Contestație în anulare inadmisibilă pentru neinvocarea excepției de nelegalitate a compunerii completului și erori materiale în hotărârea de recurs.

Şedinţa publică din data de 9 martie 2020

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea contestată

Prin decizia civilă nr. 92 din 15 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva încheierilor de şedinţă din 25 octombrie 2017 şi 22 noiembrie 2017 şi a Hotărârii nr. 13P din 13 decembrie 2017, pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori în materie disciplinară în dosarul nr. x/2017.

II. Calea de atac formulată

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 şi 3 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, contestatoarea invocă următoarele argumente:

1. În susţinerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut, a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021 din 29 noiembrie 2018, prin care s-a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Parlament, pe de o parte, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe de altă parte, generat de hotărârile Colegiului de conducere a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, începând cu Hotărârea nr. 3/2014, potrivit cărora au fost desemnaţi prin tragere la sorţi doar 4 din cei 5 membri ai Completurilor de 5 judecători, contrar celor prevăzute de art. 32 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 255/2013.

2. În susţinerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, arată că, în considerentele deciziei contestate:

- la pct. 71, instanţa de recurs a omis să precizeze cu exactitate data la care contestatoarea ar fi completat evidenţele, pentru a se putea stabili, în mod cert, situaţia de fapt ce a fost reţinută în sarcina sa, cu date concrete;

- la pct. 73, instanţa de recurs a reţinut în mod greşit că "termenul de prescripţie nu era împlinit în cazul celorlalte 4 dosare", de vreme ce sancţiunea disciplinară pentru nesoluţionarea în termenul de 48 de ore a fost aplicată cu privire la 3 (nu 4) declaraţii de abţinere (nu de recuzare);

- la pct. 83, "instanţa de recurs, din eroare, a reţinut că aş fi încălcat actul normativ arătat (Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 5 din 10 ianuarie 2017 - n.r.)", reţinând "în sarcina mea o abatere disciplinară care nu se circumscrie actului normativ pe care l-a indicat";

- la pct. 87, "instanţa de recurs a hotărât sancţionarea mea disciplinară pentru nerespectarea unor norme (art. 173 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor - n.r.) care nu incumbă nicio o obligaţie în sarcina procurorului" şi "(instanţa - n.r.) a omis să precizeze cu exactitate care este condica pe care eu nu aş fi completat-o";

- la pct. 92, în mod greşit s-a consemnat că "apărătorul pârâtei nu a pus concluzii orale", de vreme ce "nu am fost asistată de apărător";

- referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, constând în nerepartizarea unui număr de 8, 24 (din 28) şi 30 (din 40) de dosare, spre soluţionare, în ziua prezentării corespondenţei sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentarea de către grefier, "instanţa de recurs, din eroare, nu a precizat cu exactitate data la care eu aş fi primit la mapă lucrările în discuţie, pentru a se putea stabili, în mod cert, situaţia de fapt ce a fost reţinută în sarcina mea, în sensul depăşirii celor 3 zile de la prezentarea corespondenţei";

- referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, constând în nesoluţionarea în termenul legal de 20 de zile, a 118 plângeri împotriva actelor, măsurilor şi soluţiilor procurorului, înregistrate în anul 2015, şi 26, înregistrate în primul semestru al anului 2016, "instanţa de recurs, din eroare, nu a precizat cu exactitate data la care eu am predat în ciornă grefierului lucrările în discuţie, pentru a se putea stabili, în mod cert, situaţia de fapt ce a fost reţinută în sarcina mea, în sensul depăşirii celor 20 zile prevăzute pentru soluţionarea acestora".

3. În susţinerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., potrivit căruia instanţa de recurs a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare, arată că "instanţa de recurs nu a analizat toate motivele de nelegalitate cu referire la":

- excepţia prescripţiei răspunderii disciplinare [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..];

- hotărârea nr. 13P din 13.12.2017 [art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ..];

- săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, "în sensul că nu am completat condica de evidenţă a dosarelor şi lucrărilor procurorului, ci aceasta era completată de grefier" [art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ..];

- săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. g) din Legea nr. 303/2004, "în sensul că am dispus verbal grefierului B. să introducă în aplicaţia Ecris 40 de dosare penale ale căror soluţii erau în ciornă" [art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ..];

- săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nesoluţionării unui număr de 40 de dosare penale, în termenele legale de 15 zile, dosare pe care mi le-am repartizat spre soluţionare la data de 09.10.2015" [art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ..];

- săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nesoluţionării unui număr de 28 de dosare penale" [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..];

- săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "în sensul soluţionării, cu depăşirea termenelor legale, a 52 dosare penale repartizate în anul 2015 (4 luni de la repartizare), respectiv 146 dosare penale repartizate în anul 2015 (3 luni de la repartizare)" [art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ..];

- săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nerepartizării a 8 dosare spre soluţionare în ziua prezentării corespondenţei sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentarea de către grefier" [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..];

- săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nerepartizării a 24 dosare (din cele 28 de dosare) şi a 30 dosare (din cele 40 de dosare) spre soluţionare în ziua prezentării corespondenţei sau cel mai târziu în 3 zile de la prezentarea de către grefier" [art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ..];

- săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nesoluţionării în termenele legale de 48 de ore, a 3 cereri de recuzare, dintre care una în anul 2015 şi două în primul semestru al anului 2016" [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ..];

- săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "în sensul nesoluţionării în termenele legale de 20 de zile, a 118 plângeri împotriva actelor, măsurilor şi soluţiilor procurorului înregistrate în anul 2015 şi 26 în primul semestru al anului 2016" [art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ..].

III. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata a solicitat respingerea contestaţiei în anulare şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind legală şi temeinică, arătând, în esenţă, că:

- nu este întrunită condiţia, necesară în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., referitoare la invocarea, în faţa instanţei de recurs, a excepţiei necompetenţei instanţei sau nelegalei compuneri a completului de judecată;

- argumentele invocate de contestatoare din perspectiva cazului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. ţin eminamente de aprecierea probelor avute în vedere de instanţă la stabilirea situaţiei de fapt şi a poziţiei psihice a contestatoarei, în raport cu faptele comise şi consecinţele acesteia; prin criticile formulate, contestatoarea nu vizează, aşadar, greşeli materiale de ordin procedural sau aspecte de ordin formal ale judecăţii, în sensul dispoziţiilor legale invocate, ci tinde să pună în discuţie elemente ale cauzei care ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii;

- din examinarea deciziei contestate, rezultă că instanţa de recurs a analizat toate argumentele menţionate în susţinerea motivelor de recurs invocate, răspunzând grupat, corespunzător fiecărui motiv de recurs.

IV. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată, în raport cu actele dosarului, cu motivele invocate de contestatoare, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată inadmisibilitatea - în ce priveşte motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. - şi, respectiv, netemeinicia - în ce priveşte motivele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 din C. proc. civ. - contestaţiei în anulare, după cum se va arăta în continuare.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 1-3 din C. proc. civ., invocate de contestatoare drept temei al cererii sale, "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (…)".

1. În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut, se constată că este inadmisibilă contestaţia în anulare.

În susţinerea acestui motiv, contestatoarea a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, prin care s-a constatat existenţa unui conflict de natură constituţională între Parlament şi instanţa supremă, reţinându-se nerespectarea de către aceasta din urmă a normelor referitoare la alcătuirea instanţei.

La paragraful 161 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, instanţa de contencios constituţional "reţine că nelegala alcătuire a instanţei constituie motiv de casare; în acest sens, art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale". Mai mult, hotărârea dată în recurs este supusă contestaţiei în anulare, dacă a fost pronunţată cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, în condiţiile în care se invocase excepţia corespunzătoare, iar instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia (s.n.) [art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ..]. Se mai reţine că o asemenea normă este de ordine publică şi nu poate fi, astfel, acceptată în niciun fel încălcarea normelor legale referitoare compunerea instanţei."

Aşadar, raportat la Decizia nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale, contestatoarea avea deschisă calea de atac formulată, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., doar cu respectarea condiţiilor prevăzute în cuprinsul acestui text legal, respectiv dacă ar fi invocat în cursul judecăţii recursului, în faţa Completului de 5 judecători al instanţei supreme, împrejurarea că acest complet a fost constituit cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, ceea ce, însă, nu s-a întâmplat.

Intenţia legiuitorului, prin instituirea condiţiei susmenţionate, a fost să sancţioneze însăşi inacţiunea părţii, pasivitatea acesteia, neputându-se susţine că prin pronunţarea Deciziei nr. 685/2018 a Curţii Constituţionale nu mai trebuie dovedită îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ., din moment ce însăşi Curtea Constituţională le-a reţinut expres în considerentele deciziei.

În consecinţă, prin raportare la dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 1, se constată că nu sunt îndeplinite exigenţele legale pentru admisibilitatea contestaţiei în anulare, respectiv condiţiile referitoare la invocarea excepţiei în cursul judecării recursului, pe de-o parte, şi omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la aceasta, pe de altă parte.

2. În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, se constată că este neîntemeiată contestaţia în anulare.

