerele de telefon ale inculpaţilor şi părţilor din dosar nu erau deţinute de procurorul A., ci se regăseau pe marginea declaraţiilor acestora.

După audierea din 20 decembrie 2016, care nu a avut în sine nimic neobişnuit, aspect precizat inclusiv de martora I., pe care au deranjat-o doar anumite verificări care au fost făcute, a avut loc o discuţie explicată de A. ca fiind o discuţie "între băieţi", în care acesta şi-a exprimat aprecierea faţă de doamna avocat I. şi în aceeaşi discuţie, A. i-a povestit lui B. că doamna avocat a venit cu o legitimaţie nevizată, că a dispus verificări, lucruri fără legătură cu dosarul penal. Din această discuţie B. a reţinut anumite lucruri, spunându-i lui D. că ştie că a venit la audieri cu o doamnă avocat, că procurorul a dispus verificări cu privire la calitatea acesteia de avocat şi, în acest context, D., care imediat a mers şi a făcut denunţ, deja avea reprezentarea că B. ştie lucruri din dosar.

Apărarea a solicitat a fi examinată declaraţia denunţătorului D., care nu are niciun interes procesual în cauză şi care a spus constant, inclusiv cu ocazia reaudierii în faţa instanţei de apel, că a avut convingerea că procurorul A. nu ştia nimic şi că, în opinia lui, nu a existat nicio înţelegere, totul fiind o tentativă de înşelare a lui.

A urmat acţiunea de prindere în flagrant, când inculpatul B. a fost reţinut în incinta restaurantului L. având asupra sa mapa de laptop în care se aflau 30.000 de euro marcaţi şi, ulterior audierii la DNA Ploieşti, unde, în opinia apărătorului, s-au întâmplat lucruri grave, în sensul că asupra inculpatului B. s-au făcut presiuni pentru a declara împotriva lui A., acesta fiind dus în arestul poliţiei Câmpina însoţit de procurorul BB., unde i s-a pus în vedere că va fi reţinut, miza fiind să dea declaraţii împotriva lui A., iar inculpatul B. a făcut o declaraţie de recunoaştere pe care a menţinut-o în faţa instanţei şi nu a exercitat cale de atac.

Inculpatul A., prin apărătorul ales, a mai solicitat instanţei să cenzureze declaraţiile inculpatului B. astfel cum rezultă din probe, dar şi dintr-un raţionament juridic şi uman, întrucât acestea au fost obţinute prin presiunea pusă asupra lui B., fiind obţinute probe împotriva inculpatului A., pe care organul de urmărire penală le-a răstălmăcit şi reinterpretat şi a solicitat instanţei să evalueze apelurile telefonice şi mesajele lui A. pentru a verifica dacă răspunsurile lui au vreo legătură cu ascunderea săvârşirii unei fapte penale sau cu implicarea lui în vreo infracţiune. Astfel, la mesajele lui B. în care acesta afirma "îi ţin la mine, iau jumătate, dau jumătate", A. i-a răspuns "ai grijă la sănătate, ai grijă la menajeră", confirmându-se astfel, inclusiv din declaraţia martorei V., colegă a lui B., că acesta avea probleme de sănătate şi că avea o menajeră,

S-a mai arătat că inculpatul A. a fost asaltat, urmărit, supravegheat până la momentul în care s-a dispus o măsură preventivă de control judiciar, iar B. a fost trimis acasă la acesta, deşi se ştia că soţia lui A. este o persoană cu grave probleme de sănătate, încercându-se prin toate mijloacele să spună orice ar fi putut să îi ateste implicarea în faptă, dar fără succes.

S-a apreciat ca având relevanţă în acest context şi declaraţia martorului X., prieten comun al celor doi, care a precizat că a fost sunat de B. pe data de 30 decembrie şi i-a cerut 100 euro împrumut şi i-a spus să se întâlnească pentru că are ceva să îi spună, dar nu s-au mai întâlnit pentru că X. era în drum spre aeroport, acelaşi martor arătând că a avut o discuţie cu A. care i-a spus despre B. că "l-a nenorocit".

Apelantul inculpat A., prin apărător ales, a susţinut în motivele de apel formulate în scris că din reevaluarea materialului probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească în primă instanţă, se impune achitarea sa, deoarece fapta imputată nu există. A invocat, în scris, ca argumente suplimentare celor deja susţinute oral în faţa instanţei de apel, faptul că judecătorul de drepturi şi libertăţi de la secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu ocazia soluţionării plângerii formulate de inculpatul A. împotriva măsurii controlului judiciar dispuse faţă de acesta prin Ordonanţa din 22.02.2017 emisă în Dosarul nr. x/2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie Ploieşti, prin încheierea nr. 112 din 03.03.201, a admis plângerea şi a dispus revocarea măsurii controlului judiciar, procedând la o analiză obiectivă şi pertinentă a materialului probator administrat până la momentul respectiv şi care a rămas nemodificat în substanţa sa până la finalul urmăririi penale, fiind confirmat cu ocazia readministrării probelor de către prima instanţă.

A mai relevat în scris, că în cuprinsul aceleiaşi încheieri judecătorul de drepturi şi libertăţi a evaluat şi declaraţia cu valoare de denunţ dată de inculpatul B., remarcând justificat că acesta a fost audiat într-un moment de maximă tensiune şi stres psihologic, având opţiunea fie de a-şi asuma întreaga responsabilitate a faptelor sale, fie de a formula denunţ împotriva procurorului A. atribuindu-i acestuia iniţiativa infracţională şi obţinând, totodată, beneficiul legal al reducerii limitelor de pedeapsă, ceea ce s-a şi petrecut în final. Cercetarea judecătorească efectuată în cauză nu a modificat cu nimic situaţia de fapt avută în vedere la momentul soluţionării plângerii împotriva măsurii controlului judiciar, prin urmare, nu există niciun motiv decurgând din ansamblul probelor care să justifice condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de de luare de mită.

Apelantul inculpat, prin apărător, a mai arătat că săvârşirea unei fapte penale de către o persoană implică în mod necesar o activitate materială efectivă din partea acesteia, coroborată cu reprezentarea subiectivă a faptului că participă, în calitate de autor în cazul de faţă, la comiterea unei infracţiuni, iar vinovăţia nu poate fi prezumată şi nici dedusă din interpretarea unor mijloace de probă sau din răstălmăcirea unor cuvinte sau propoziţii obţinute prin interceptări ale comunicaţiilor.

A apreciat că instanţa de fond realizează, de fapt, o asumare a tezei din rechizitoriu că datele şi informaţiile pe care le deţinea inculpatul B. în legătură cu dosarul în care era cercetat martorul D. nu puteau proveni decât de la inculpatul A., respectiv că acesta instrumenta un dosar, obiectul respectivului dosar, data fixată pentru audiere şi întrebările ce urmau a-i fi adresate. Fiind în posesia acestor informaţii a căror sursă unică era, în opinia instanţei de fond, procurorul A., inculpatul B. a acţionat în spiritul unei înţelegeri pe care o avea cu acesta în încercarea de a obţine importante foloase materiale de la denunţător, în schimbul promisiunii adoptării unei soluţii favorabile în ceea ce-1 priveşte.

Or, inculpatul B. a deţinut într-adevăr informaţii minimale în legătură cu cauza, primite de la procurorul A., în cadrul unor întâlniri amicale, nu avea nicio reprezentare clară în legătură cu soluţia ce urma a fi dispusă de către procuror, iar iniţiativa solicitării de bani i-a aparţinut în întregime.

