Finality of preliminary admissibility decisions in criminal nullity pleas; inadmissibility of appeal against dismissal of statute of limitations and court composition challenges

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 337/A din data de 29 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare declarată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 294/A din 9 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 25 martie 2019 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 131 din 27.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 294 din 09.11.2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, invocând cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., respectiv o cauză de încetare a procesului penal, în speţă, prescripţia răspunderii penale.

Prin Decizia penală nr. 518 din 16.04.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 50 din C. proc. pen., cu referire la art. 429 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de contestatorul condamnat A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 02 mai 2019 sub nr. x/2019.

Prin cererea de contestaţie în anulare formulată, s-a solicitat, în esenţă, intervenită prescripţia răspunderii penale pentru fapta prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) cu aplic. art. 35 din C. pen. şi art. 5 din C. pen., fapta prev. de art. 320 alin. (1) cu aplic. art. 35 şi art. 5 din C. pen., fapta prev. de art. 48 rap la art. 320 alin. (1) cu aplic art. 35 şi art. 5 din C. pen., fapta prev. de art. 48 din C. pen. rap. la art. 323 alin. (1) cu aplic art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., fapta prev. de art. 322 cu aplic art. 35 alin. (1) şi art. 5 din C. pen., solicitând admiterea în principiu a contestaţiei în anulare şi suspendarea executării deciziei penale, arătând, în esenţă, că prescripţia răspunderii penale a intervenit până la soluţionarea definitivă a cauzei, respectiv până la data de 09.11.2018, după pronunţarea Sentinţei penale nr. 131/F din 27.06.2017.

Ulterior, la data de 09.07.2019, contestatorul A. a formulat o nouă cerere, prin care a menţionat că invocă cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. d) din C. proc. pen., susţinând, în esenţă că, nu a fost completul compus în conformitate cu decizia Curţii Constituţionale cu privire la completele specializate de 3 judecători, apreciind ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu a contestaţiei în anulare.

Prin Sentinţa penală nr. 131 din 27 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia penală, cu privire la A. s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 386 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. în infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen., art. 48 din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 317 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 318 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 48 raportat la art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (3) din C. pen. şi art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 - 39 din C. pen. şi a art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 66 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 din C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune.

În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 48 raportat la art. 317 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la falsificarea de instrumente oficiale.

În temeiul art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 48 raportat la art. 52 alin. (2) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la participaţie improprie la fals intelectual.

În temeiul art. 318 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a instrumentelor false.

În temeiul art. 48 raportat la art. 323 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals.

În temeiul art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri oficiale

În temeiul art. 322 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În temeiul art. 48 raportat la art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals privind identitatea.

În temeiul art. 327 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. şi a art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 38, art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu, de 1/3 din restul pedepselor aplicate, respectiv 5 ani închisoare, inculpatul executând în final pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare.

În baza art. 66 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 din C. pen., dispus deducerea perioadei reţinerii şi a arestării preventive a inculpatului A. de la data de 02.09.2010 până la data de 28.02.2011, respectiv de la data de 14.03.2011 până la data de 11.08.2011.

Prin Decizia penală nr. 294/A din 9 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, printre alţii, de apelantul inculpat A., precum şi de apelanta parte responsabilă civilmente Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 131 din data de 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Cu privire la inculpatul A., s-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată în ceea ce îl priveşte pe acesta astfel: latura civilă a cauzei, respectiv: greşita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă B.; greşita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă C.; greşita obligare la plata daunelor materiale către partea civilă D.; greşita obligare la plata daunelor materiale către partea civilă E.; greşita obligare la plata despăgubirilor către partea civilă SC F. SRL; greşita obligare la plata daunelor materiale către partea civilă G.; greşita obligare la plata daunelor materiale către partea civilă H.; greşita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă I.; greşita obligare la plata despăgubirilor civile către partea civilă J..

Examinând în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., în conformitate cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele următoare:

Prima instanţă a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.

Înalta Curte, verificând contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A., a constatat că aceasta a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., care prevăd că, împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestaţie în anulare când inculpatul a fost condamnat deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal şi ulterior a invocat şi dispoziţiile art. 426 lit. d) din C. proc. pen., potrivit cărora împotriva hotărârilor penale definitive se poate formula contestaţie în anulare când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate.