Contestatoarea susţine că soluţia dată de instanţa de recurs este rezultatul unor greşeli materiale, constând în aprecierea greşită a instanţei asupra următoarelor aspecte, individualizate şi prin trimiterea la paragraful corespunzător din considerentele deciziei contestate: data la care contestatoarea ar fi completat evidenţele (pct. 71); numărul dosarelor în privinţa cărora termenul de prescripţie nu era împlinit (pct. 73); încălcarea Ordinului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 5 din 10 ianuarie 2017 (pct. 83); nerespectarea unor norme (art. 173 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor) care nu incumbă nicio o obligaţie în sarcina procurorului (pct. 87); împrejurarea că nu a fost asistată de apărător (pct. 92); data la care recurenta (contestatoare) ar fi primit la mapă lucrările, pentru care s-a reţinut depăşirea termenului de repartizare, în legătură cu abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. m) din Legea nr. 303/2004; data la care recurenta (contestatoare) a predat lucrările (118 plângeri, înregistrate în anul 2015, şi 26 plângeri, înregistrate în primul semestru al anului 2016), pentru care s-a reţinut în sarcina sa depăşirea termenului de soluţionare, în legătură cu abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Fiind un text legal de excepţie iar excepţia fiind, potrivit unui principiu de drept, de strictă interpretare, nici noţiunea de "eroare materială" folosită de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., citat mai sus, nu trebuie interpretată altfel decât tot restrictiv.

Astfel, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., "erorile materiale" sunt greşeli evidente şi involuntare cu privire la aspecte esenţiale de ordin formal-procedural, care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate; ele nu sunt greşeli de judecată şi nu se referă, deci, la aspectele de fond ale cauzei, cum ar fi, de exemplu, modul în care instanţa a apreciat probele sau a înţeles să interpreteze o dispoziţie legală.

Verificarea unei astfel de greşeli materiale nu trebuie să implice, aşadar, reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor, deoarece contestaţia în anulare tinde la desfiinţarea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, care nu a urmărit, astfel, să pună la dispoziţia părţilor calea recursului la recurs.

Or, susţinând că aprecierea instanţei de recurs asupra unor împrejurări de fapt şi probe avute în vedere la stabilirea situaţiei de fapt şi a poziţiei psihice a contestatoarei, în raport cu faptele comise şi consecinţele acesteia, precum şi cu privire la modul de interpretare a normelor juridice aplicabile în cauză, contestatoarea tinde să pună în discuţie elemente ale cauzei care ţin de dezlegarea dată de către instanţa de recurs aspectelor pricinii.

Aspectele invocate de contestatoare ţin, aşadar, de fondul cauzei, de modul în care instanţa de recurs - prin aprecierea probelor şi prin stabilirea situaţiei de fapt, în raport cu interpretarea dată dispoziţiilor legale aplicabile - a înţeles să exercite controlul hotărârii recurate.

Singura critică prin care contestatoarea nu vizează aspecte de fond ale cauzei este cea referitoare la trimiterea eronată, care se face în considerentele deciziei atacate, la "apărătorul pârâtei" (pct. 92), în condiţiile în care aceasta nu a fost asistată juridic.

Aşa cum s-a arătat mai sus, "erorile materiale" la care face referire art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. sunt greşeli ce privesc aspecte esenţiale de ordin formal-procedural, care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate, nu simple erori materiale şi nici greşeli de judecată, referitoare la aspectele de fond ale cauzei.

În cauză, însă, menţiunea din cuprinsul considerentelor, potrivit căreia "apărătorul pârâtei nu a pus concluzii orale", constituie, în mod evident, o simplă eroare materială, fără niciun efect asupra soluţiei, eroare ce poate fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 442 din C. proc. civ.

Aceste aspecte, aşa cum s-a arătat, excedează noţiunii de "eroare materială" la care face referire art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

3. În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., potrivit căruia instanţa de recurs a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare, se constată că este neîntemeiată contestaţia în anulare.

Dispoziţiile legale invocate de contestatoare au în vedere omisiunea instanţei de a examina motivele de recurs, unul sau mai multe dintre acestea, indicate expres de recurent în cererea formulată, iar nu argumentele de fapt şi de drept invocate în susţinerea respectivelor motive de recurs, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului de casare pe care îl sprijină, putând fi grupate de către instanţă, pentru a li se răspunde printr-un considerent comun.

Este, deci, suficient ca instanţa să arate considerentele pentru care a găsit un anumit motiv de recurs neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele invocate în sprijinul acestuia.

În cauză, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., motive care au fost analizate pe larg şi respinse de către instanţa de recurs, care, în considerentele deciziei pronunţate (cap. IV - pct. 48 şi urm.), s-a referit la criticile şi argumentele formulate de recurentă în susţinerea motivelor de recurs invocate, pe care, uneori, din raţiuni de logică juridică şi formală, le-a grupat, răspunzându-le printr-un considerent comun.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată în cauză de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 92 din 15 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2020.