Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 51/2020 AI generated

Disciplinary sanction upheld; revision for panel bias and merits inadmissible as res judicata.

Case Number Decizia nr. 51/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice (five-judge panel) dismissed as inadmissible the request for revision filed against its final Decision no. 137 of 16 May 2011, which had upheld a disciplinary sanction of exclusion from the magistracy imposed on a judge for disciplinary misconduct under art. 99 lit. i) and k) of Law no. 303/2004. The revision request challenged the composition of the original panel, the alleged lack of independence and impartiality of its members, and the merits of the disciplinary findings. The Court held that none of the grounds invoked fell within the exhaustive list of revision grounds under art. 322 of the 1865 Code of Civil Procedure; criticisms of the reasoning, evidence assessment, or merits amount to a disguised appeal and would violate the principle of *res judicata*. The dismissal is final.

Legislator headnote

AI generated

art. 100 din Legea nr. 303/2004, art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, art. 326 alin. (3) din C. proc. civ, art. 322 din C. proc. civ, Art. 326 alin. (3) raportat la art. 322 din C. proc. civ. din 1865; Disciplinary sanction upheld; revision for panel bias and merits inadmissible as res judicata: 137 of 16 May 2011, which had upheld a disciplinary sanction of exclusion from the magistracy imposed on a judge for disciplinary misconduct under art. 99 lit. i) and k) of Law no. 303/2004. The revision request challenged the composition of the original panel, the alleged lack of independence and impartiality of its members, and the merits of the disciplinary findings. The Court held that none of the grounds invoked fell within the exhaustive list of revision grounds under art. 322 of the 1865 Code of Civil Procedure; criticisms of the reasoning, evidence assessment, or merits amount to a disguised appeal and would violate the principle of *res judicata*. The dismissal is final.

Keywords

AI generated
disciplinary dismissal res judicata judicial impartiality grounds for revision grounds for exclusion Civil Procedure Code

Cited Legislation

AI generated
art. 100 din Legea nr. 303/2004
(1) din aceeaşi lege, acţiune disciplinară împotriva judecătorului A., din cadrul Judecătoriei Constanţa, solicitând secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii să aplice magistratului pârât una dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr.
art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004
1J din 9 martie 2011, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis acţiunea disciplinară şi, în temeiul art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, a aplicat judecătorului A.
art. 326 alin. (3) din C. proc. civ
Conform art. 326 alin. (3) din C. proc. civ.
art. 322 din C. proc. civ
Astfel, motivele de revizuire sunt reglementate de art. 322 din C. proc. civ.
Art. 326 alin. (3) raportat la art. 322 din C. proc. civ. din 1865
Used to declare the request for revision inadmissible, as the invoked grounds did not fall within the exhaustive list of revision grounds.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
Art. 326 alin. (3) raportat la art. 322 din C. proc. civ. din 1865

Used to declare the request for revision inadmissible, as the invoked grounds did not fall within the exhaustive list of revision grounds.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Acţiunea disciplinară

Comisia de disciplină pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a exercitat, în conformitate cu prevederile art. 45 alin. (1) din aceeaşi lege, acţiune disciplinară împotriva judecătorului A., din cadrul Judecătoriei Constanţa, solicitând secţiei pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii să aplice magistratului pârât una dintre sancţiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) şi k) din aceeaşi lege.

2. Hotărârea instanţei disciplinare

Prin Hotărârea nr. 1J din 9 martie 2011, Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară a admis acţiunea disciplinară şi, în temeiul art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, a aplicat judecătorului A. sancţiunea disciplinară constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârşirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) şi lit. k) din aceeaşi lege.

3. Recursul declarat împotriva hotărârii instanţei disciplinare

Împotriva hotărârii menţionate la pct. 2, a declarat recurs judecătorul A., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1, 8 şi 9 din C. proc. civ. din 1865.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători sub nr. x/2011.

4. Hotărârea pronunţată în recurs

Prin Decizia nr. 137 din 16 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. x/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, a respins, ca nefondat, recursul declarat de A., judecător la Judecătoria Constanţa, împotriva Hotărârii nr. 1J din 9 martie 2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători în materie disciplinară.

5. Cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii date în recurs

5.1. Derularea procedurii judiciare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la 5 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. în contradictoriu cu intimaţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a solicitat următoarele: (i) anularea parţială a Hotărârii nr. 24 din 25 noiembrie 2010 a Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv a art. 29 alin. (4) şi (5); (ii) anularea Hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 26 din 8 decembrie 2010; (iii) anularea parţială a înscrisului "Programarea în şedinţele de judecată ale completelor de 5 judecători pe luna mai 2011 pentru Completul 1 Civil, care poarta semnătura preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie" (iv) revizuirea Deciziei nr. 137 din 16 mai 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2011, casarea şi rejudecarea recursului, iar, pe fond, anularea Hotărârii nr. 1J din 9 martie 2011 a secţiei pentru judecători în materie disciplinară ori înlocuirea sancţiunii excluderii din magistratură, gradual, cu sancţiunea mutării disciplinare la o altă instanţă.

Prin Sentinţa civilă nr. 1028 din 18 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2011.

La termenul din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a disjuns petitul având ca obiect revizuirea Deciziei nr. 137 din 16 mai 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2011.

În urma disjungerii s-a format Dosarul nr. x/2019.

