Non-payment of judicial stamp duty leading to nullity of appeal for review

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 1341 din 17 septembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 1160 din data de 11 iunie 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menţionate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A.

În esenţă, recurenta şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modalitatea de soluţionare a cauzei în diferitele stadii procesuale pe care le-a parcurs, invocând motive lipsite de logică şi de coerenţă, nestructurate din punct de vedere juridic.

II. Procedura de filtrare a recursului

Întrucât recursul este de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. (procesul a început la data de 3 aprilie 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) din C. proc. civ.).

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) C. proc. civ., în sensul că recursul nu este timbrat, iar recurenta a indicat formal motivele de recurs, fără a le motiva odată cu cererea de recurs şi nici nu a procedat la motivarea căii de atac după comunicarea hotărârii atacate. De asemenea, s-a reţinut că recursul este inadmisibil, recurenta neavând deschisă calea de atac a recursului.

Prin încheierea din 27 ianuarie 2020, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol.

După comunicarea raportului, recurenta A. nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru prevăzută de lege, ci doar note scrise prin care a făcut referiri la fondul procesului.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În condiţiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate, excepţia netimbrării recursului (deoarece taxele de timbru se plătesc anticipat, adică înainte de primirea, efectuarea sau eliberarea actului taxabil sau înainte de prestarea serviciului, astfel că instanţa nu poate să pună în discuţia părţilor alte probleme legate de judecarea litigiului dedus ei spre soluţionare, înainte de satisfacerea taxelor de timbru), reţinând considerentele următoarele:

Deşi recurenta a fost încunoştinţată cu privire la obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru de 50 RON datorată prin raportul asupra admisibilităţii recursului ce i-a fost comunicat recurentei la 31 ianuarie 2020, aceasta nu şi-a îndeplinit respectiva obligaţie legală până la acest moment.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege.

De asemenea, prevederile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. stabilesc faptul că, la cererea de recurs, se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, această cerinţă fiind prevăzută, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, sub sancţiunea nulităţii.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit mijlocul procesual reglementat de norma specială menţionată, neformulând cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi nici nu a solicitat acordarea facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, în condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin urmare, Înalta Curte, constatând că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluţionarea recursului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., va anula ca netimbrat, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1341 din 17 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1341 din 17 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Dată în cameră de consiliu, astăzi, 30 martie 2020 şi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

GGC - NN