Nullity of cassation appeal for failure to frame grounds in statutory cassation criteria rather than merits arguments

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Covasna, secţia Civilă, prin Încheierea din 4 iunie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 a respins cererea de reexaminare formulată de către A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru dispus prin rezoluţia Tribunalului Covasna.

Prin Decizia civilă nr. 491/R de la 18 octombrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a admis excepţia tardivităţii invocate din oficiu şi a anulat cererea de recurs, reţinând că A. a declarat recurs în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 200 alin. (1) - (6) din C. proc. civ., termenul de exercitare a recursului este de 5 zile de la pronunţarea hotărârii, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar cererea de recurs a fost depusă cu depăşirea acestui termen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 270 din 13 februarie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 491/R din 18 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, cu motivarea că hotărârea atacată a fost pronunţată într-o procedură care este incompatibilă cu existenţa autorităţii de lucru judecat sau cu efectul pozitiv al acesteia şi nu există identitatea de părţi şi obiect şi cauză prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, s-a reţinut că, între cele două cauze nu există vreo legătură, or, raţiunea reglementării motivului de revizuire stipulat în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. rezidă din necesitatea de a înlătura încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleiaşi părţi, în scopul evitării punerii în executare a hotărârilor care cuprind dispoziţii contrare, ceea ce nu este cazul în speţa dedusă judecăţii.

Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs A.. SA, fără a indica vreun motiv de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat că este incidentă sancţiunea nulităţii recursului, întrucât criticile recurentului nu cuprind o dezvoltare a motivelor de nelegalitate invocate şi nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură.

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.

După comunicarea raportului, recurenta A.. SA a depus punct de vedere prin care a reluat istoricul cauzei.

În condiţiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului, reţinută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor menţiuni este sancţionată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancţiunea nulităţii recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speţă, se constată că susţinerile invocate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerinţelor prevăzute de dispoziţiile procedurale citate, întrucât criticile din memoriul de recurs, nestructurate juridic, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, şi, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, argumentele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenta nu formulează nicio critică referitoare la soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, susţinerile, nestructurate din punct de vedere juridic, vizând, în fapt, fondul litigiului dedus judecăţii.

Prin hotărârea atacată a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire nu pentru că ar fi fost formulată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, ci pentru că potrivit unei norme speciale aceasta nu ar putea fi atacată decât cu cerere de reexaminare.

În consecinţă, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecăţii, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate şi nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată, de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă şi la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susţinerile recurentei nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în complet de filtru, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi, în temeiul art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurenta A. SA împotriva Deciziei nr. 270 din 13 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL