Admissibility of appeals against final cassation decisions rejecting non-appealable procedural rulings

Asupra recursului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 242/RC din data de 28 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 20 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, reţinând, în esenţă, următoarele:

Prin Încheierea nr. 267 din data de 28 martie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.1, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de acelaşi inculpat împotriva Încheierii nr. 24 din 14.03.2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.1, cu motivarea că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată calea de atac este definitivă, nefiind susceptibilă a fi supusă contestaţiei.

Împotriva Încheierii nr. 267 din data de 28 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.1, a declarat contestaţie petentul A..

Prin Încheierea nr. 34/C din 19 octombrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de inculpatul A. împotriva Încheierii nr. 267 din 28.03.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.1.

Împotriva Încheierii nr. 34/C din 19 octombrie 2018, pronunţată de secţia penală, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2018, a formulat recurs petentul A..

Prin Decizia penală nr. 82 din 20 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 34/C din data de 19.10.2018, pronunţată de secţia penală, a Înaltei Curţi în Dosarul nr. x/2018, recurentul fiind obligat, totodată, la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 82 din data de 20 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, petentul A. a declarat recurs în casaţie, calea de atac fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea penală nr. 242/RC din data de 28 octombrie 2019.

Pentru a dispune altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a reţinut că cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 434 -art. 438 din C. proc. pen.

În acest sens, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a constatat că, deşi cererea de recurs în casaţie a fost formulată de către petentul A., prin e-mail, la data de 21.03.2019, cu respectarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., în condiţiile în care i-a fost comunicată Decizia penală nr. 82 din 20.03.2019 la data de 11.06.2019 (Dosarul nr. x/2019), cererea de recurs în casaţie nu poartă semnătura petentului şi nu cuprinde cazul de casare pe care se întemeiază, deşi dispoziţiile art. 437 lit. c) şi d) din C. proc. pen. o impun în mod imperativ.

Totodată, instanţa supremă a reţinut că, prin interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 434 şi art. 436 din C. proc. pen., rezultă, pe de o parte, că hotărârea susceptibilă a fi atacată cu recurs în casaţie trebuie să vizeze fondul cauzei, deci o eventuală soluţie de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal, mai concret, o hotărâre prin care se dă o rezolvare unei probleme de drept substanţial, iar pe de altă parte, că persoanele care au vocaţie să declare recurs în casaţie sunt doar procurorul în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, inculpatul în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă, împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori în încetarea procesului penal, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în ceea ce priveşte latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care soluţionarea laturii penale a influenţat soluţionarea laturii civile.

Mai mult decât atât, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, a constatat că cererea de recurs în casaţie a fost promovată împotriva unei decizii prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva unei încheieri penale pronunţată de secţia penală, a instanţei supreme în Dosarul nr. x/2018.1, ce a avut ca obiect o contestaţie inadmisibilă.

Prin urmare, instanţa supremă a apreciat că cererea de recurs în casaţie vizează o hotărâre care nu poate fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Împotriva Încheierii penale nr. 242 din data de 28 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, la data de 6 noiembrie 2019, petentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2019.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovată de petent, constată că aceasta este inadmisibilă şi va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, Completul de 5 judecători, constată că a fost sesizată cu un recurs formulat de A. împotriva Încheierii penale nr. 242/RC din data de 28 octombrie 2019, încheiere care, potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., este definitivă.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a recursului în casaţie ce a vizat o încheiere definitivă, învestind Înalta Curte, Completul de 5 judecători, cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale. Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în recursul în casaţie, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Faţă de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 242/RC din data de 28 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 242/RC din data de 28 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - GV