În opinia apărării inculpatului, prima instanţă, similar organelor de urmărire penală, încearcă să atribuie procurorului A. o abilitate deosebită în evitarea discuţiilor şi întâlnirilor cu B., presupunând că acesta fie simţea, fie aflase în mod efectiv că prietenul său este în dificultate şi că orice întâlnire sau discuţie cu aceasta ar fi de natură să-l implice într-o acţiune ilicită, prin urmare prezenţa sa de spirit ulterioară consumării faptei şi abilitatea de a-l evita pe coinculpat, s-ar explica nu prin neimplicare, ci printr-o capacitate proprie de evitare a situaţiilor periculoase, apreciind că, la nivel speculativ pot fi vehiculate orice fel de ipoteze în legătură cu comportamentul şi reacţiile unui individ, însă participaţia penală trebuie dovedită şi trebuie să rezulte din probatorii certe care, în speţă, lipsesc în totalitate.

A considerat că vinovăţia inculpatului A. nu poate fi nici prezumată şi nici dedusă din interpretarea unor situaţii de fapt de care acesta este străin, la care s-a raportat într-o manieră proprie considerând-o deranjantă şi în afara relaţiilor uzuale dintre cei doi şi pe care a explicat-o organelor de urmărire penală cu ocazia audierii (fiind vorba de evitarea contactelor cu B. după ce comportamentul acestuia a devenit neobişnuit, insistent în a-l contacta telefonic, prin mesaje ori prin vizite la domiciliu).

Raportat la întreg materialul probator administrat în cauză, a conchis solicitând instanţei de apel să constate să inculpatul nu a săvârşit infracţiunea de luare de mită nefiind întrunite condiţiile de tipicitate nici sub aspectul elementului material al acestei infracţiuni şi nici sub aspectul reprezentării subiective a implicării sale în comiterea acesteia, motiv pentru care se impune admiterea apelului şi achitarea inculpatului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă şi în apel, constată că sunt nefondate apelurile declarate de inculpatul A. şi de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, urmând a fi respinse pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Astfel, reevaluând materialul probator administrat pe tot parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă, prin raportare la cel administrat direct şi nemijlocit în faza de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, constată că prima instanţă a procedat în mod legal şi temeinic, dispunând justificat condamnarea inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost cercetaţi şi trimişi în judecată, reţinând vinovăţia certă a acestora în comiterea faptelor imputate şi procedând la o justă încadrare juridică a acestora, astfel cum au fost redate cu prilejul analizării judicioase şi reţinerii corecte a situaţiei de fapt.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, constată că prima instanţă a procedat în mod corect, acordând eficienţa cuvenită atât circumstanţelor reale ale săvârşirii faptelor, cât şi celor personale ale inculpaţilor, atunci când a aplicat inculpatului A. pedeapsa de la 4 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar inculpatului B. pedeapsa de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pentru complicitate la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., suspendând sub supraveghere executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, în baza art. 91 alin. (1) C. pen.

IV. Analiza motivelor de apel

IV.A) Criticile vizând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii primei instanţe, circumscrise cererii de reformare a acesteia în principal din perspectiva greşitei soluţii de condamnare a inculpatului A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, sunt nefondate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, analizând probatoriul administrat în mod nemijlocit în apel, la data de 10.06.2018 [(declaraţia inculpatului A. şi depoziţiile martorilor: D., J. şi I., prin coroborare cu probatoriul administrat în faza de urmărire penală [(declaraţiile inculpaţilor: B. (declaraţie de suspect dată la 28.12.2018, declaraţii de inculpat date la 28.12.2016, la 17.02.2017 şi la 24.02.2017 şi A. (declaraţie de suspect la 22.02.2017, declaraţii de inculpat date în aceeaşi zi; denunţul din 22.12.2016 şi declaraţiile date de martorul D. (la 23.12.2016 şi 27.12.2016 ataşate la vol. I d.u.p); depoziţiile martorilor din lucrări, dar şi acelor propuşi în apărare: N. (dată la 27.12.2016, d.u.p.), T. (dată la 27.12.2016, d.u.p.), O. (date la 27.12.2016 şi la 28.12.2016, vol. I d.u.p. şi la data de 27.02.2017, d.u.p), P. (dată la 27.12.2016, d.u.p.), I. (avocat K., declaraţie dată la 26.01.2017 vol. I.d.u.p.), R. (grefier, declaraţie dată la 22.02.2017 d.u.p.), J. şi S. (ambii ofiţeri de poliţie judiciară, declaraţii date la 22.02.2017, vol. II d.u.p.), Q. (dată la 20.03.2017 d.u.p.), V. (dată la 20.03.2017 d.u.p.), U. (dată la 20.03.2017 d.u.p. şi înscrisuri acelaşi volum), Y., (dată la 20.03.2017 d.u.p.) şi X. (dată la 20.03.2017 d.u.p.), W. (dată la 24.03.2017 d.u.p.), procesele-verbale de redare: a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat, a comunicărilor autorizate, a înregistrării puse la dispoziţia organelor judiciare de către denunţătorul D. şi procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi de marcare criminalistică a sumei de 30.000 euro)] şi cu cel administrat în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă [(declaraţiile inculpaţilor A. şi B., declaraţiile martorilor din lucrări audiaţi în perioada octombrie 2017 - aprilie 2018: I., D., S., J., U., Q. (dos. fond), W., V., R., P., Y., T., X., N., O. (dos. fond) şi a martorului AA., propus de inculpatul A., precum şi înscrisurile depuse de ambii inculpaţi (vol. II dos. fond] constată că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă, neidentificându-se aspecte de natură să determine ori să justifice modificarea acesteia.

Prin urmare, reanalizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor din apel formulate, instanţa de control judiciar constată că baza factuală, astfel cum a fost conturată şi obiectivată din ansamblul probator administrat în faza de urmărire penală şi în cea a cercetării judecătoreşti în primă instanţă nu a suferit modificări, rămânând aceeaşi şi după administrarea probelor din apel, motiv pentru care şi-o însuşeşte în integralitate, urmând a face referire punctual la situaţii cu relevanţă juridică în justificarea soluţiei pronunţate, în sensul că acţiunile subsumate infracţiunii de luare de mită imputate inculpatului A., contrar susţinerilor acestuia, se circumscriu unei fapte având conotaţie penală, săvârşită de acesta cu vinovăţie şi a cărei existenţă rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, din probele administrate în cauză.

Infracţiunea de luare de mită presupune pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani foloase care nu i se cuvin, în legătură cu un act ce intră în îndatoririle de serviciu ale inculpatului. Atunci când inculpatul nu a pretins, primit sau acceptat promisiunea unor bunuri înainte sau în timpul actului de serviciu, nu este îndeplinită condiţia legăturii cu actul de serviciu (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia penală nr. 676 din 26 februarie 2013).

Pentru susţinerea acuzaţiei de luare de mită trebuie dovedite din punct de vedere obiectiv:

§ conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu banii sau foloasele: pretinderea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; primirea de bani sau alte foloase care nu i se cuvin; acceptarea promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin, faptul că nu a respins o asemenea promisiune;

§ conduita proprie a persoanei acuzate în legătură cu actele de serviciu: îndeplinirea, neîndeplinirea ori a întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, realizarea unui act contrar acestor îndatoriri;

§ legătura dintre banii sau foloasele necuvenite şi actul de serviciu. Banii sau produsele trebuie să fie pretinse, primite etc. cu titlul de echivalent al conduitei pe care făptuitorul se angajează să o aibă şi anume pentru îndeplinirea neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a unui act de serviciu. Dacă legătura lipseşte, fapta nu are caracter penal. Dacă însă scopul urmărit se realizează şi acuzatul face un act contrar îndatoririlor de serviciu, act care constituie prin el însuşi o infracţiune, cum ar fi un fals în înscrisuri, infracţiunea de luare de mită intră în concurs cu acea infracţiune (Tribunalul Suprem, secţia penală, Decizia nr. 3.839 din 1970).

