Revision request fails; five-judge panel upholds rejection over lack of party identity for res judicata

Analizând actele dosarului, constată următoarele:

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin Decizia nr. 334 din 20 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, a respins cererea de revizuire, cu motivarea că deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini diferite, deoarece prin hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată în apel o soluţie nefavorabilă reclamanţilor, revizuenţii din prezenta cauză, iar prin decizia potrivnică s-a dat câştig de cauză unei alte persoane prin admiterea apelului declarat de respectiva parte, astfel încât nu se poate reţine că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii A., B. şi C. au formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, admiterea cererii de revizuire, în temeiul art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În susţinerea cererii, s-a arătat că autoarea atât a părţilor din prezentul dosar, cât şi a celor din dosarul în care s-a pronunţat hotărârea contrară în raport cu care s-a solicitat revizuirea este una şi aceeaşi: D., titlul de proprietate care sta atât la baza cererii de despăgubire a recurenţilor, cât şi a numitei E. este acelaşi, iar cauza este aceeaşi, scopul acţiunii în ambele dosare fiind valorificarea dreptului subiectiv izvorât din calitatea de moştenitori ai acelorlaşi autori.

Or, raţiunea pentru care legiuitorul a instituit dispoziţiile art. 508 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost tocmai aceea de a preveni toate acele situaţii în care în baza aceluiaşi titlu, pentru aceeaşi cauza şi acelaşi scop să nu se poată pronunţa decizii judecătoreşti contrare, modul de aplicare al normelor de drept trebuind sa fie caracterizate prin stabilitate şi consecvenţă juridică, iar nu să conducă în mod aberant la pronunţarea de hotărâri contrare pentru acelaşi scop şi cauza, cum este situaţia de faţă.

Totodată, neaplicarea art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. doar pentru ca demersul juridic a fost întreprins în calitate de moştenitori şi nu în calitate de titulari ai titlului de despăgubire, ca urmare a faptului ca autorii au decedat, echivalează cu o veritabilă denegare de dreptate şi interpretare vădit greşită şi a legii.

Preliminar, faţă de cererea formulată de recurenţii A., B. şi C. privind reluarea judecării procesului, în conformitate cu prevederile art. 415 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat suspendarea voluntară a pricinii, va repune pe rol cauza.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate de revizuenţi şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că se impune respingerea acesteia pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În analiza acestui motiv, se constată că invocarea dispoziţiilor acestui text de lege s-a efectuat formal, fără a fi dezvoltate şi indicate criticile care pot fi subsumate acestui motiv.

În concluzie, câtă vreme nu s-a demonstrat că hotărârea nu este motivată, că există contradicţie între considerente şi dispozitiv sau că au fost reţinute motive care nu au legătură cu pricina, criticile aduse de recurenţi nu sprijină motivul prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Distinct de această concluzie, se constată că soluţia hotărârii recurate este motivată cu respectarea dispoziţiilor art. 425 din C. proc. civ., astfel că nu există temei pentru atragerea efectelor motivului de recurs anterior menţionat.

Conform dispoziţiilor art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Susţinerea recurenţilor potrivit căreia în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi primită.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispoziţiile legale citate, invocate de recurenţi drept temei al cererii formulate în faţa instanţei de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

În speţă, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârea judecătorească invocată ca fiind potrivnică celei ce face obiectul revizuirii.

Astfel, prin Decizia nr. 1106A din 15 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016 s-a admis apelul declarat de E., moştenitoare a reclamantului F., împotriva Sentinţei nr. 1622 din 14 decembrie 2016 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi s-a dispus obligarea pârâtei A.N.R.P. să emită titlul de plată conform Deciziei de despăgubire nr. 7037 din 18 noiembrie 2009 în cotă de 1/2 din valoarea de 1.428.734,50 RON.

Cea de a doua hotărâre indicată şi a cărei retractare se solicită, anume Decizia nr. 1379 A din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii A., G. şi C., moştenitori ai doamnei D., împotriva Sentinţei nr. 1189 din 20 septembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă în contradictoriu cu intimata - pârâtă Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.

Rezultă, aşadar, că în cauză nu este îndeplinită condiţia identităţii de părţi, întrucât recurenţii nu au fost părţi în litigiul în care s-a pronunţat Decizia nr. 1106A din 15 decembrie 2017, nici în nume propriu şi nici urmare a transmiterii legale a calităţii procesuale.

Împrejurarea că litigiile au privit, în esenţă, acelaşi titlu de despăgubire nu reprezintă o condiţie suficientă pentru a se putea tranşa asupra îndeplinirii condiţiei identităţii necesare pentru a se reţine autoritatea de lucru judecat şi implicit a dispoziţiilor art. 509 pct. 8 din C. proc. civ.

Toate argumentele pentru care cererea de revizuire a fost respinsă se regăsesc expuse amplu în considerentele deciziei atacate, instanţa de revizuire analizând temeinic condiţiile de admisibilitate a cererii şi prezentând pe larg, în mod clar şi detaliat motivele pentru care acestea nu sunt îndeplinite în cauză, acesta fiind şi motivul pentru care instanţa de recurs constată că nu pot fi primite criticile recurenţilor nici sub aspectul interpretării eronate a argumentelor expuse în susţinerea cererii de revizuire.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de recurenţii A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 334 din 20 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Repune cauza pe rol.

Respinge recursul formulat de recurenţii A., B. şi C. împotriva Deciziei nr. 334 din 20 februarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 mai 2020.

GGC - CL