Revision petition deadline calculation: finality date of the contradicting decision versus notification date for extraordinary remedies

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 50/S din 10 martie 2014, a respins contestaţia formulată de A. împotriva Dispoziţiei nr. 7605 din 1 decembrie 2013, iar Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins apelul declarat de A..

Prin cererea formulată la 25 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Braşov, A. a solicitat revizuirea Sentinţei civile nr. 5340 din 22 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul nr. x/2002, a Sentinţei civile nr. 14/S din 28 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/2007 şi a Sentinţei civile nr. 50/S din 10 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în Dosarul nr. x/2013, cea din urmă constituind obiectul prezentului dosar.

În motivarea căii de atac revizuentul a arătat că aceste sentinţe contravin Deciziei nr. 142/Ap din 22 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2000, irevocabilă prin Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2001. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865.

Prin Sentinţa nr. 69/S din 8 martie 2018, Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 761 din 9 aprilie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, cu motivarea că ultima hotărâre este Sentinţa nr. 50/S din 10 martie 2014, definitivă prin Decizia nr. 900/Ap din 9 decembrie 2014, astfel încât, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din actul normativ anterior menţionat pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. curge de la 9 decembrie 2014, or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost depusă la 25 iulie 2018; în aceste condiţii, faţă de data la care a rămas definitivă ultima hotărâre - 9 decembrie 2014, se constată că revizuirea a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi admiterea cererii de revizuire. În susţinerea motivelor de recurs, s-a arătat că revizuirea Sentinţei civile nr. 50 din 13 octombrie 2014 a Tribunalului Braşov a fost depusă în termen, dispoziţia potrivnică fiind Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018, întrucât dispozitivul nu a fost comunicat potrivit art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. în termen de 7 zile de la pronunţare şi nici motivarea nu i-a fost comunicată, în baza art. 264 alin. (1) din acelaşi act normativ în termen de 30 de zile de la pronunţare, decizia fiind predată arhivei la 14 mai 2018.

Prin încheierea din 13 ianuarie 2020 s-a admis în principiu recursul formulat de recurentul A. şi s-a fixat termen de judecată la 3 februarie 2020, cu citarea părţilor.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, calea de atac va fi examinată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1), (5) din acelaşi act normativ, deoarece criticile de nelegalitate formulate vizează, în fapt, încălcarea dispoziţiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Contrar celor susţinute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, este conformă dispoziţiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 şi următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincţiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speţă, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din actul normativ menţionat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speţa dedusă judecăţii de la data pronunţării Deciziei civile nr. 1134 din 28 martie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., anume de la 28 martie 2018.

Cererea de revizuire a fost formulată la 30 iulie 2018 şi, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanţa de revizuire a sancţionat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speţă, este reprezentat de data pronunţării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susţine necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate şi întrucât susţinerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecăţii în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 761 din 9 aprilie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 03 februarie 2020.

GGC - NN