Inadmissibility of appeal against final decision: Unregulated remedy and violation of appeal hierarchy under criminal procedure
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, in a panel of five judges, dismissed the appeal as inadmissible and ordered the appellant to pay 200 RON in judicial costs to the state, thereby upholding the prior decision. The dispute involved an appellant who filed an appeal against a final penal decision of the High Court that had previously dismissed a "contestation for cancellation" as inadmissible; the initial challenge had targeted a final appellate court decision which had itself dismissed a request for revision. The decisive legal basis for the dismissal was that the "appeal" (recurs) was not a valid avenue of review under the current Code of Criminal Procedure, and the challenged decision was final and not susceptible to ordinary or extraordinary appeals, as established by Article 432(4) of the Code of Criminal Procedure; the court held that recognizing a remedy not provided by law violates the principle of legality and the coherent hierarchy of appeals, making the filing procedurally invalid.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 din Legea nr. 255/2013, art. 432 alin. (4) din C. proc. pen, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Inadmissibility of appeal against final decision: Unregulated remedy and violation of appeal hierarchy under criminal procedure: The dispute involved an appellant who filed an appeal against a final penal decision of the High Court that had previously dismissed a "contestation for cancellation" as inadmissible; the initial challenge had targeted a final appellate court decision which had itself dismissed a request for revision. The decisive legal basis for the dismissal was that the "appeal" (recurs) was not a valid avenue of review under the current Code of Criminal Procedure, and the challenged decision was final and not susceptible to ordinary or extraordinary appeals, as established by Article 432(4) of the Code of Criminal Procedure; the court held that recognizing a remedy not provided by law violates the principle of legality and the coherent hierarchy of appeals, making the filing procedurally invalid.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited in the dispositive to obligate the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 286 din data de 29 mai 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1105/A din data de 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2018.
Împotriva Deciziei penale nr. 286 din data de 29 mai 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, contestatorul B. a exercitat calea de atac intitulată "contestaţie în anulare", calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia penală nr. 518 din data de 23 octombrie 2019.
Examinând calea de atac formulată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a constatat că petentul B. a exercitat o cale de atac împotriva unei decizii definitive, prin care îi fusese respinsă ca inadmisibilă o cerere de contestaţie în anulare, exercitată împotriva unei sentinţe de respingere, ca inadmisibilă, a unei cereri de revizuire.
De asemenea, instanţa supremă a reţinut că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În acest context, s-a reţinut în considerentele hotărârii atacate că inadmisibilitatea ca sancţiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Împotriva acestei decizii B. a formulat, la data de 30 martie 2020, recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 25 mai 2020, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."
În cauză, recurentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva Deciziei penale nr. 518 din data de 23 octombrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de acesta împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia prin care s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de B. împotriva Deciziei penale nr. 1105/A din data de 19 septembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2018.
Totodată, potrivit art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. "sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".
Prin urmare, recurentul B. a exercitat o cale de atac care nu mai este reglementată de legislaţia actuală împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerenţa sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispoziţiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar şi principiul unicităţii căilor de atac şi modul de stabilire a ierarhiei acestora.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B., împotriva Deciziei nr. 518 din data de 23 octombrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de B. împotriva Deciziei nr. 518 din data de 23 octombrie 2019, pronunţată de secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 mai 2020.
GGC - NN