Revision of administrative judgment: absence of conflicting decisions due to differing object and cause

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2843 din 28 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinţei civile nr. 3286 din 10 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

În motivare s-a reţinut că nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile potrivnice să fie pronunţate în aceeaşi pricină, cerinţă ce presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, care constituie elementele lucrului judecat şi trebuie îndeplinite cumulativ, hotărârile invocate vizând hotărâri diferite ale C.N.C.D.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în bara art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, acesta nefiind legal citat pentru termenul din 28 mai 2019 şi dreptul la apărare, invocând, totodată, excepţia nulităţii absolute necondiţionate a actelor de procedură pentru termenul din 28 mai 2019, precum şi excepţia incompatibilităţii absolute a unei doamne judecător.

Totodată, s-a susţinut că decizia nu este motivată în concret prin raportare la motivele invocate în cererea de revizuire şi a încălcat autoritatea de lucru judecat, existând contradictorialitate între Sentinţa civilă nr. 3286 din 10 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi Decizia nr. 1243 din 19 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin urmare, instanţa de fond era obligată să citeze legal părţile şi să-şi întemeieze hotărârea numai pe motive de fapt şi de drept, pe explicaţii sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii, or, încălcarea acestor norme imperative este sancţionată cu nulitatea absolută necondiţionată în conformitate cu prevederile art. 176 din C. proc. civ.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

În ceea ce priveşte neîndeplinirea procedurii de citare şi încălcarea dreptului la apărare, se observă că recurentul a formulat cerere de judecată a cauzei în lipsă şi a fost prezent la termenul din 19 martie 2019, având termen în cunoştinţă (fila x acelaşi dosar), astfel încât procedura de citare a fost legal îndeplinită la termenul din 28 mai 2019 când s-a soluţionat pricina.

În acest context, nu rezultă o nelegală citare a recurentului la termenul când a avut loc judecata sau o încălcare a dreptului la apărare pentru a putea fi îndeplinită condiţia admiterii recursului întemeiat pe acest motiv.

În ceea ce priveşte existenţa unui caz de incompatibilitate, se constată că recurentul nu arată concret motivele pentru care pronunţarea unei soluţii într-o altă cauză, chiar având aceleaşi părţi, ar constitui un motiv de incompatibilitate care să poată fi încadrat în prevederile art. 41 sau 42 din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Dispoziţiile legale citate, invocate de recurent drept temei al cererii formulate în faţa instanţei de revizuire, reglementează posibilitatea revizuirii dacă există hotărâri potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.

Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii lucrului judecat, ale cărei efecte sunt prevăzute de art. 431 din C. proc. civ.

În speţă, însă, se constată că decizia a cărei anulare se cere prin cererea de revizuire nu încalcă autoritatea lucrului judecat, în raport cu hotărârile judecătoreşti invocate de recurentul-revizuent ca fiind potrivnice celei ce face obiectul revizuirii.

Privite comparativ, contrar susţinerilor recurentului, cele două litigii au obiect şi cauză (situaţia de fapt calificată juridic) diferite.

Nefiind îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză între litigiile în care au fost pronunţate hotărârile în discuţie, anume dosarul nr. x/2012(obiect: anularea Hotărârii nr. 92 din 26 martie 2012, temei de drept: prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999) şi dosarul nr. x/2017 (obiect: contestaţie împotriva Hotărârii nr. 382 din 28 iunie 2017, temei de drept: prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 şi ale Legii nr. 554/2004), în mod corect a reţinut instanţa de revizuire că cele două decizii nu pot fi considerate potrivnice şi nu este încălcată autoritatea de lucru judecat a celei din urmă, în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Toate aceste argumente, pentru care cererea de revizuire a fost respinsă, se regăsesc, expuse amplu, în considerentele deciziei atacate, instanţa de revizuire analizând temeinic condiţiile de admisibilitate a cererii şi prezentând pe larg, în mod clar şi detaliat motivele pentru care acestea nu sunt îndeplinite în cauză. De aceea, instanţa de recurs constată că nu pot fi primite criticile recurentului nici sub aspectul interpretării eronate a argumentelor expuse în susţinerea cererii de revizuire.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2843 din 28 mai 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL