Revision time-barred: imperative one-month deadline calculated from judgment definitiveness, not service

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 61/S din 25 aprilie 2017, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a respins cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., în temeiul puterii de lucru judecat.

Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, prin Decizia nr. 226/Ap din 27 februarie 2018, a admis apelul declarat de reclamantul A., a respins excepţia puterii de lucru judecat şi a respins excepţia inadmisibilităţii. Prin aceeaşi hotărâre a admis excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins contestaţia formulată şi precizată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A. privind Notificarea nr. x din 26 iulie 2016.

Prin cererea formulată la 25 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Braşov, revizuentul A. a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 61/2017 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

În motivarea căii de atac, revizuentul a arătat că această sentinţă contravine Deciziei nr. 142/Ap din 22 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2000, irevocabilă prin Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin Sentinţa civilă nr. 68/S din 8 martie 2018, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, invocată prin întâmpinare de S.C. B. S.A. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată şi precizată de revizuentul A. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 760 din 9 aprilie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, reţinând incidenţa în cauză a prevederilor noului C. proc. civ., a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, cu motivarea că hotărârea supusă revizuirii în prezenta cauză, Sentinţa nr. 61S din 25 aprilie 2017 a rămas definitivă prin Decizia nr. 226/Ap a Curţii de Apel Braşov, pronunţată la 27 februarie 2018, de la această dată începând să curgă termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) C. proc. civ., ce are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a exercita calea de atac.

Cum cererea de revizuire a fost formulată la 25 iulie 2018, cu depăşirea termenului de o lună prevăzut de lege, calculat de la 27 februarie 2018, instanţa constată că în cauză a intervenit sancţiunea decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi admiterea cererii de revizuire. În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că revizuirea Sentinţei civile nr. 61/S din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Braşov a fost depusă în termen, dispoziţia potrivnică fiind Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018, întrucât dispozitivul nu a fost comunicat potrivit art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. în termen de 7 zile de la pronunţare şi nici motivarea nu i-a fost comunicată, în baza art. 264 alin. (1) din acelaşi act normativ în termen de 30 de zile de la pronunţare, decizia fiind predată arhivei la 14 mai 2018.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2020 s-a admis în principiu recursul formulat de recurentul A. şi s-a fixat termen de judecată la 3 februarie 2020, cu citarea părţilor.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, calea de atac va fi examinată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1), (5) din acelaşi act normativ, deoarece criticile de nelegalitate formulate vizează, în fapt, încălcarea dispoziţiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speţă, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din actul normativ menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speţa dedusă judecăţii de la data pronunţării Deciziei civile nr. 1134 din 28 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., anume de la 28 martie 2018.

Cererea de revizuire a fost formulată la 30 iulie 2018 şi, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speţă, este reprezentat de data pronunţării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susţine necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 760 din 9 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 februarie 2020.

GGC - NN