Imperative one-month deadline for revision based on contradictory decisions runs from pronouncement, not service

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2277 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat apelul formulat de către reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U. împotriva Sentinţei civile nr. 767 din 29 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect drepturi băneşti, a fost admis apelul formulat de către pârâta Spitalul Clinic CF Craiova împotriva Sentinţei civile nr. 767 din 29 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, având ca obiect drepturi băneşti, a fost schimbată în parte sentinţa civilă în sensul că s-a constatat că pentru perioada 2013 noiembrie - noiembrie 2014 operează prescripţia dreptului material la acţiune conform prevederilor art. 268 alin. (1) lit. c) din C. muncii şi s-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Reclamanţii, prin cererea formulată la 1 noiembrie 2018 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, sub nr. x/2018 au solicitat în contradictoriu cu intimata Spitalul Clinic Căi Ferate Craiova revizuirea Deciziei nr. 2277 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2017, susţinând pe de o parte, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că există contrarietate între aceasta şi Decizia nr. 371 din 30 ianuarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2016, iar pe de altă parte, că sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că după pronunţarea Deciziei civile nr. 2277 din 18 septembrie 2018 a Curţii de Apel Craiova, au fost descoperite înscrisuri noi doveditoare, cu caracter determinant cât priveşte soluţia adoptată.

Întrucât temeiurile juridice pe care s-a întemeiat cererea de revizuire atrăgeau competenţe de soluţionare materială diferite, potrivit art. 510 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. şi potrivit alin. (3) al acestui articol prorogarea competenţei nu poate opera, în şedinţa din 4 decembrie 2018 Curtea de Apel Craiova a pus în discuţie disjungerea cererilor, iar cât priveşte revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a invocat excepţia de necompetenţă materială.

Prin Decizia nr. 3221/2018 din 4 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U. împotriva Deciziei nr. 2277 din 18 septembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic CF Craiova, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a fost disjunsă cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind declinată competenţa de soluţionare a acesteia în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată la 27 decembrie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub număr de dosar x/2018

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 547 din 19 martie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, cu motivarea că termenul imperativ de o lună în care poate fi formulată cererea de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti, întemeiată pe motivul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se calculează de la data pronunţării respectivei hotărâri, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunţare, de la această dată hotărârea devenind definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.

Astfel, pentru stabilirea momentului de la care curge termenul de revizuire de o lună nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoştinţă de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că, în cazul acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluţiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute de părţi încă de la momentul pronunţării, nu şi considerentele acestor hotărâri.

În prezenta cauză, termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 18 septembrie 2018 - data pronunţării ultimei hotărâri pretins potrivnice, iar cererea de revizuire a fost formulată la 1 noiembrie 2018 - dosar nr. x/2018 al Curţii de Apel Craiova.

Fiind un termen stabilit pe luni, devin aplicabile dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.

În condiţiile în care termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 18 septembrie 2018, rezultă că ultima zi în care putea fi formulată cererea de revizuire a fost la 18 octombrie 2018.

Împotriva acestei decizii, revizuenţii au formulat recurs, solicitând să se constate că cererea de revizuire a fost declarată în termenul legal şi să desfiinţeze decizia atacată. În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că, în mod cu totul nejustificat, s-a respins cererea de revizuire ca tardiv formulată, având în vedere că hotărârea instanţei de apel a fost comunicată la 3 octombrie 2018, aşa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul cauzei, iar cererea de revizuire a fost depusă la 1 noiembrie, aşadar termenul de o lună nu se împlinise.

Prin Încheierea din 2 decembrie 2019 s-a admis în principiu recursul formulat şi s-a fixat termen de judecată la 13 ianuarie 2020, cu citarea părţilor.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, calea de atac va fi examinată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1), (5) din acelaşi act normativ, deoarece criticile de nelegalitate formulate vizează, în fapt, încălcarea dispoziţiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Contrar celor susţinute de către autorii recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speţă, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din actul normativ menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speţa dedusă judecăţii, de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., anume de la 18 septembrie 2018.

Cererea de revizuire a fost formulată la 1 noiembrie 2018 şi, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speţă, este reprezentat de data pronunţării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susţine necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurenţi nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. şi U. împotriva Deciziei nr. 547 din 19 martie 2019, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL