Prematurity of Recourse Against Interlocutory Recusal Rejection Pending Final Judgment

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin încheierea din camera de consiliu de la 12 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de petenta A. privind recuzarea domnilor judecători B., C. şi D..

Împotriva încheierii menţionate a declarat recurs H., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, sub nr. x/2018.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului şi procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat asupra următoarelor excepţii: recursul este prematur introdus, nu este admisibil, este netimbrat, iar criticile formulate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 14 ianuarie 2019, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi.

Intimaţii Direcţia Generală de Protecţie Internă, Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Preşedintele României au depus puncte de vedere la raport prin care au solicitat, în esenţă, admiterea excepţiilor reţinute prin raport.

III. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de recurs în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată, cu prioritate faţă de excepţiile inadmisibilităţii, netimbrării şi nulităţii căii de atac, că recursul este prematur formulat, pentru considerentele arătate în continuare.

Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

În drept, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

Verificând în sistemul informatic ECRIS [în raport de prevederile art. 154 alin. (8) C. proc. civ..] stadiul soluţionării Dosarului nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, având ca obiect cererea de revizuire formulată de A., E., F., G. şi H., se constată că judecata acestuia a fost suspendată la data de 10 decembrie 2018, în temeiul art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât revizuenţii nu s-au conformat dispoziţiilor instanţei de judecată sub aspectul indicării, în concret, a hotărârilor împotriva cărora au formulat cererea de revizuire.

Spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse vreunei căi de atac, posibilitatea atacării soluţiei de respingere a recuzării, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată cauza, are drept scop garantarea desfăşurării normale şi imparţiale a judecăţii, urmărind, însă, evitarea tergiversării soluţionării cauzelor prin exercitarea unor asemenea căi de atac în cursul judecăţii.

În acest context procesual, în absenţa unei hotărâri prin care s-a soluţionat cauza, alături de care să fie exercitată, astfel cum impun dispoziţiile legale în materie, prezenta cale de atac, deşi reglementată din punct de vedere legal, nu e deschisă părţilor pe durata judecării litigiului în cadrul căruia a fost formulată cererea de recuzare anulată, ci doar la finalul judecăţii, odată cu hotărârea prin care a fost soluţionată cauza.

Cum judecarea cererii de revizuire nu a fost finalizată, iar hotărârea prin care se va soluţiona cererea de revizuire este definitivă [nu s-a indicat hotărârea sau hotărârile atacate cu revizuire, nici faptul că revizuirea ar fi întemeiată pe ipoteza prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care ar fi avut deschisă calea de atac a recursului, prevăzută de art. 511 alin. (6) teza a II-a C. proc. civ..], ceea ce s-a atacat cu recurs este o încheiere intermediară, prin care s-a anulat, ca netimbrată, o cerere de recuzare a completului însărcinat cu judecarea cererii de revizuire, ceea ce înseamnă că recursul declarat împotriva unei încheieri prin care s-a anulat cererea de recuzare, înainte de soluţionarea cauzei în fond, este prematur formulat.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de H. împotriva încheierii din 12 martie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur formulat, recursul declarat de H. împotriva încheierii din 12 martie 2018, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 aprilie 2019.

GGC - GV