Inadmissibility of appeal against final cancellation decision and jurisdictional split for constitutional referral refusal

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Prin încheierea din 23 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a decis următoarele: (i) respinge excepţia necompetenţei materiale procesuale invocată de reclamantul A.; (ii) respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A. privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., întrucât este contrară dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, neavând legătură cu soluţionarea cauzei ce are ca obiect restituire taxă timbru; (iii) respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru achitate în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea.

2. Hotărârea prin care a fost soluţionat recursul declarat împotriva încheierii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

Împotriva încheierii menţionate la pct. 1 a declarat recurs A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2019/a1.1.

Prin Decizia nr. 1278 din 18 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019.1, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins excepţia de necompetenţă a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 23 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

3. Contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei menţionate la pct. 2

Împotriva deciziei menţionate la pct. 2, recurentul A. a formulat contestaţie în anulare, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2019.

4. Hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare

Prin Decizia nr. 1733 din 10 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a decis următoarele: (i) respinge excepţia necompetenţei materiale a secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 1278 din data de 18 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.1.

În practicaua deciziei se menţionează că, în cauză, contestatorul a reiterat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., iar, prin notele scrise depuse la 7 octombrie 2019, contestatorul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. Cu privire la acestea, instanţa a reţinut că, în cauză, a fost învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare ce are ca obiect o decizie pronunţată într-un recurs, astfel că aspectele invocate de contestator prin notele scrise excedează cadrului procesual în care se desfăşoară judecata căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare, astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., nefiind posibilă exercitarea unui control judiciar asupra propriei hotărârii pe care instanţa urmează să o pronunţe şi împotriva căreia contestatorul are la îndemână alte remedii juridice prevăzute de lege.

Prin considerentele deciziei, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., reţinând următoarele: (i) excepţia de neconstituţionalitate, ca orice mijloc procedural, nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv dispoziţia criticată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, să fie formulată o cerere de sesizare sau instanţa să o invoce din oficiu şi să nu se fi pronunţat deja instanţa de contencios constituţional printr-o decizie de admitere a excepţiei asupra aceluiaşi text legal (ii) având în vedere obiectul de reglementare al dispoziţiilor legale criticate ce vizează dezlegarea dată problemelor de drept printr-o hotărâre pronunţată într-un recurs în interesul legii şi efectele pe care le produce, aspecte ce nu au legătură cu obiectul şi stadiul procesual al cauzei, Înalta Curte constată că această excepţie nu are relevanţă în soluţionarea căii extraordinare de atac de retractare deduse judecăţii (iii) este real că excepţia poate fi ridicată oricând, în orice fază a procesului, însă este absolut necesar ca norma criticată să fie determinantă pentru soluţionarea cauzei în acea etapă procesuală şi să aibă legătură directă cu obiectul pricinii (iv) în acest sens, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat constant că legătura cu soluţionarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele stabilite de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului (Decizia nr. 303 din 5 iunie 2014, publicată în M.

Of. nr. 508/8.07.2014); (v) or, Înalta Curte fiind învestită cu soluţionarea unei contestaţii în anulare, pot face obiect al excepţiei de neconstituţionalitate numai dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ., singurele care sunt aplicabile speţei, dat fiind caracterul de retractare al căii extraordinare de atac, în cadrul căreia trebuie analizate cu prioritate cerinţele de admisibilitate ale acesteia (vi) cu alte cuvinte, sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate nu poate privi decât normele ce reglementează calea de retractare, condiţie care nu este îndeplinită în cauză.

5. Recursul declarat împotriva hotărârii menţionate la pct. 4

Împotriva deciziei pronunţate în contestaţie în anulare, menţionată la pct. 4, a declarat recurs contestatorul A., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2019.

În esenţă, recurentul formulează următoarele critici: (i) nulitatea hotărârii, în temeiul art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., pentru refuzul de a judeca excepţia de neconstituţionalitate invocată; (ii) nulitatea hotărârii, în temeiul art. 176 alin. (3) din C. proc. civ., pentru lipsa competenţei materiale procesuale a completului de judecată specializat în drept civil de a soluţiona litigii în materia contenciosului administrativ.

Prin cererea de recurs, recurentul invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, susţinând că acestea contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie

II. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la 30 decembrie 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018.

III. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, în temeiul art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 10 februarie 2020, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ. şi a dispus comunicarea acestuia către părţi. Raportul a fost comunicat părţilor, conform dovezilor de comunicare ataşate la dosarul cauzei.

În cauză nu au fost formulate puncte de vedere asupra raportului.

IV. Considerentele Înaltei Curţi

1. Referitor la criticile formulate cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale

În ceea ce priveşte criticile formulate de recurent cu privire la "refuzul instanţei de a judeca" cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în Dosarul nr. x/2019 cu privire la dispoziţiile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 reglementează calea de atac a recursului pe orizontală, în sensul că:

"Secţia I civilă [...] a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale".

În raport cu dispoziţiile citate, revine secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a recursului declarat, astfel cum a fost formulat pentru nesoluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în Dosarul nr. x/2019, în faza procesuală a contestaţiei în anulare.

Astfel, în temeiul ar. 132 alin. (3) din C. proc. civ., va fi declinată în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a recursului declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1733 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, în ceea ce priveşte nesoluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

2. Admisibilitatea căii de atac exercitate împotriva hotărârii pronunţate în contestaţia în anulare

Hotărârea ce formează obiectul recursului este o hotărâre pronunţată în contestaţie în anulare, care, potrivit art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată", respectiv ca şi Decizia nr. 1278 din 18 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. x/2019.1.

Însă, Decizia nr. 1278 din 18 iunie 2019, prin care a fost soluţionată o cerere de recurs, este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care prevede că "Sunt hotărâri definitive: [...] 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

Or, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Astfel fiind, în condiţiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., o hotărâre definitivă - cum este în speţă hotărârea pronunţată în contestaţia în anulare - nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul ar. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1733 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină în favoarea secţiei I civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a recursului declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1733 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, în ceea ce priveşte nesoluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, art. 21 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Fără cale de atac, potrivit art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1733 din 10 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 martie 2020.

GGC - NN