Consumarea infracţiunii are loc în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii incriminate, în momentul pretinderii, primirii, acceptării promisiunii de bani sau foloase care nu i se cuvin ori în momentul în care nu a respins o asemenea promisiune. Este suficientă simpla acceptare a promisiunii făcute, predarea banilor sau a foloaselor putând să aibă loc anterior sau chiar să nu se mai realizeze (Tribunalul Suprem, secţia penală, Decizia nr. 1.032 din 1968). Orice activitate ulterioară acestui moment, de exemplu, refuzul primirii folosului promis sau restituirea acestuia, ori cercetarea celui care a dat mită pentru infracţiuni similare celei pentru care au fost primiţi banii nu are influenţă asupra existenţei luării de mită, putând constitui doar o circumstanţă atenuantă personală (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia penală nr. 2.348 din 03 iulie 2012).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, analizând cronologia faptelor şi reevaluând probatoriul administrat prin prisma consideraţiilor teoretice mai sus expuse, dar şi prin raportare la atribuţiile specifice de serviciu ce îi reveneau inculpatului A., magistrat procuror, precum şi la activităţile desfăşurate de inculpatul B., constată că sub aspectul infracţiunilor de luare de mită şi respectiv complicitate la luare de mită sunt îndeplinite condiţiile de tipicitate, probele administrate fiind neîndoielnic în sensul existenţei actelor de conduită şi a vinovăţiei celor doi inculpaţi.

În fapt, în acord cu prima instanţă, se reţine, în esenţă, că spre sfârşitul anului 2016, inculpatul A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, şi având în instrumentare Dosarul nr. x/2014, în care era cercetat pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, între alte persoane, martorul din prezenta cauză - numitul D. (în perioada respectivă deputat în Parlamentul României), în mod indirect, prin intermediul inculpatului B., a pretins de la acesta suma de 260.000 euro în sensul adoptării unei soluţii favorabile faţă de martor.

În aceste împrejurări, la data de 27.12.2016, conform înţelegerii cu inculpatul B., martorul D. s-a deplasat la restaurantul L. unde a lăsat o geantă tip laptop, de culoare neagră, în care se afla suma de 30.000 euro, pe care martorul P. i-a adus-o inculpatului B. la solicitarea acestuia. Inculpatul a luat banii pe care i-a pus în buzunarul stâng al jachetei pe care o purta, iar geanta tip laptop a lăsat-o într-o anexă a restaurantului, moment în care au intervenit organele de urmărire penală, fiind realizat flagrantul.

Inculpatul A. a susţinut, în esenţă, că fapta ce i se impută nu există, în sensul că probele existente la dosar nu dovedesc implicarea sa în înţelegerea intervenită între inculpatul B. şi martorul D., fiind interpretate eronat atât de către procuror cât şi de prima instanţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători reţine că prima instanţă a procedat la o analiză temeinică şi argumentată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care le-a enumerat şi analizat în mod detaliat, motiv pentru care instanţa de control judiciar nu va reitera prezentarea acestora, urmând a aprecia doar asupra conţinutul anumitor mijloace de probă, raportat la motivele de apel şi la apărările invocate de inculpatul A.

În propriul demers analitic, instanţa de apel constată că, din coroborarea elementelor de fapt care rezultă din mijloacele de probă existente la dosar, rezultă fără dubiu următoarele aspecte stabilite cu caracter de certitudine, parte din acestea nefiind contestate de inculpatul apelant:

- inculpatul A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică avea în instrumentare Dosarul nr. x/2014, în care era cercetat pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, între alte persoane, martorul denunţător din prezenta cauză - numitul D.

- inculpatul A. i-a povestit inculpatului B. că are în instrumentare acest dosar şi că urma, la data de 20 decembrie 2016, să procedeze la audierea lui D.

- în cursul zilei de 19 decembrie 2016, D. a fost contactat telefonic de către o persoană necunoscută care i-a spus că ştia că în ziua de 20 decembrie 2016 urmează să fie audiat într-un dosar penal aflat în instrumentarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care i-a comunicat că ar putea să-l ajute în scopul adoptării unei soluţii favorabile, sens în care i-a propus o întâlnire în aceeaşi zi în jurul orei 19:00, acesta acceptând să se întâlnească cu persoana respectivă în zona indicată; în acest context, denunţătorul D. s-a întâlnit cu un bărbat pe care nu îl cunoştea (inculpatul B.), acesta comunicându-i că în schimbul sumei de 260.000 de euro ar putea să-l ajute în sensul celor prezentate;de asemenea, i-a dat detalii cu privire la întrebările ce urmau a-i fi adresate în ziua următoare, în cursul anchetei de către procurorul A.

- la data de 20 decembrie 2016 D. a fost audiat de procurorul A. în calitate de inculpat în Dosarul nr. x/2014, împrejurare în care i-au fost adresate şi întrebările la care s-a referit inculpatul B.

- anterior audierii, inculpatul A. îi ceruse ofiţerului de poliţie judiciară J. să participe la audiere, comunicându-i că intenţionează să creeze un moment psihologic pentru persoana audiată, prin aceea că, la un moment dat, când o să-i facă un semn, respectiv să-şi lase ochelarii pe birou, ofiţerul de poliţie judiciară să adreseze personal o întrebare lui D. şi să-i urmărească reacţia; întrebarea se referea la faptul dacă numitul D. a mers împreună cu numitul G. la sediul S.C. H. S.R.L.. Pe parcursul audierii lui D., ofiţerul de poliţie judiciară a adresat întrebarea respectivă persoanei audiate, răspunsul fiind consemnat în declaraţia dată .

- în aceeaşi zi (20 decembrie 2016), inculpatul B. s-a întâlnit cu inculpatul A., care i-a relatat cum au decurs audierile, faptul că a existat un anumit incident în sensul că apărătorul inculpatului nu avea legitimaţia vizată la zi şi purta o ţinută nepotrivită pentru o audiere la procuror

- în seara zilei de 22 decembrie 2016, martorul D., conform înţelegerii cu inculpatul B., s-a deplasat la separeul restaurantului L. situat în incinta Complexului M., unde a lăsat o geantă tip laptop în care se afla doar un bilet olograf, în care martorul arăta faptul că nu a reuşit să facă rost de o sumă de bani atât de mare într-un termen atât de scurt, că va face demersuri pentru a avea suma respectivă până la data de 27 decembrie 2016, rugându-l, totodată, să ia legătura pentru stabilirea unei alte întâlniri, întrucât după data de 27 decembrie 2016 va fi plecat din ţară; martorul D. l-a văzut pe inculpatul B. stând la o masă lângă bar însă, conform indicaţiilor prealabile ale acestuia, nu au luat legătura, iar inculpatul B. i-a cerut martorului N. - ospătar la restaurantul L. să-l servească pe D. cu ceva de băut şi să-i transmită totodată mesajul "ne vedem în ianuarie".

- la data de 23 decembrie 2016, inculpatul B. l-a contactat telefonic pe martorul D. şi a stabilit cu acesta să aducă jumătate din suma de bani pretinsă la data de 27 decembrie 2016, la restaurantul L.

- la data de 26 decembrie 2016, inculpatul B. s-a întâlnit cu inculpatul A. şi i-a relatat că martorul D. nu a adus suma de bani pretinsă la restaurant, precum şi faptul că acesta a promis că o va remite după Crăciun, respectiv la data de 27 decembrie 2016, ocazie cu care inculpatul A. i-a cerut inculpatului B. să păstreze suma de bani la domiciliul său, întrucât va pleca din ţară începând cu data de 27 decembrie 2016 şi va reveni în luna ianuarie 2017

- la data de 27.12.2016, conform înţelegerii cu inculpatul B., numitul D. s-a deplasat la restaurantul L. unde a lăsat o geantă tip laptop, de culoare neagră, în care se afla suma de 30.000 euro, pe care martorul P. i-a adus-o inculpatului B. la solicitarea acestuia. Inculpatul a luat banii pe care i-a pus în buzunarul stâng al jachetei pe care o purta, iar geanta tip laptop a lăsat-o într-o anexă a restaurantului, moment în care au intervenit organele de urmărire penală, fiind realizat flagrantul

- ulterior acestei date, inculpatul A. a evitat discuţiile cu inculpatul B., refuzând de mai multe ori să se întâlnească cu acesta

Pornind de la aceste împrejurări şi coroborând mijloacele de probă administrate în cauză, Completul de 5 judecători reţine, în acord cu prima instanţă şi contrar apărărilor inculpatului, că este dovedită săvârşirea de către inculpatul A. a infracţiunii de luare de mită şi de către inculpatul B. a infracţiunii de luare de mită sub forma complicităţii, în forma şi modalitatea descrise în actul de sesizare.

În acest context, invocarea de către inculpatul apelant a aspectelor reţinute în încheierea nr. 112/3.03.2017 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi nu este justificată, întrucât, astfel cum se va arăta, probatoriul administrat în cauză a fost completat faţă de cel avut în vedere la pronunţarea acelei încheieri, inclusiv prin reaudierea inculpatului B., care şi-a menţinut afirmaţiile iniţiale, relatând în mod amănunţit succesiunea evenimentelor şi implicarea inculpatului A. în săvârşirea faptei. Totodată, la dosarul cauzei nu există nicio probă în sensul susţinerilor inculpatului A., prin apărătorul ales, referitoare la faptul că ulterior prinderii în flagrant, asupra inculpatului B. s-ar fi efectuat presiuni pentru a declara împotriva lui A.

Astfel, inculpatul B., prin declaraţiile date, a relatat atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa primei instanţe împrejurările în care au fost comise faptele. Susţinerile acestuia sunt confirmate atât de declaraţiile martorilor D., J., R., S., O., P., N., I., Q., T., U., V., W., X. şi Y., de procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate şi înregistrate autorizat, a comunicărilor autorizate, a conversaţiilor înregistrate autorizat, de procesul-verbal de redare a înregistrării puse la dispoziţia organelor judiciare de martorul D., de procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, de procesul-verbal de marcare criminalistică a sumei de 30.000 euro înscrisurile aflate la dosar cât şi de declaraţia inculpatului A., cu privire la anumite aspecte.

Contrar apărărilor apelantului A. care, în esenţă, a susţinut că nu a avut nicio implicare în activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B., din ansamblul probator administrat în cauză a reieşit, fără echivoc că, la începutul lunii decembrie 2016, având cunoştinţă despre faptul că inculpatul B. avea probleme financiare, inculpatul A. discutând cu inculpatul B., a avut iniţiativa pretinderii sumei de bani (260.000 de euro) de la martorul D., în schimbul adoptării unei soluţii de clasare în Dosarul nr. x/2014 aflat în instrumentarea sa, ca procuror, dosar în care, printre alţii, era cercetat şi martorul denunţător, astfel justificându-se toate demersurile efectuate de inculpat în acest sens şi care au constat în aceea că inculpatul A. i-a furnizat inculpatului B. anumite detalii despre cercetările care se efectuau în dosarul respectiv, despre faptul că martorul va fi audiat la data de 20 decembrie 2016, precizându-i, deopotrivă, unele dintre întrebările ce urmau a-i fi adresate lui D. cu acea ocazie, dar şi răspunsurile la acestea, tocmai pentru a-i crea şi întări convingerea martorului că suma de bani era pretinsă pentru adoptarea unei soluţii favorabile acestuia, înmânându-i, de asemenea, inculpatului B. un bilet cu nr. de telefon al martorului D. şi solicitându-i să achiziţioneze o cartelă prepay în scopul contactării acestui martor, fără a-şi declina identitatea.

Astfel, în declaraţia dată în calitate de suspect la 28 decembrie 2016, inculpatul B. a explicat modalitatea în care a aflat de la inculpatul A. despre aplicaţia "Z." inclusiv despre opţiunea (activată tot de către acesta) ca după câteva secunde mesajele transmise prin această aplicaţie să se şteargă automat şi a relatat în detaliu despre modul în care s-au conturat termenii înţelegerii şi cine a avut iniţiativa stabilirii modalităţii de acţiune.

Din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate, precum şi a conversaţiilor înregistrate în mediul ambiental, ce se coroborează cu celelalte probe administrate în dosar, inclusiv cu declaraţiile inculpatului B. şi ale martorului D., a rezultat că în toată această perioadă, inculpatul B. l-a informat permanent pe inculpatul A. despre discuţiile avute cu martorul D., despre faptul că acesta dorea să dea banii în două tranşe "avans şi lichidare", dar şi despre tot ce s-a întâmplat la data de 22 decembrie 2016, când martorul D. a lăsat la restaurant geanta în care se afla în loc de suma convenită doar un înscris olograf prin care se angaja ulterior că va plăti jumătate din sumă, respectiv 130.000 euro, la data de 27 decembrie 2016. Mai mult, inculpatul B. a mai relatat că, în acest context A. i-a cerut să păstreze la el suma de bani, întrucât pe data de 27 decembrie 2016 urma să plece din ţară şi să revină la începutul lunii ianuarie 2017, când o să îl contacteze şi conform propriilor declaraţii, inculpatul B. întâlnindu-se cu inculpatul A., fie în apropierea locuinţei acestuia din urmă, fie în apropierea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori comunicând prin telefon sau prin mesaje tip SMS, inculpatul A. instalând, în acest scop, pe telefonul inculpatului lui B. aplicaţia "Z." şi activând şi opţiunea de ştergere automată a mesajelor primite.

După prinderea în flagrant a inculpatului B., astfel cum rezultă din probatoriul administrat, deşi l-a apelat telefonic pe A., acesta nu i-a mai răspuns, însă l-a contactat de pe un alt telefon, cu identitate ascunsă, ocazie cu care B. i-a comunicat faptul că "totul este în regulă", acesta fiind, de altfel, şi momentul când inculpatul A. şi-a schimbat atitudinea faţă de inculpatul B., devenind mai rezervat şi evitând mai apoi să ia legătura cu acesta.

În sprijinul celor anterior menţionate este relevantă şi împrejurarea că, fiind deja la sediul organului de urmărire penală, inculpatul B. a avut scurte convorbiri telefonice cu inculpatul A. în care au folosit fiecare apelativul "cuscre", inculpatul A. folosind un număr ascuns (discuţii care au fost înregistrate audio-video), ocazie cu care inculpatul B. i-a transmis că "la mine e totul OK". De asemenea, în aceeaşi zi, inculpatul B. a purtat o corespondenţă electronică prin aplicaţia "Z.", de pe telefonul său mobil cu nr. de apel x, discuţia fiind înregistrată prin fotografiere, iar din conţinutul acesteia a reieşit că inculpatul B. i-a comunicat inculpatului A. faptul că a luat "jumătate cum vorbisem", că martorul D. "a mai pus un bilet", prin care a menţionat că "vrea concret de la noi", respectiv soluţia de clasare, făcând trimitere la întâlnirea avută cu martorul la data de 27 decembrie 2016 şi, referindu-se la bani, l-a întrebat dacă "îi păstrez eu până vii ?", adică până la revenirea în ţară a inculpatului A.

Totodată, din probatoriul administrat în dosar a rezultat că la data de 27 decembrie 2016 (ziua realizării momentului operativ al prinderii în flagrant a inculpatului B.), în intervalul orar 21:28 - 21:32, prin intermediul aceleiaşi aplicaţii, inculpaţii B. şi A. au purtat o conversaţie din care a reieşit deopotrivă preocuparea şi îngrijorarea inculpatului A. cu privire la înţelegerea avută şi modul în care va gestiona inculpatul B. partea care îi revenea din suma de bani deja primită în prima tranşă (30.000 euro).

Discuţiile telefonice au fost recunoscute şi de inculpatul A. (în declaraţia dată la 22 februarie 2017 la urmărire penală), care, cu toate că se afla pe Aeroportul de la Doha, într-o escală către Africa de Sud, l-a apelat de mai multe ori pe B. folosind opţiunea "apelant ascuns" fiind interesat dacă acesta primise banii de la denunţător, dar încercând să le nuanţeze şi să le dea o altă conotaţie decât cea rezultată din probele administrate.

Astfel, pe de o parte, inculpatul A. a susţinut că îl interesa starea de sănătate a lui B. şi dacă era în continuare ajutat de menajera sa, căreia în cadrul discuţiilor lor îi spuneau "tanti", iar pe de altă parte, a încercat să dea o explicaţie logică schimbării sale de atitudine în raporturile cu inculpatul B., aparent fără nicio legătură cu faptul prinderii în flagrant a lui B.

Conform declaraţiilor constante ale inculpatului B., care se coroborează cu celelalte probe administrate în dosar, ulterior, în cursul lunilor ianuarie - februarie 2017, inculpatul A. a refuzat în mod sistematic să se întâlnească cu el, deşi l-a apelat telefonic şi i-a transmis mai multe mesaje, inclusiv prin intermediul aplicaţiei "Z.", însă acesta nu i-a mai răspuns, fiind foarte posibil ca vestea surprinderii în flagrant şi reţinerii inculpatului B. să se fi răspândit în cercul de prieteni şi cunoscuţi al celor doi inculpaţi prieteni şi foşti colegi de facultate, cel puţin din momentul în care martorul O. l-a întrebat pe martorul Q. dacă ar putea să îi asigure asistenţă juridică lui B. şi apoi martorul Q. a discutat despre această situaţie şi cu martora V. (a se vedea declaraţiile martorilor Q. şi V. date la 20 martie 2017 în faţa procurorului .

Un alt argument în sprijinul ideii că inculpatul A. era implicat şi cunoştea despre activităţile infracţionale desfăşurate de prietenul său este şi acela că după aflarea veştii că inculpatul B. fost prins în flagrant delict şi-a dezinstalat aplicaţia "Z." de pe telefon şi a încercat în toate modalităţile să rupă orice legătură cu acesta, recunoscând că motivul pentru care a ales această soluţie a fost acela că nu a mai dorit să fie contactat de inculpatul B., care l-a căutat insistent şi prin această aplicaţie (declaraţia de suspect din 22 februarie 2017).

Deşi inculpatul A., pe parcursul întregului proces penal, a susţinut nesinceritatea afirmaţiilor inculpatului B., încercând discreditarea acestuia, astfel cum s-a reţinut anterior, ansamblul materialului probator administrat în cauză confirmă susţinerile inculpatului B.. De asemenea, concluziile raportului de constatare criminalistică nr. x din 6 aprilie 2017 cu privire la testarea cu aparatul poligraf a inculpatului B. care au relevat un comportament nedisimulat al acestuia reţinând că:

"răspunsurile (...) la întrebările (...) relevante cauzei nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat", sunt tot atâtea indicii/elemente care conduc la concluzia că inculpatul A. a încercat să îşi diminueze implicarea în activitatea infracţională desfăşurată şi recunoscută de inculpatul B., nuanţându-şi poziţia până la negarea contribuţiei sale la săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcină, dar fără să producă dovezi în sprijinul apărărilor sale prin care să infirme situaţia de fapt mai sus expusă şi rezultată din ansamblul probator administrat în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători va avea în vedere raportul întocmit ca urmare a testării comportamentului simulat al inculpatului B., raport ce consemnează constatări ştiinţifice în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului şi care are aptitudinea de a orienta instanţa în stabilirea forţei probante a declaraţiilor celui supus testării şi în aprecierea veridicităţii relatărilor sale, mai precis a sincerităţii acestuia, motiv pentru care nu există niciun argument obiectiv pentru înlăturarea a acestuia.

De asemenea, martorul D. a declarat în mod constant, inclusiv în faţa instanţei de apel, cu privire la împrejurările în care a fost contactat de inculpatul B., la discuţiile avute cu acesta, dar şi cu privire la modalitatea în care a fost audiat, la data de 20 decembrie 2016, de procurorul A.

Astfel, din denunţul şi declaraţia lui D. rezultă că inculpatul B. i-a furnizat anumite date care nu ar fi putut fi cunoscute decât de o persoană care a luat parte la ancheta desfăşurată în biroul magistratului-procuror, iar din coroborarea declaraţiilor martorilor audiaţi în prezenta cauză s-a demonstrat că informaţiile privind ancheta derulată în dosarul instrumentat de procurorul A. au fost furnizate inculpatului B. chiar de inculpatul A., întrucât martorii J. şi R., persoane care au participat la audierea lui D. (în calitate de ofiţer de poliţie şi, respectiv de grefier) nu aveau nicio legătură cu inculpatul B.

Martorul D. a precizat că a fost apelat de persoana respectivă de la numărul de telefon x şi că, încă din seara de 19 decembrie 2016 acelaşi bărbat (identificat ulterior ca fiind B.), i-a dat detalii cu privire la întrebările ce urmau a-i fi adresate în ziua următoare, în cursul anchetei de către procurorul de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în instrumentarea căruia se afla Dosarul nr. x/2014 şi i-a propus ca, după audiere, să se întâlnească din nou în acelaşi loc, respectiv o parcare situată în Bucureşti, vis - a-vis de complexul "F.".

Faptul că întrebările la care a făcut referire martorul D. erau aceleaşi cu cele pe care i le-a adresat procurorul de caz prezintă relevanţă în cauză, întrucât astfel cum rezultă din declaraţia dată de D. în calitate de inculpat, la data de 20 decembrie 2016, în dosarul penal nr. x/2014 instrumentat de procurorul A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ataşată la d.u.p.) acesta a formulat aceleaşi răspunsuri, la sugestia bărbatului cu care se întâlnise anterior, relatând procurorului de caz, cu ocazia audierii referitoare la activitatea infracţională pentru care era cercetat, despre o întâlnire cu G., alături de care era urmărit penal în cauză, care a avut loc la sediul S.C. H. S.R.L., afirmând că ar fi fost constrâns de acesta să participe.

Martorul a mai precizat că a doua zi s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde a fost condus într-un birou în care se aflau procurorul de caz (inculpatul A.), un poliţist (martorul J.) şi o grefieră (martora R.), fiind însoţit de avocatul său, martora I., din cadrul Baroului Prahova, ocazie cu care procurorul a observat că legitimaţia avocatului nu este vizată şi după verificările solicitate poliţistului din birou, audierea a continuat, martorul declarând că procurorul avea asupra sa un înscris pe care erau notate anumite menţiuni şi pe care magistratul l-a folosit cu ocazia formulării întrebărilor.

Contrar susţinerilor apărării apelantului inculpat A., instanţa de apel reţine că existenţa înscrisului cu însemnări/întrebări atestă atât iniţiativa, cât şi implicarea inculpatului procuror în activităţile infracţionale desfăşurate de inculpatul B., iar folosirea acestuia a rezultat nu numai din denunţul şi declaraţiile martorului D., ci şi din declaraţia dată la 22 februarie 2017 de martorul J., menţinută în integralitate în faţa instanţei de apel, depoziţii care se coroborează între ele.

Totodată, martora R., grefiera care a consemnat declaraţia inculpatului D. a arătat că procurorul A. avea în faţa sa nişte coli format A4, care erau scrise de mână, însă nu cunoaşte ce era scris pe acele coli . Acelaşi aspect este arătat şi de martorul J.

De altfel, faptul că printre aceste întrebări se aflau şi cele la care făcuse referire inculpatul B. la data de 19 decembrie 2016, când s-a întâlnit cu martorul D. (întrebări care vizau întâlnirea pe care o avusese D. cu G. la sediul S.C. H. SRL), a fost confirmat şi de inculpatul B., care a afirmat în mod constant acest lucru, atât în cursul urmăririi penale, în declaraţia de la data de 28 decembrie 2016, cât şi în faţa primei instanţe, în declaraţiile de la data de 2 octombrie 2017 şi respectiv 2 noiembrie 2017.

În acelaşi sens a fost şi declaraţia din 10 iunie 2019 dată de martorul D. în faţa instanţei de apel, în care acesta şi-a menţinut toate relatările anterioare şi a confirmat împrejurarea discutării prealabile a întrebărilor cu inculpatul B., dar şi incidentul din momentul audierii sale din 20 decembrie 2016 referitor la lipsa vizei de pe legitimaţia avocatului său ales, martora I., toate acestea fiind elemente de natură a-i întări convingerea existenţei unei implicări şi a unei legături a inculpatului B. cu procurorul şi echipa care efectua cercetări în dosarul în care era cercetat .

Chiar dacă, aşa cum susţine inculpatul A. prin motivele de apel, martorul a declarat faptul că a avut reprezentarea că procurorul A. nu avea cunoştinţă de demersurile lui B., aceasta constituie o apreciere proprie a martorului care nu înlătură existenţa unei asemenea înţelegeri între cei doi inculpaţi, înţelegere confirmată de probele existente la dosar (declaraţiile inculpatului B. şi conţinutul comunicărilor în diferite modalităţi între inculpaţi) .

De asemenea, chiar inculpatul A., în declaraţia din 22.02.2017, dată în faza de urmărire penală, a recunoscut că în ziua de 20.12.2016, după audierea lui D. s-a întâlnit cu inculpatul B., context în care i-a relatat amănunte din timpul derulării anchetei penale. Însă, ulterior, în declaraţia dată la 10 iunie 2019, inculpatul A., în faţa instanţei de apel, a negat împrejurarea că anterior audierii din 20 decembrie 2016 i-ar fi dat relaţii lui B. vizând data audierii şi soluţia pe care urma să o dea în cauză cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală pentru care era cercetat şi D., fără a justifica în vreun fel schimbarea declaraţiei, însă a confirmat audierea lui D. în directă legătură cu "măsura procesuală a declinării pe care urma să o pronunţ", dar şi faptul că "în acea zi s-a prezentat doamna avocat cu o legitimaţie nevizată".

Incidentul la care s-a făcut referire a fost confirmat atât de martora I., apărător ales al inculpatului D., în dosarul instrumentat de magistratul A., prin declaraţia din 26 ianuarie 2017, menţinută în faţa instanţei de apel, cât şi de martorul J., ofiţerul de poliţie judiciară delegat în cauza instrumentată de magistratul A., care a asistat la audierea acestuia şi care la data de 22 februarie 2017 a relatat incidentul legat de faptul că legitimaţia de avocat nu era vizată la zi

Prin urmare, contrar apărărilor apelantului A. care, în esenţă, a susţinut că nu a avut nicio implicare în activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B., conform probelor administrate în cauză (inclusiv procesele-verbale de redare a convorbirilor, interceptărilor, comunicaţiilor şi înregistrărilor din mediul ambiental) care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor şi cu depoziţiile martorilor audiaţi, din discuţia purtată între cei doi au rezultat pe lângă împrejurările mai sus relevate şi alte elemente care converg spre concluzia certă a implicării inculpatului A. în activitatea infracţională, reieşind dincolo de orice dubiu existenţa înţelegerii frauduloase dintre inculpaţii B. şi A., materializată în pretinderea sumei de 260.000 de euro de la numitul D., în legătură cu adoptarea unei soluţii favorabile martorului, în Dosarul penal nr. x/2014

Astfel, din denunţul şi declaraţia lui D. rezultă că inculpatul B. i-a furnizat anumite date care nu ar fi putut fi cunoscute decât de o persoană care a luat parte la ancheta desfăşurată în biroul magistratului-procuror, iar din coroborarea declaraţiilor martorilor audiaţi în prezenta cauză s-a demonstrat că informaţiile privind ancheta derulată în dosarul instrumentat de procurorul A. au fost furnizate inculpatului B. chiar de inculpatul A., întrucât martorii J. şi R., persoane care au participat la audierea lui D. (în calitate de ofiţer de poliţie şi, respectiv de grefier) nu aveau nicio legătură cu inculpatul B.

După data de 1 februarie 2017, dată ce coincide cu cea a soluţionării dosarului cu numărul x/2014, în care era cercetat martorul denunţător D., aflat în instrumentarea procurorului A., prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, inculpatul A. nu a mai răspuns apelurilor sau mesajelor prin care inculpatul B. i-a cerut în mod repetat să se întâlnească pentru a rezolva în concret "problema cu ăla de la Ploieşti", referindu-se la D. şi la remiterea părţii ce i s-ar fi cuvenit lui A., din suma pretinsă, determinându-şi soţia să afirme în mod nereal că, în dimineaţa zilei de 20 februarie 2017 (care era şi ziua de naştere a acestuia) s-ar fi aflat la serviciu, deşi din alte discuţii telefonice din aceeaşi zi avute cu diverse persoane care l-au sunat să îl felicite, reiese că se afla la domiciliul său, conform obiceiului existent la astfel de ocazii la locul său de muncă. În acelaşi sens, inculpatul B. a declarat la 17 februarie 2017, cu privire la atitudinea inculpatului A. de după reîntoarcerea acestuia din concediu, că aceasta s-ar fi schimbat din cauza faptului că ar fi aflat că a fost prins în flagrant delict şi a încercat, în acest mod, să nu fie tras şi el la răspundere penală, subliniind că de la momentul prinderii sale în flagrant delict nu a fost căutat de către procurorul A., iar acesta a refuzat să se întâlnească cu el, deşi a insistat în acest sens, transmiţându-i mai multe mesaje şi chiar apelându-l de mai multe ori fără însă a îi răspunde .

Instanţa de apel mai constată că depoziţia martorului AA., încuviinţat la cererea inculpatului A. de prima instanţă, nu a oferit relaţii relevante cu privire la infracţiunile imputate celor doi inculpaţi, iar martorii U. şi Y., încuviinţaţi la solicitarea aceluiaşi inculpat, în declaraţiile date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă (dos. fond şi dos. fond) nu au confirmat susţinerile subiective ale inculpatului A., arătând, în esenţă, că niciodată B. nu le-a cerut bani cu împrumut şi că inculpatul A. le-a spus că B. îi datorează o sumă de bani (1500 euro) de mai mult timp, consumă stupefiante şi apelează la toţi prietenii să-i dea bani cu împrumut, avertizându-i să nu îi dea bani, întrucât B. este "ţepar" şi nu mai restituie banii.

