Prohibition of successive extraordinary appeals: Inadmissibility of second contestare în anulare based on prior exhaustion of grounds

Asupra contestaţiei în anulare formulate, reţine următoarele:

Prin încheierea din 21 ianuarie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, s-a respins excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată învestit cu soluţionarea cauzei, invocată de recurenta A., s-a admis excepţia nulităţii încheierilor din 24 septembrie 2018 şi 19 noiembrie 2018, invocată de recurenta A. şi s-au constatat nule încheierile respective, precum şi s-a trimis cauza din şedinţă publică în cameră de consiliu pentru continuarea procedurii de filtrare a recursului, iar prin Decizia nr. 68 din 18 martie 2019 pronunţată în acelaşi dosar a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de A.

Împotriva încheierii din 21 ianuarie 2019 şi a Deciziei nr. 68 din 18 martie 2019 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petenta A. a formulat contestaţie în anulare.

Prin Decizia nr. 187 din 23 septembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători pronunţată în Dosarul nr. x/2019 s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare, cu motivarea că neanalizarea existenţei cazurilor de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2 şi 13 C. proc. civ. nu se datorează unei omisiuni, ci a avut un caracter deliberat, atâta timp cât instanţa de recurs a apreciat că nu a fost formulată o cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată pentru motivele prevăzute la art. 42 C. proc. civ., iar motivele pentru care instanţa de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestaţiei în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Totodată, s-a reţinut că instanţa de recurs a răspuns grupat, reţinând legalitatea compunerii instanţei, de unde rezultă că nu mai poate fi analizată în contestaţia în anulare, în cadrul motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 8 noiembrie 2019, petenta A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 187 din 23 septembrie 2019, solicitând admiterea contestaţiei şi anularea hotărârii atacate, în temeiul art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

În susţinerea căii extraordinare de atac exercitate, s-a arătat că nu s-a realizat citarea contestatoarei pentru judecarea unei eventuale contestaţii în anulare declarată împotriva încheierii din 21 ianuarie 2019 la termenul când aceasta s-a judecat, anume 23 septembrie 2019 şi nici citarea pentru punerea în dezbatere a situaţiei de fapt şi a temeiurilor de drept invocate prin motivarea deciziei atacate cu privire la încheierea anterior menţionată.

Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare de faţă, în raport cu întâmpinarea depusă şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit alin. (1) al art. 503 din C. proc. civ., pentru motivul legat de neregularitatea procedurii de citare, hotărârile susceptibile a fi atacate cu contestaţie în anulare sunt toate hotărârile definitive, astfel cum sunt definite la art. 634 din C. proc. civ., care, după cum arată textul invocat, pot fi hotărâri pronunţate în primă instanţă, în apel sau în recurs, care, din diferite considerente, nu pot sau nu mai pot fi atacate cu apel sau recurs.

Totodată, conform art. 504 alin. (1) şi (3) "Condiţii de admisibilitate" din C. proc. civ.:

"(1) Contestaţia în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului" [...] (3) O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestaţia în anulare nu mai poate fi atacată de aceeaşi parte cu o nouă contestaţie în anulare, chiar dacă se invocă alte motive", iar art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. statuează:

"hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată".

Textele de lege anterior menţionate restrâng condiţiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, statuând expres inadmisibilitatea unei noi contestaţii în anulare împotriva aceleiaşi hotărâri, chiar dacă se invocă alte motive.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Prin art. 129 din Constituţia României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părţile interesate pot apela la protecţia judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparţial de către instanţele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condiţiile legii.

Totodată, aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, prin Decizia nr. 187 din 23 septembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019 s-a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2019 şi a Deciziei nr. 68 din 18 martie 2019 ale aceleiaşi instanţe.

Întrucât textele legale evocate nu fac nicio distincţie după cum motivele existau sau nu la data soluţionării celei dintâi, o nouă contestaţie în anulare nu mai poate fi exercitată, chiar dacă prin aceasta s-ar invoca alte motive decât cele din prima contestaţie.

Aceste prevederi se referă exclusiv la situaţia în care una şi aceeaşi parte exercită pentru a doua oară de calea contestaţiei în anulare, astfel că prezenta contestaţie în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind de prisos analiza celorlalte excepţii şi apărări invocate.

În consecinţă, având în vedere neîncadrarea considerentelor expuse de contestatoare în motivele limitativ prevăzute pentru exercitarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 187 din 23 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 februarie 2020.

GGC - NN