Civil revision petition: one-month deadline starts from finality of last judgment, not notification date

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 iulie 2018 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, revizuentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, Prefectura Judeţului Braşov prin Prefect, Municipiul Braşov prin Primar, Primarul Municipiului Braşov, SC B. SRL Braşov şi SC C. SA Braşov (succesor al SC D. SA Braşov) a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 89/D din 30 aprilie 2014 a Tribunalului Braşov (definitivă prin Decizia nr. 826 Ap din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov), întrucât aceasta ar încălca autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 142/Ap din 22 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov şi a Deciziei civile nr. 1134 din 28 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ambele pronunţate în dosarul nr. x/2001.

Prin Decizia civilă nr. 211/S din 15 octombrie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Sentinţei civile nr. 89/S din 30 aprilie 2014 a Tribunalului Braşov, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 639 din 21 martie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, cu motivarea că această cale extraordinară de atac a fost înregistrată la instanţă la 30 iulie 2018 (conform ştampilei Tribunalului Braşov aplicată pe cererea de revizuire), iar calculul termenelor procedurale se realizează în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., or, făcând aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate la speţa dedusă judecăţii, reiese că data la care a rămas definitivă hotărârea a cărei revizuire se solicită este data pronunţării Deciziei nr. 826/Ap din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Braşov, astfel încât termenul de o lună prevăzut de dispoziţiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu a fost respectat de către revizuent, acesta depunând cererea de revizuire la 30 iulie 2018, cu încălcarea termenului legal stipulat în acest sens.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi admiterea cererii de revizuire. În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că revizuirea Sentinţei civile nr. 89 din 30 aprilie 2014 a Tribunalului Braşov a fost depusă în termen, dispoziţia potrivnică fiind Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018, întrucât dispozitivul nu a fost comunicat potrivit art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. în termen de 7 zile de la pronunţare şi nici motivarea nu i-a fost comunicată, în baza art. 264 alin. (1) din acelaşi act normativ în termen de 30 de zile de la pronunţare, decizia fiind predată arhivei la 14 mai 2018.

Prin Încheierea din 2 decembrie 2019 s-a admis în principiu recursul formulat de recurentul A. şi s-a fixat termen de judecată la 13 ianuarie 2020, cu citarea părţilor.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, calea de atac va fi examinată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1), (5) din acelaşi act normativ, deoarece criticile de nelegalitate formulate vizează, în fapt, încălcarea dispoziţiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speţă, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din actul normativ menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speţa dedusă judecăţii de la data pronunţării Deciziei civile nr. 1134 din 28 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., aşadar de la 28 martie 2018.

Cererea de revizuire a fost formulată la 30 iulie 2018 şi, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speţă, este reprezentat de data pronunţării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susţine necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 639 din 21 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL