Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 293/2019 AI generated

Successive extraordinary challenge appeal held inadmissible; prior refusals upheld with costs.

Case Number Decizia nr. 293/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible
Court Costs Borne by appellant

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice, sitting as a panel of five judges, dismissed as inadmissible the appeal filed by the petitioner against Criminal Order no. 6 of 26 June 2019, which had previously rejected as inadmissible the petitioner's challenge to a final decision that had denied his application for extraordinary appeal (appeal in cassation) against a preliminary chamber ruling. The court upheld the prior decisions and ordered the appellant to pay 100 RON in state court costs. The case involved a criminal procedural matter concerning the appealability of interlocutory orders in the context of successive extraordinary remedies. The court held that the appeal was inadmissible because it targeted a final decision not subject to any ordinary or extraordinary appeal, relying on the principle of legality of remedies under Article 129 of the Romanian Constitution, the right of free access to justice under Article 21, and Article 13 of the ECHR, alongside Articles 3 and 8 of Law no. 255/2013, concluding that no remedy is available for decisions rejecting challenges to final judgments.

Legislator headnote

AI generated

art. 3 din Legea nr. 255/2013, art. 275 alin. (2) din C. proc. pen; Successive extraordinary challenge appeal held inadmissible; prior refusals upheld with costs: 6 of 26 June 2019, which had previously rejected as inadmissible the petitioner's challenge to a final decision that had denied his application for extraordinary appeal (appeal in cassation) against a preliminary chamber ruling. The court upheld the prior decisions and ordered the appellant to pay 100 RON in state court costs. The case involved a criminal procedural matter concerning the appealability of interlocutory orders in the context of successive extraordinary remedies. The court held that the appeal was inadmissible because it targeted a final decision not subject to any ordinary or extraordinary appeal, relying on the principle of legality of remedies under Article 129 of the Romanian Constitution, the right of free access to justice under Article 21, and Article 13 of the ECHR, alongside Articles 3 and 8 of Law no. 255/2013, concluding that no remedy is available for decisions rejecting challenges to final judgments.

Keywords

AI generated
appealability of interlocutory decision procedural orders preliminary decision rights of access principle of legality objection of unconstitutionality

Cited Legislation

AI generated
art. 3 din Legea nr. 255/2013
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr.
art. 275 alin. (2) din C. proc. pen
Basis for obliging the appellant to pay judicial expenses to the state.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 275 alin. (2) din C. proc. pen.

Basis for obliging the appellant to pay judicial expenses to the state.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 6 din data de 26 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 201/RC din data de 29 mai 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, prin Încheierea nr. 201/RC din data de 29 mai 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca inadmisibil, recursul în casaţie declarat de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 267 din data de 28 martie 2018 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.1.

Împotriva Încheierii nr. 201/RC din data de 29 mai 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2019.

Examinând contestaţia formulată prin prisma excepţiei invocate din oficiu de instanţă, Înalta Curte a constatat că aceasta este inadmisibilă, întrucât a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare.

Împotriva Încheierii penale nr. 6 din data de 26 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, a formulat apel contestatorul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2019, termenul fiind stabilit aleatoriu pentru data de 10 decembrie 2019.

Examinând apelul declarat, cu prioritate în ceea ce priveşte aspectul admisibilităţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, constată calea de atac ca fiind inadmisibilă, urmând a o respinge, în baza următoarelor considerentele:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală şi a exigenţelor stabilite prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepţiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispoziţiilor art. 8 din aceeaşi lege "Hotărârile pronunţate în primă instanţă după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor şi condiţiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În speţă, contestatorul A. a formulat apel împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de acesta împotriva unei hotărâri definitive, respectiv încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată împotriva Încheierii penale nr. 267 din data de 28 martie 2018 pronunţate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2018.1.

În condiţiile în care calea de atac a apelului a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, iar prin lege nu s-a reglementat posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva hotărârilor definitive pronunţate în contestaţie, o asemenea procedură este inadmisibilă. În situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, şi având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 6 din data de 26 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 6 din data de 26 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă apelantul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2019.

GGC - GV