Prin Sentinţa civilă nr. 286 din 24 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza având ca obiect cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019.

Prin Încheierea nr. 5470 din 8 noiembrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a scos cauza de pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal şi a înaintat-o la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea cererii de revizuire formulate de A. împotriva Deciziei nr. 137 din 16 mai 2011, pronunţată în Dosarul nr. x/2011.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 judecători sub nr. x/2020.

5.2. Motivele cererii de revizuire

În susţinerea cererii de revizuire, revizuentul a invocat următoarele critici: (i) nelegala compunere a Completului de 5 judecători, stabilită în baza art. 29 alin. (1) şi (4) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care adaugă la lege, prin faptul că sunt traşi la sorţi numai 4 dintre cei 5 judecători şi nu participă la tragerea la sorţi judecătorii desemnaţi în anul precedent; (ii) prin hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că sunt excluşi de la tragerea la sorţi şi alţi judecători (preşedintele şi vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedinţii secţiilor, judecătorii detaşaţi şi suspendaţi, membrii Colegiului de conducere, judecătorii care fac parte din completele care au şedinţă în zilele de luni, judecătorii bolnavi şi judecătorii care sunt membrii ai comisiei de evaluare a activităţii profesionale); (iii) lipsa de independenţă şi imparţialitate a 4 dintre membrii completului, respectiv judecătorii care au fost traşi la sorţi, în raport cu al 5-lea judecător, care a fost numit, respectiv preşedintele secţiei de contencios administrativ şi fiscal; (iv) lipsa de independenţă şi imparţialitate a preşedintelui secţiei de contencios administrativ şi fiscal, în calitate de preşedinte al Completului de 5 judecători, pentru motive legate de faptul că, la 16 mai 2011, era subiectul unei operaţiuni de interceptare desfăşurate de DNA.

Revizuentul critică hotărârea atacată pentru că nu cuprinde o motivare obiectivă în raport cu volumul mare de activitate, complexitatea cauzelor în complet specializat de fond funciar, timpii efective de lucru în perioada săptămânii, timpii de judecată în şedinţă publică şi participările în completul de permanenţă. Totodată, susţine revizuentul că situaţia de fapt nu a fost corect stabilită, astfel că în mod greşit a fost reţinută vinovăţia sa şi i-a fost aplicată o sancţiune disciplinară disproporţionată. Prin urmare, instanţa nu a realizat o analiză temeinică a probelor. În acest context, revizuentul combate mijloacele de probă reţinute de instanţa disciplinară şi concluzia instanţei în sensul întrunirii elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare reţinute în sarcina sa.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire, cu prioritate sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele arătate în continuare.

Conform art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. din 1865, "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază"

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condiţiile şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privinţa legalităţii ori temeiniciei soluţiei pronunţate.

Astfel, motivele de revizuire sunt reglementate de art. 322 din C. proc. civ. din 1865:

"Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

1. dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire;

2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;

3. dacă obiectul pricinii nu se află în fiinţă;

4. dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii. În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii;

5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;

6. dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruţii, incapabilii sau cei puşi sub curatelă sau consiliul judiciar nu au fost apăraţi de loc sau au fost apăraţi cu viclenie de cei însărcinaţi să-i apere;

7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremă de justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă;

8. dacă partea a fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale datorată unei hotărâri judecătoreşti, iar consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate. Aplicare

"Prin cererea de revizuire, se invocă nelegala compunere a completului care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, sub aspectul nelegalităţii dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (4) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nelegalităţii hotărârii Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care a fost aprobată compunerea completului, precum şi sub aspectul lipsei de independenţă şi imparţialitate a unora dintre membrii completului.

Or, niciuna dintre criticile invocate de revizuent nu poate fi circumscrisă motivelor expres şi limitativ prevăzute de art. 322 din C. proc. civ. din 1865, citat anterior, nefiind astfel îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de revizuire.

Criticile revizuentului referitoare la considerentele hotărârii atacate şi la fondul litigiului disciplinar - sub aspectul aprecierii probatoriului şi întrunirii elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare - reprezintă veritabile critici cu privire la fondul cauzei soluţionate definitiv prin decizia atacată cu revizuire.

Or, analiza criticilor referitoare la fondul cauzei excedează cadrului procesual în calea extraordinară de atac a revizuirii, restrânsă la motivele expres şi limitativ reglementate de art. 322 din C. proc. civ. din 1865.

În realitate, revizuentul îşi exprimă dezacordul cu privire la soluţia şi motivarea hotărârii atacate şi tinde să obţină o reapreciere asupra fondului cauzei, ceea ce, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea revizuirii să nu presupună o nouă judecată a cauzei.

În acest sens este atât jurisprudenţa constantă a Completului de 5 judecători în materie civilă (spre exemplu: Deciziile nr. 99/2017, nr. 148/2018, nr. 200/2018, nr. 12/2019, nr. 51/2020), cât şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reţinut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudenţa sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenţiei, care consacră, printre altele, preeminenţa dreptului ca parte a moştenirii comune a părţilor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul securităţii juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanţele au pronunţat o soluţie definitivă, soluţia lor să nu poată fi repusă în discuţie (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanţelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, şi nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanţe având un caracter substanţial şi obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23 - 24, publicată în M. Of. nr. 855/2.12.2010)".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) raportat la art. 322 din C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 137 din 16 mai 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2011.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2020.

GGC - NN