S-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 428 C. proc. pen., contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 426 lit. a), c) - h) poate fi introdusă, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În ceea ce priveşte termenul de declarare a contestaţiei în anulare, Înalta Curte a constatat că decizia instanţei de apel pronunţată la data de 09 noiembrie 2018 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, a fost comunicată contestatorului A., la Penitenciarul Rahova, la data de 14 iunie 2019, astfel cum rezultă din dovada de primire a deciziei aflată la dosarul cauzei, iar cererea de contestaţie în anulare a fost formulată la data de 25 martie 2019, astfel încât se constată că a fost formulată în termenul prevăzut de legiuitor.

Analizând cazul de contestaţie prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că, în speţă, acesta este indicat pur formal întrucât motivele invocate de către contestatorul condamnat A. vizează netemeinicia soluţiei pronunţate de către instanţe, respectiv nemulţumirea acestuia cu privire la pedeapsa aplicată, respectiv aspectele invocate au fost analizate şi de către instanţa de apel, motiv pentru care nu s-a constatat că există o cauză de încetare a procesului penal, în realitate contestatorul condamnat neindicând nicio cauză de încetare a procesului penal şi nici nu a depus dovezi cu privire la cazul de contestaţie invocat.

Înalta Curte a reţinut că, în raport de art. 396 alin. (6) C. proc. pen., prin cererea formulată, contestatorul nu a invocat vreo cauză de încetare a procesului penal, motivele invocate nu se încadrează în cuprinsul cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestatorul neregăsindu-se în situaţiile expres prevăzute de legiuitor.

De altfel, în cauză, instanţa de apel a analizat incidenţa prescripţiei răspunderii penale şi a constatat că niciuna dintre infracţiunile reţinute în sarcina contestatorului A. nu este prescrisă.

Deopotrivă, s-a reţinut că, prin Decizia nr. 10/29.03.2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 25 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal.

În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prev. de art. 426 lit. d) din C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut că acesta a fost doar invocat, fără a mai fi susţinut de către apărător cu prilejul acordării cuvântului asupra admisibilităţii în principiu a cererii de contestaţie în anulare, motiv pentru care, constatând că nu este îndeplinită cerinţa referitoare la motivarea în cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. şi în sprijinul contestaţiei să se depună sau să se invoce dovezile pe care se sprijină şi care să se afle la dosar, iar în ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 426 lit. d) din C. proc. pen. nu a fost susţinut, Înalta Curte, în temeiul art. 431 din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 294/A din 9 noiembrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii, a formulat apel contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul de 5 judecători, la data de 05 decembrie 2019, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 16 decembrie 2019.

La termenul fixat în cauză, 16 decembrie 2019, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac ce formează obiectul cauzei, susţinând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu apel.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste consideraţii teoretice la datele concrete ale speţei, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că a fost învestit cu soluţionarea apelului exercitat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din data de 29 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, prin care, în procedura verificării admisibilităţii în principiu prevăzută de art. 431 din C. proc. pen., instanţa supremă a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de aceeaşi parte împotriva Deciziei penale nr. 294/A din 9 noiembrie 2018, în Dosarul nr. x/2016.

Decizia contestată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condiţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., având în vedere dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi care nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunţate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Statuând asupra acestei chestiuni de drept, doctrina (Grigore Gr. Theodoru, "Tratat de Drept procesual penal", Editura Hamangiu, 2013; Nicolae Volonciu, Andreea Simona Uzlău, Raluca Moroşanu, Victor Văduva, Daniel Atasiei, Cristinel Ghigheci, Corina Voicu, Georgiana Tudor, Teodor-Viorel Gheorghe, Cătălin Mihai Chiriţă," Noul C. proc. pen. comentat", Editura Hamangiu, 2014) şi jurisprudenţa (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Sentinţa nr. 599/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Sentinţa nr. 817/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Sentinţa nr. 892/2014) au subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare.

Dispoziţiile art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., care prevăd că "sentinţa dată în contestaţie în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În acelaşi sens s-a pronunţat şi Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M.Of. nr. 248/10.04.2015), a reţinut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.

În consecinţă, indiferent de soluţia dispusă, hotărârile judecătoreşti pronunţate în etapa admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată distinct în dispoziţiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speţă, contestatorul a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din data de 29 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de apelantul A. împotriva Deciziei penale nr. 337/A din data de 29 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 decembrie 2019.

GGC - GV