O altă împrejurare din care rezultă implicarea inculpatului A. şi atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal este cea cu privire la momentul audierii martorului denunţător D. din 20 decembrie 2016, deci cu o zi înainte de încheierea mandatului de deputat al acestuia (19 decembrie 2012 - 21 decembrie 2016). Astfel, conform declaraţiei date în calitate de suspect, la urmărire penală, la data de 22 februarie 2017, inculpatul A. şi-a contrazis propriile afirmaţii relatând că, dorind să lămurească "anumite împrejurări, care scăpaseră cu ocazia audierilor anterioare" vizând legătura dosarului nr. x/2014 aflat în instrumentarea sa cu o altă cauză aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, i-a adresat personal inculpatului mai multe întrebări pe situaţia de fapt, raporturile dintre persoana cercetată şi alte persoane care eventual să atragă competenţa de instrumentare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contextul în care se gândea că urmează să-i expire mandatul de deputat, susţinând totodată că nu îşi aminteşte dacă, la data audierii din luna decembrie, era cunoscut rezultatul alegerilor parlamentare şi dacă D. urma sau nu să mai aibă un mandat de parlamentar, dar că obiectul audierii viza eventuala împrejurare dacă nu cumva unele dintre persoanele cercetate urmau să-şi piardă calitatea de parlamentari care atrăgea competenţa structurii de Parchet la care lucra şi dacă nu cumva rămâneau competenţi ca urmare a altor dispoziţii legale care să atragă această competenţă.

Cu privire la această din urmă menţiune din declaraţie, se constată că, în pofida faptului că inculpatul A. a precizat clar că în contextul factual al cauzei era foarte posibil ca unele dintre persoanele cercetate/inculpaţi să-şi piardă calitatea de parlamentar, cu implicaţii asupra competenţei după calitatea persoanei în instrumentarea respectivului dosar, acesta fiind şi motivul citării şi audierii la Parchet din ziua respectivă, niciuna dintre întrebările adresate inculpatului D. nu a vizat vreo împrejurare referitoare la durata mandatului său de deputat sau la calitatea celorlalte persoane cercetate, fapt ce rezultă din declaraţia dată în calitate de inculpat de D. în Dosarul nr. x/2014, care a fost ataşată la dosar.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie - Completul de 5 Judecători constată că întrebările adresate martorului D. la data de 20 decembrie 2016 nu au vizat stabilirea sau declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea altei unităţi de Parchet, deşi la data respectivă D. îşi pierduse deja calitatea de deputat în Parlamentul României, ci aspecte legate de presupusa activitate infracţională a acestuia, astfel că susţinerile inculpatului A. referitoare la necesitatea reaudierii lui D., întrucât ar fi intenţionat să dispună declinarea competenţei de soluţionare a cauzei ca urmare a pierderii calităţii de deputat a lui D. nu au un suport în realitatea obiectivă.

De altfel, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii dată în calitate de suspect, inculpatul A. a acceptat şi posibilitatea să îi fi furnizat lui B. anumite detalii despre dosarul pe care îl avea în lucru susţinând că i-a spus acestuia că pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se afla un dosar în care era cercetat D. pentru evaziune fiscală şi spălare de bani, fiind totuşi posibil să-i fi spus lui B. că dosarul care îl viza pe D. se afla în lucru la el şi că ar vrea să scape de acest dosar.

Pe de altă parte, în acord cu prima instanţă, Completul de 5 judecători reţine că inculpatul A., în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar în ipoteza pierderii calităţii de deputat a lui D., putea reţine cauza şi dispune o soluţie cu privire la acesta, având în vedere şi dispoziţiile art. 325 alin. (1) C. proc. pen., astfel că existenţa sau nu a intenţiei procurorului A. de a declina cauza la altă unitate de Parchet nu prezintă relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de luare de mită, atâta timp cât martorului denunţător i-a fost pretinsă suma de 260.000 euro în schimbul unei soluţii favorabile de clasare, soluţie care era de competenţa procurorului A. la acel moment.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată aşadar că, deşi inculpatul A. a negat faptul că ar fi pretins de la martorul denunţător D. suma de 260.000 euro, prin intermediul lui B., pentru a adopta o soluţie favorabilă martorului în dosarul în care acesta era cercetat şi care se afla în instrumentarea magistratului procuror, probatoriul administrat a dovedit în afara oricărui dubiu existenţa unor elemente factuale care au demonstrat că inculpatul A. a pretins suma de 260.000 euro martorului denunţător D., pentru a dispune o soluţie favorabilă acestuia în Dosarul nr. x/2014 aflat în instrumentarea sa, i-a dat numărul de telefon al martorului denunţător şi i-a spus cum să acţioneze (să achiziţioneze o cartelă prepay, să nu-l sune de pe telefonul său, i-a devoalat ce întrebări îi vor fi adresate cu ocazia audierii din data de 20 decembrie 2016, dar şi răspunsurile pe care martorul denunţător trebuia să le dea cu ocazia audierii respective) relatându-i aspecte legate de incidentul referitor la faptul că avocatul ales al lui D. nu avea vizată legitimaţia la zi la audierea din data de 20 decembrie 2016, iar ulterior l-a "avertizat" pe B. să nu încalce înţelegerea avută de a păstra doar o anumită parte din banii primiţi.

Probele administrate au demonstrat dincolo de orice îndoială rezonabilă că magistratul procuror A. a fost cel care a furnizat lui B. toate aceste informaţii legate de Dosarul nr. x/2014, tocmai în scopul pretinderii sumei de 260.000 euro şi pentru a-i crea martorului denunţător convingerea că problema juridică a acestuia poate fi soluţionată în schimbul plăţii unei sume de bani.

Prin urmare, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că fapta inculpatului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, de a pretinde în cursul lunii decembrie 2016, în mod indirect, prin intermediul inculpatului B., suma de 260.000 euro de la martorul denunţător D., cercetat pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani în Dosarul nr. x/2014 aflat în instrumentarea magistratului procuror, cu scopul adoptării unei soluţii favorabile martorului denunţător întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

În raport de cele ce preced, criticile formulate ca motive de apel sunt neîntemeiate.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători constată,contrar apărării apelantului inculpat A. că din coroborarea probelor administrate în cauză, astfel cum au fost analizate în cele ce preced, s-a dovedit în afara oricărui dubiu rezonabil săvârşirea de către inculpatul A. a faptei pentru care a fost trimis în judecată, în modalitatea descrisă în actul de acuzare, nerezultând niciun element care să conducă la concluzia inexistenţei infracţiunii de luare de mită în sarcina acestui inculpat ori că fapta nu ar întruni cerinţele de tipicitate.

IV. B) Analiza motivelor de apel ale Parchetului vizând netemeinicia hotărârii primei instanţe circumscrise cererii de reformare a acesteia, din perspectiva greşitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate inculpatului A. pentru fapta de luare de mită reţinută în sarcina sa.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, reevaluând probele administrate în cursul urmăririi penale, în faza cercetării judecătoreşti la instanţa de fond şi, ulterior, în faţa instanţei de apel, prin raportare la criticile formulate de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că sunt nefondate susţinerile referitoare la netemeinicia hotărârii apelate, urmând a fi respins apelul ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Astfel se constată că iniţial Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat în scris două motive de critică în apel: greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului A. şi respectiv greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului B., sub aspectul cuantumului, dar şi al modalităţii de executare, pentru ca la termenul din 23 septembrie 2019 reprezentantul Ministerului Public să nu mai susţină critica de netemeinicie a hotărârii apelate în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. şi să considere că în cazul său pedeapsa a fost just individualizată.

Procedând la propria evaluare a materialului probator administrat pe parcursul procesului penal, inclusiv a celui administrat în faţa instanţei de apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Completul de 5 Judecători, astfel cum s-a arătat anterior, constată că s-a dovedit cu certitudine că nu există niciun dubiu cu privire la vinovăţia inculpaţilor, aşa cum, în mod corect, a reţinut şi prima instanţă, conchizând că fapta inculpatului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, constând în pretinderea în cursul lunii decembrie 2016, în mod indirect, prin intermediul inculpatului B., a sumei de 260.000 euro de la martorul denunţător D., cercetat pentru comiterea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani în Dosarul nr. x/2014, aflat în instrumentarea magistratului procuror, cu scopul adoptării unei soluţii favorabile martorului denunţător, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, iar fapta inculpatului B. constând în înlesnirea pretinderii de către inculpatul A., procuror la unitatea de Parchet mai sus menţionată, în cursul lunii decembrie 2016, a sumei de 260.000 euro, din care a primit efectiv în data de 27 decembrie 2016 suma de 30.000 euro, de la martorul denunţător D., cu scopul adoptării unei soluţii favorabile acestuia de către magistratul procuror în Dosarul nr. x/2014, în care martorul era cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală şi spălare de bani, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază că infracţiunea de luare de mită dedusă judecăţii, în condiţiile existenţei încă de la începutul lunii decembrie 2016 a unei înţelegeri prealabile între inculpaţi, pe de o parte, şi apoi din 19 decembrie 2016 şi cu D., pe de altă parte, cu privire la remiterea sumei de 260.000 euro pentru pronunţarea unei soluţii favorabile, s-a consumat încă de la momentul în care martorul denunţător şi-a dat acceptul/acordul să remită respectiva sumă de bani în acest scop, întrucât actele materiale ulterioare inclusiv cel de primire a primei tranşe de bani de 30.000 euro reprezintă de fapt, o simplă punere în executare a convenţiei dintre inculpaţi, întrucât astfel cum s-a dovedit în dosar, înţelegerea dintre părţi a vizat o singură prestaţie din partea inculpatului A., o singură faptă de încălcare atribuţiilor de serviciu, aceea de pronunţare/dispunere a unei soluţii favorabile inculpatului D. cercetat în Dosarul nr. x/2014 (martorul denunţător), soluţie pe care inculpatul A. a avut-o în vedere încă de la început, independent de actele aflate la dosar.

Individualizarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci reprezintă rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, analizat după anumite reguli şi criterii precis determinate. Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana inculpatului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate. Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriului lor comportament viitor şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni. Ţinând cont de aceste criterii, se consideră că inculpaţii au săvârşit infracţiuni de corupţie cu un grad de pericol crescut, întrucât au adus atingere relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu a procurorilor, prestigiului şi încrederii de care trebuie să se bucure aceştia în exercitarea funcţiei lor.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor, Completul de 5 judecători constată că prima instanţă a analizat în mod corect criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., întrucât stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei pentru fiecare inculpat se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa de apel constată că durata procedurii, de la momentul emiterii acuzaţiilor şi până în prezent nu a depăşit o durată rezonabilă, întrucât data pronunţării sentinţei penale de la fond (22 mai 2018) a fost la aproximativ 1 an după data emiterii rechizitoriului (19 aprilie 2017) .

Totodată, se mai constată că împrejurările şi modalitatea de comitere a infracţiunilor denotă elemente de natură să caracterizeze negativ persoana inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât activitatea infracţională a fost desfăşurată în scopul adoptării unei soluţii favorabile contra - cost şi profitând de relaţiile interpersonale, create în timp între cei implicaţi.

Cu toate acestea, instanţa de control judiciar apreciază, contrar susţinerilor reprezentantului Ministerului Public, că pedeapsa aplicată inculpatului A. de 4 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate şi 4 ani interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. a fost corect individualizată, întrucât deşi acesta a avut iniţiativa în ceea ce priveşte stabilirea unor viitoare întâlniri ce au creat fundamentul acţiunilor infracţionale ale inculpatului B., în condiţiile în care pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, de nerecunoaştere a faptei şi vădit orientată spre minimizarea până la negare a propriei contribuţii la activitatea infracţională desfăşurată şi recunoscută de coinculpatul B., în acelaşi timp nu pot fi ignorate, pe de o parte, aspectele de conduită personală ale inculpatului A. (o persoană care s-a dezvoltat într-un anumit mediu supus constrângerilor şi restricţiilor societăţii din care face parte şi cu un comportament ireproşabil anterior săvârşii faptei, cu o situaţie familială delicată generată de problemele grave de sănătate ale soţiei sale), iar pe de altă parte, şi alte elemente de natură profesională cu relevanţă în cauză, vizând respectarea pe parcursul carierei sale a unor înalte standarde cu privire la principii şi reguli stricte, precum şi obligaţii menite asigurării cadrului legal pentru accederea procurorilor la exercitarea funcţiei cu respect faţă de ordinea de drept, valorile sociale şi legile ţării.

Prin urmare, instanţa apreciază că atât cuantumul, cât şi şi modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor A. şi B. sunt suficiente, fiind de natură să asigure prevenirea comiterii altor infracţiuni şi apte a determina reinserţia socială a acestora într-un interval de timp necesar, pentru ca inculpaţii să îşi formeze o atitudine corectă faţă de muncă, ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, fiind în deplină concordanţă cu urmarea imediată a faptelor comise. De asemenea, au fost avute în vedere consecinţele referitoare la afectarea imaginii justiţiei şi alterarea încrederii cetăţenilor în înfăptuirea actului de justiţie prin comiterea faptelor penale ce au format obiectul judecăţii, fapte ce au condus la crearea aparenţei funcţionării unei "pieţe de comercializare" a soluţiilor dispuse de procuror în faza de urmărire penală, inducându-se falsa idee că actul de justiţie poate deveni un "bun accesibil şi favorabil" celor ce posedă şi dau sume importante de bani, fapte penale al căror pericol social concret a fost just evaluat în raport de criteriile legale de individualizare.

Pe cale de consecinţă, nu se justifică majorarea cuantumului pedepselor ori o modificare a modalităţii de executare anterior stabilite, întrucât ambii inculpaţi au studii superioare juridice, nu au antecedente penale, s-au prezentat la toate termenele de judecată în faţa primei instanţei, dar şi în faţa instanţei de apel şi au avut o conduită corespunzătoare anterioară momentului când au intrat în conflict cu legea penală, inculpatul B. respectând şi obligaţiile impuse de controlul judiciar instituit asupra sa şi dovedind cu înscrisuri ataşate la dosarul cauzei că are grave probleme de sănătate şi că s-a încadrat în muncă.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în baza art. 421 alin. (1) pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 314 din data de 22 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, fiind incluse astfel cheltuielile ocazionate cu efectuarea actelor de procedură şi administrarea probelor în apel.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători apreciază că prestaţia avocaţilor desemnaţi din oficiu trebuie să reflecte în mod obiectiv activitatea concretă depusă pentru asistarea inculpaţilor ce au fost desemnaţi să-i reprezinte. De aceea, în speţa de faţă, în limitele prevederilor Protocolului încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Barourilor din România pentru cei doi apărători desemnaţi din oficiu, ale căror delegaţii au fost menţinute la termenele consecutiv acordate, deşi apărătorii aleşi au fost prezenţi, instanţa de control judiciar va stabili un cuantum de 25% din valoarea onorariului ce ar fi fost cuvenit dacă prestaţia avocaţială din oficiu ar fi fost finalizată corespunzător numărului de termene acordate şi, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va stabili că vor rămâne în sarcina statului onorariile, în sumă de câte 217 RON, cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat A. şi pentru intimatul inculpat B., până la prezentarea apărătorilor aleşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 314 din data de 22 mai 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, rămân în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă apelantul intimat inculpat A. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelantul intimat A. şi pentru intimatul inculpat B., până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 217 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2019.

GGC - ED